ISTORIA INSTRUMENTELOR MUZICALE TRADITIONALE
Data: 16-31 ianuarie 2008
(Urmare din nr. trecut)
Dirijor automat – 1994. Dificultatea formatiilor muzicale mixte – muzicieni si ordinatoare – consta in nesincronizari intre acestia. Ea a fost inlaturata prin inventia a doi americani, John Kestner-Clifton si Philip Vogel, care au propus simularea miscarii baghetei dirijorului pe un ecran, in functie de ritmul ordinatorului (calculatorului). Se poate aminti aici si o inventie romaneasca, inregistrata in SUA la 15 iunie 1970 si in Romania la 23 septembrie 1970, care apartine dirijorului Mihai Brediceanu. Se numeste polimetronom. Este un aparat electronic destinat sa coordoneze auditiv si vizual pulsatiile unei muzici concepute in politempie structurala. Aparatul indica interpretilor si dansatorilor cele mai complexe suprapuneri de timpi muzicali. Polimetronomul a fost prezentat si in Sala Teatrului National din Bucuresti la 23 septembrie 1977.
Inventii romanesti
Inventiile olteanului Ion Delu, profesor si compozitor de muzica corala, muzicolog si dirijor
Viomixta – instrument muzical care poate emite sunete de la 87,31 Hz pana la 69,3 Hz; a fost construita in 1945 cu ajutorul luthierului Alexandru Apateanu.
Violena – brevet OSIM nr. 53621 din 1969 – instrument muzical cu corzi si arcus, care are un timbru intermediar intre sunetele emise de vioara si cele emise de viola.
Violenele – brevet OSIM nr. 53931 din 1970.
Inventiile lui Gheorghe Zamfir
Gheorghe Zamfir a inventat in 1968 naiul modern, si de atunci a continuat sa creeze modele noi: traditionalul nai soprano cu 20 de tuburi, naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bass (28 de tuburi) si in final naiul contrabas (30 de tuburi – aparut in 1972). In 2003 a confectionat naiul numit Gigantul, avand 42 de tuburi, inaltimea de 1,35 m si latimea de 1,2 m. Instrumentele sunt construite din lemn de bambus, iar pentru acordare se introduc cateva picaturi de miere, sunetul devenind unic, fermecator.