Vas fara carma
Data: 16-31 octombrie 2006
Recent lansat la apa, pachebotul Queen Mary 2, realizat în santierele navale din Bretania (Franta), este impresionant în primul rand prin caracteristicile sale: lungime 345 m, latime 41 m, deplasament 86 000 tone, numarul de pasageri 2620, totul la un personal de bord de 1060 marinari si auxiliari.
Cu toate acestea, gigantul marilor mai are si alte caracteristici care ies din cadrul tehnologiilor obisnuite. Astfel, pachebotul, desi nu este dotat cu clasica instalatie de carma, poate intra totusi într-un port si se poate aseza la chei doar prin manevre proprii si fara ajutorul unor remorchere.
Vapoarele conventionale erau propulsate cu ajutorul unor elice montate la capatul unor arbori, prin care puterea se transmitea de la motoarele termice situate în interiorul navei, la ansamblul de actionare din apa. Sistemul clasic nu mai este utilizat pe Queen Mary 2 deoarece în acest caz se folosesc motoare electrice alternative trifazate, foarte puternice, incluse în niste celule etanse numite nacele si plasate sub nava, direct în apa marii. În numar de patru si cu o putere individuala de 21.500 kW, aceste motoare actioneaza fiecare cate o elice. Noul sistem, numit „pod“ (în engleza “teaca“) are sensul de “propulsie orientata directional“ si foloseste energia electrica furnizata de patru mari grupuri alternatoare amplasate în sala masinilor, energie ce permite navei sa înainteze cu minimum 55 km/h.
A doua noutate a sistemului consta în faptul ca, în timp ce doua din nacele (anume acelea situate mai spre mijlocul navei ) sunt fixe, ultimele doua, respectiv cele situate mai spre pupa, sunt orientabile. Comandate electronic, ele se pot roti fiecare individual cu pana la 360º, asigurand astfel schimbarea directiei navei si preluand în acest fel vechiul rol al carmei actionate hidraulic. Fiecare din nacelele orientabile cantareste cate 270 tone, spre deosebire de cele fixe care cantaresc cate 285 tone/unitate. Sistemul de actionare descris mai sus a fost utilizat prima data la sfarsitul anilor ’90, pe spargatoarele de gheata, acolo unde este necesar ca nava sa poata “lovi” gheata alternativ, atat cu prova cat si cu pupa.
Arhitectii navali au înteles atunci ca se poate realiza, prin sistemul „pod“, un castig de hidrodinamism, de silentiozitate si de maniabilitate.
Mai scumpa cu 7-10% decat carma clasica hidraulica, transmisia prin „pod“ va deveni si rentabila, pe masura ce va fi generalizata si perfectionata. Se preconizeaza astfel ca sistemul „pod“ sa fie în curand folosit si pe feriboturi, pe tancurile petroliere si pe cargourile de mare tonaj, adica vase pentru care eliminarea utilizarii remorcherelor în porturi (prin cresterea semnificativa a maniabilitatii) reprezinta un atu esential, conducand la o reducere a timpului de acostare cu peste 35%.
Nici nu s-au stins bine ecourile lansarii la apa a pachebotului Queen Mary 2 si ale plecarii sale în prima croaziera cand, la santierele navale norvegiene de langa Oslo, a fost lansat la apa un alt gigant al marilor, destinat de asemenea curselor de agrement. Botezat Freedom of the Seas (libertatea marilor), noul pachebot are un deplasament de 158 000 tone, lungimea 339 m, latimea 36 m si înaltimea la doc de 73 m, asigurand transportul, într-o singura cursa, a 4375 de pasageri cu un echipaj de 1365 de angajati. La intrarea si acostarea în portul Oslo, toata asistenta a constatat cu admiratie usurinta executarii manevrelor pe spatii mici. Explicatia? Nimic mai simplu, pentru ca si acest urias pachebot foloseste tot sistemul prin „pod“ descris mai sus pentru Queen Mary 2, adica doua motoare electrice (în nacele etanse) fixe si doua mobile, orientabile fiecare cu 360º.
Vapoarele fara carma clasica se înmultesc, iar viitorul va atesta fara îndoiala generalizarea acestui sistem.