PROIECT DE STUDIU AL NANOTEHNOLOGIEI
Data: 16-31 ianuarie 2008
Centrul International Academic Woodrow Wilson a initiat Proiectul de Studiu al Nanotehnologiei, din care se desprinde – ca un avertisment – ideea ca viitorul tehnologiei trebuie sa fie unul sigur.
Unii cercetatori apreciaza ca suntem foarte aproape de o revolutie nanotehnologica, pentru ca materia este prelucrata la dimensiuni de mii de ori mai mici decat ar putea sa perceapa ochiul liber, iar materialele familiare tehnologic, in context nanotehnologic se comporta neasteptat. Acei cercetatori apreciaza ca aceasta revolutie, in cazul in care va avea succes, poate schimba lumea in mod fundamental.
Printre oportunitatile de perfectionare a tehnologiilor existente si de dezvoltare a unor noi inovatii, nanotehnologia ne ofera un control sporit asupra lumii materiale. Posibilitatile par a fi infinite: materiale superrezistente si mult mai usoare, computere extrem de performante – dar de dimensiuni incredibil de mici, noi resurse de energii regenerabile, solutii personalizate de vindecare a cancerului s.a.
Proiectul studiului releva ca peste 500 de produse de consum bazate pe nanotehnologie sunt deja pe piata, nomenclatorul lor cuprinzand: unele produse cosmetice, piese auto, chiar si obiecte destinate uzului casnic. Se estimeaza ca valoarea produselor bazate pe nanotehnologie va ajunge, pana in anul 2014, la 2,6 trilioane de dolari, reprezentand 15% din productia globala de marfa.
Cercetatorii din peste 100 de tari lucreaza deja si vor lucra tot mai multi la noile inovatii. Daca prognozele sunt corecte, nanotehnologia dispune de potentialul de a avea un impact major asupra tuturor industriilor si chiar asupra majoritatii aspectelor vietii oamenilor de zi cu zi.
Dar tot nanotehnologia va zdruncina modul in care evaluam, in prezent, factorul de risc. La scara nanometrica (de 50 000 de ori mai mica decat grosimea unui fir de par uman), materia se comporta neobisnuit: materialele slabe devin dure, cele inerte devin active, iar cele benigne devin daunatoare. In acelasi mod in care fierul poate fi transformat in produse atat de diferite – precum tepusele pentru frigarui sau sabii – utilitatea si utilizarea nanotehnologiei depind de modul in care produsele vor fi fabricate la scara nanometrica. Ca atare, nu ne putem bizui pe un management al riscului bazat exclusiv pe analiza materiei prime. Pe masura ce numarul produselor care folosesc nanotehnologia continua sa creasca, apare imperios nevoia de informatie stiintifica legata de riscurile pe care aceasta le-ar putea induce.
Experti ai unor guverne si din mediul academic sustin la unison ca s-ar putea alcatui o lista lunga de probleme ce asteapta o rezolvare care sa faca nanotehnologia sigura. Provocarea majora este de a gasi acele raspunsuri care vor permite producatorilor si autoritatilor de reglementare sa ia decizii corecte si sa dezvolte un sistem de supraveghere capabil sa inspire incredere si sa nu dauneze consumatorilor si/sau utilizatorilor.
Din nefericire, reactia globala la aceasta provocare a fost, mai curand, modesta. In anul 2005, Proiectul de Studiu al Nanotehnologiei din cadrul Centrului International Academic Woodrow Wilson a facut un inventar detaliat al subventiilor guvernamentale pentru studiile de impact asupra mediului, sanatatii si sigurantei. Investitiile in cercetarile relevante, a constatat studiul, erau mai curand reduse: in SUA, doar un procent din totalul de 1,1 miliarde de dolari, cat reprezenta subventia federala pentru cercetarea si dezvoltarea nanotehnologica, era directionata catre studiile de impact. Mai ingrijoratoare era insa aparenta lipsa a oricarei strategii in spatele cercetarilor subventionate. Chiar si putinele studii care explorau posibile riscuri nu urmareau o directie suficient de clara si nu sugerau ca informatiile oferite de ele ar putea ajuta factorii de decizie sa se incredinteze ca nanotehnologia va fi dezvoltata in conditii de siguranta pe termen lung.
