Protectia mediului: distanta de la slogan la fapte
Data: 16 - 31 octombrie 2015
Daca in urma cu o jumatate de secol - cand s-au declansat primele mari miscari ecologiste - avertismentele referitoare la uriasele pericole provocate de incalzirea globala pareau doar simple abstractiuni, acum, modificarea dramatica a climei, disparitia liniilor de demarcatie intre anotimpuri si pagubele imense determinate de procese devastatoare, precum desertificarea, alarmeaza tot mai multa lume.
O expresie dintre cele mai elocvente a starilor de spirit dominante, in prezent, la scara planetara, a constituit-o Rezolutia recentei Adunari Generale a ONU referitoare la salvarea umanitatii de flagelul poluarii generalizate. Aproape 200 de sefi de stat si de guvern, intre care presedintele Romaniei, au participat la adoptarea Rezolutiei. Care a fost si este ecoul acestei mobilizari fara precedent a factorilor decidenti din intreaga lume aici, pe plaiurile mioritice? S-o spunem cu toata sinceritatea: aproape nul!
Cum sa-si mai croiasca drum prin mass-media autohtona, in special in audio-vizual, teme ecologice esentiale cand atentia populatiei este deturnata de la preocupari care tin de insasi existenta omenirii, a urmasilor nostri, cand scandalurile politice, juridice si din vietile intime ale asa-ziselor „vedete“ ocupa aproape intregul spatiu public?
In vreme ce - in majoritatea statelor - se fac pregatiri intense, serioase pentru Conferinta Mondiala de la Paris (decembrie 2015) consacrata luptei impotriva poluarii, la noi a mai „dezmortit“ interesul pentru protectia mediului doar cazul Volkswagen. In rest, liniste si... simpozioane, ignorate - de regula - de mijloacele de comunicare in masa.
In acest context, nu putem sa nu ne amintim de sloganurile care au insotit, in fiecare an, manifestarile dedicate Zilei Mondiale a Mediului. In 2015, de exemplu, sloganul a fost „Sapte miliarde. O planeta. Consuma cu grija“. Incarcatura ideatica, mesajul limpede, logica interna a respectivului slogan nu au reusit, insa, sa „miste“ concetatenii nostri intr-o maniera cat de cat semnificativa.
Una dintre cauze trebuie cautata in trecutul mai indepartat si mai apropiat. In 1972, ca urmare a unei mari conferinte ecologice de la Stockholm, s-au adoptat in Romania legi anti-poluare, anihilate, insa, de industrializarea fortata, cu accent pe entitati energofage, un caz tipic reprezentandu-l Copsa Mica. Dupa Revolutie, s-a facut mare caz cu aplicarea, la noi in tara, a „deciziilor obligatorii“ de la Rio de Janeiro (1992), ajungandu-se abia dupa un deceniu si jumatate (2008) sa se adopte Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila - orizont 2013-2020-2030. La primul „orizont“, nici macar nu s-a facut o minima evaluare a ceea ce s-a realizat in decurs de cinci ani. Nu sunt singurele exemple care atesta distanta considerabila dintre slogan si fapte, dar ofera suficiente temeiuri pentru a considera ca „una vorbim si alta fumam“. Practic, lipsa de actiune la nivel decizional national a descurajat multe tentative ale societatii civile de a constientiza populatia in legatura cu imensele pericole ale fenomenului de incalzire globala. In schimb, au fost ironizate personalitatile care militau pentru „un mediu inconjurator curat“.
Nu ne putem plange ca nu exista resurse - poate insuficiente pentru tot ceea ce s-ar impune sa se faca - insa sume considerabile, inclusiv fonduri europene nerambursabile, s-au pierdut, s-au irosit, inclusiv prin acte de coruptie.
Acum, din perspectiva Conferintei de la Paris, a venit cel de-al 12-lea ceas pentru actiune, pentru trecerea de la vorbe la fapte. Si aceasta, din simplul motiv ca, in sfarsit, Papa Francisc a adresat, de la tribuna Adunarii Generale ONU, emotionantul indemn: „Fa altora ce ai vrea sa-ti faca ei tie“. Forma autohtona ar putea sa sune astfel: „Nu fa altora ce nu vrei sa-ti faca ei tie“.