IN MEMORIAM DR. ING. EUGEN E. SOFAN (1919-1999), FOST PRESEDINTE AL FILIALEI AGIR – BUCURESTI
Data: 16-31 octombrie 2006
La 7 noiembrie a.c. se împlinesc sapte ani de la trecerea în nefiinta a lui Eugen Sofan, fidel membru al AGIR.
S-a nascut la Sighisoara, într-o familie de carturari transilvaneni. Tatal, Eugen Sofan, a fost profesor de matematica, preocupat de filozofia clasica germana (Kant, Schopenhauer), prieten cu Hermann Obert; mama, Matilda, casnica, activa într-un cerc literar si era o admiratoare a literaturii clasice ruse (Tolstoi, Dostoievschi). În acest mediu a fost instruit, capatând notiuni stiintifice dar si umanistice, care au avut influente în dezvoltarea lui intelectuala ulterioara ca inginer, filozof si poet.
S-a remarcat ca un foarte bun elev la Liceul de baieti din Orastie, la care, în cadrul unor activitati extrascolare, a initiat si condus un cerc de planorism.
În timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial si-a facut datoria fata de patrie, luptând în linia întâi pe frontul de rasarit, unde a fost ranit.
Întors de pe front, s-a înscris la Institutul Politehnic din Iasi, pe care l-a absolvit în 1952 cu titlul de inginer, specialitatea masini electrice si echipamente. Si-a sustinut doctoratul în 1962, la Institutul Politehnic din Bucuresti.
La început a lucrat în productie, ca inginer la Electroprecizia de la Sacele-Brasov. A trecut apoi în cercetare la IPA si ICPE-Bucuresti, ca inginer cercetator stiintific. Era un bun cunoscator al limbilor franceza, germana si engleza.
A desfasurat si o bogata activitate didactica – asistent, lector si conferentiar la Politehnica din Iasi, la Institutul Politehnic din Bucuresti si la Academia Tehnica Militara.
Ca rezultat al cercetarii, a realizat ca autor sau coautor 25 de inventii brevetate în tara si strainatate. Dintre acestea citam: „Pupitru monitor – procedeu si instalatie de actionare electrica cu motoare sincrone cu turatie ajustabila“ (în functiune la Spitalul Panduri) si, în colaborare cu dr. Ion Mogos, „Termograful de depistare a tumorilor de cancer“ (în functiune la Spitalul Pantelimon). A participat cu comunicari originale la conferinte internationale de electrotehnica, a publicat peste 60 de lucrari tehnice cu caracter didactic si stiintific în tara si strainatate (Franta, Germania).
Ca filozof, a elaborat Teoria polivalentei spiritului uman, exemplificând aceasta cu faptul ca inginerii, care sunt creatorii civilizatiei practice, nu sunt rupti de cultura umanista, unii fiind valorosi oameni de litere, interpreti de muzica instrumentala, pictori s.a.m.d.
Citindu-i poeziile, descoperi un suflet sensibil, delicat.
Citam urmatoarele versuri scrise de el:
O frunza vesteda ca semn
Sapati pe crucea mea de lemn,
Sa duca vântul calator
Povestea unui visator.
Ca sincer admirator al profesiunii de inginer si devotat membru al AGIR, a dus o munca sustinuta si rodnica în cadrul Filialei Bucuresti si ca membru în Biroul executiv al Consiliului AGIR.
„S-a zamislit din arsura focului,
A înrosit pietrele locului,
A nazuit spre vatra destinului,
A smuls stele seninului
Si a trecut cu puterea duhului
Prin toate vamile vazduhului.“