SUA a inregistrat succese majore in promovarea unor strategii de cercetare pe marginea utilizarii nanotehnologiei, iar acest model a fost copiat peste tot in lume, a afirmat Andrew D. Maynard, consultant stiintific principal al Proiectului de Studiu al Nanotehnologiei din cadrul Centrului International Academic Woodrow Wilson. Dar strategiile care opereaza in dezvoltarea aplicatiilor bazate pe nanotehnologie nu vor ajuta guvernele si industria sa gaseasca raspunsuri pentru intrebarile pe care (si) le pun in legatura cu posibilul impact ori posibile pericole.
Pentru a promova asemenea intrebari legate de riscuri, va fi nevoie de o actiune deliberata la scara internationala, unde si cercetatorii din Romania trebuie sa-si aduca o contributie. Problemele isi vor gasi raspuns doar daca fonduri la fel de mari ca acelea pentru cercetarea si dezvoltarea aplicatiilor vor fi directionate catre studii de impact, menite sa ofere informatia necesara unui viitor sigur al nanotehnologiei.
In anul 2006, revista Nature a publicat cinci mari provocari pentru dezvoltarea unor aplicatii nanotehnologice sigure:
1. Identificarea metodelor de masurare a cantitatilor de nanomateriale in aer si apa;
2. Deprinderea unor metode de determinare a riscurilor induse de nanomateriale;
3. Dezvoltarea unor metode de predictie si prevenire a daunelor noilor nanomateriale;
4. Dezvoltarea aptitudinilor de evaluare a potentialului impact al produselor nanotehnologice pe tot parcursul vietii;
5. Implementarea strategiilor si subventiilor pentru sustinerea efortului de cercetare necesar asumarii acestor provocari.
Unele natiuni si regiuni incep sa-si dezvolte o agenda de cercetare care se aliniaza acestor cinci provocari. Uniunea Europeana a anuntat, de curand, un program de cercetare in nanotehnologie, cu o valoare de 3,6 miliarde de euro, ce cuprinde obiective de mediu, de sanatate si de siguranta, corespunzatoare provocarilor enuntate.
In luna martie a anului trecut, principalul organism de consultanta pe probleme de stiinta si tehnologie al guvernului britanic a avertizat ca pozitia de lider in nanotehnologie pe care Marea Britanie o detine este pe cale sa se diminueze, deoarece guvernul nu a investit destul in cercetarea necesara intelegerii si gestionarii eficiente a posibilelor riscuri pentru sanatate si mediu.
In fata se deschide un drum lung. Dar, daca se doreste ca nanotehnologia sa devina sustenabila prin asezarea ei pe baze stiintifice solide, trebuie ca strategiile globale de cercetare sa fie sustinute de politici inovatoare dotate cu fonduri suficient de consistente. Estimarile arata ca numai in SUA, nivelul necesar al cercetarii riscurilor prezentate de nanotehnologie se cifreaza la o suma anuala intre 50 si 100 de milioane de dolari - de pana la zece ori mai mult decat s-a investit, in acest scop, in anul 2005.
Nu ne putem permite sa ne aventuram orbeste in viitorul nanotehnologic. In ciuda unui start reusit, mai multe tari dezvolta aceste tehnologii de secol XXI in contextul unei mentalitati invechite si obtuze, releva Studiul. Daca nu se vor dezvolta metode si mijloacele de detectare si evitare a unor posibile noi riscuri, perspectiva pentru aceasta tehnologie promitatoare va fi nesigura. Trebuie sa devenim constienti de nevoia ca viitoarele aplicatii nanotehnologice sa fie bazate pe o intelegere corecta a impactului posibil. In cursa globala pentru suprematia in nanotehnologie, invingatori vor fi cei care inteleg riscurile si sustin cercetarile necesare pentru a le reduce cat mai mult.