Managementul deseurilor textile in Romania
Data: 1-15 noiembrie 2004
1. Consideratii generale
Timp de mii de ani, problema principala a fost “cum aparam omul de fortele oarbe ale naturii”; la sfarsitul acestui secol aceasta paradigma s-a schimbat si a devenit “cum aparam natura de inconstienta, nepasarea, excesele si activitatea nociva a omului". Chiar daca s-au inregistrat cresteri ale productivitatii si implicit ale bunastarii, pe baza modelului de dezvoltare tehnologica si economica adoptat, pretul a fost platit prin:
continua degradare a mediului;
efecte sociale negative;
exploatarea irationala si inadecvata a resurselor si materiilor prime.
De aceea, in prezent, conceptul de dezvoltare nu mai poate fi despartit de
problemele si caile specifice de asigurare a dezvoltarii durabile, concept cu valente globale de pace si progres, de respect pentru natura si viata. Dezvoltarea in conceptia actuala inseamna cresterea competitiva durabila, bazata pe inovarea tehnologiilor, produselor, proceselor si organizarii muncii, a intreprinderilor si activitatilor, in conditiile asigurarii unei eficiente ecologice sporite.
O Romanie durabila impune:
inchiderea ciclurilor de productie, prin folosirea si reciclarea deseurilor;
reducerea folosirii combustibililor fosili;
imbunatatirea calitatii materialelor, pentru a prelungi viata economica a produselor fabricate din aceste materilale;
scaderea intensitatii transporturilor.
In acest context se impune ecologia, stiinta - vedeta, insarcinata cu conservarea si regenerarea mediului ambiant, ce are la baza urmatoarele principii:
toate sunt legate de toate - se refera la importanta pe care mediul inconjurator o are pentru o multitudine de domenii conexe;
totul trebuie sa duca undeva – principiul indestructibilitatii materiei (in natura nu trebuie sa existe deseuri);
natura se pricepe cel mai bine – ecologia devine stiinta responsabila cu guvernarea legilor aliantelor strategice dintre om si natura, omul beneficiaza de resursele naturale pe care nu si le poate crea singur, iar natura trebuie la randul ei sa se simta ocrotita si nu distrusa de aceasta alianta;
nimic nu se capata pe gratis – poluatorul plateste.
Atitudinea fata de mediu se poate concretiza in urmatoarele etape:
Protectia mediului natural, care presupune:
Cunoasterea temeinica a lui si a interactiunilor dintre sistemul social-economic si sistemele naturale, prevederea consecintelor mai apropiate si mai indepartate ale acestor interactiuni;
Utilizarea rationala si cu economicitate maxima a resurselor naturale, indiferent de originea lor;
Prevenirea si combaterea scrupuloasa atât a degradarii mediului, provocata de om, cât si a celei produse de cauze naturale;
Armonizarea intereselor imediate, de lunga durata si permanente ale societatii umane in utilizarea factorilor naturali de mediu.
Pentru realizarea acestor obiective este necesar ca dezvoltarea economico-sociala sa se efectueze pe temeiul cunoasterii atente a implicatiilor ecologice si a consecintelor in acest domeniu si pe cercetarea cu grija a contradictiilor pe care le pot ele provoca, stabilind, in fiecare caz, modalitatile practice de solutionare eficienta a respectivelor contradictii.
Aceasta presupune o largire a câmpului cercetarii economice, dar si o nevoie stringenta de imbogatire a viziunii asupra dezvoltarii si cresterii economice.
La intrebarea care este problema ecologica cea mai amenintatoare, studiile de specialitate au delimitat urmatoarele categorii :
Poluarea aerului ……………………………………………32 %
Depozitarea deseurilor toxice………………………………...26 %
Utilizarea necorespunzatoare a resurselor…………………….23 %
Poluarea raurilor……………………………………………… 17 %
Zgomotul………………………………………………………2 %
2. Directii de actiune
In categoria deseurilor, un loc important revine deseurilor textile si din piele, cunoasterea si aprofundarea problematicii privind valorificarea acestora \n industrie, \ncepand de la colectare pana la obtinerea de bunuri materiale reprezinta o necesitate \n perioada urmatoare, chiar un prag dificil pe care \l vor trece numai acei manageri care constientizeaza ca deseurile reprezinta o sursa de \ntregire a necesarului de consum de fibre textile \n industrie si care nu fac rabat la profilul lor profesional si moral privind viitorul industriei textile romanesti.
SERIOZITATE
Pentru gasirea solutiilor de valorificare a deseurilor se are in vedere faptul ca progresul tehnologic nu mai poate urmari in prezent numai criterii
economice.
Cerintele actuale se concretizeaza in primul rand pe nevoia de noi tipuri de tehnologii, respectiv :
tehnologii rationale – tehnologii cu consumuri reduse de materiale si energie;
tehnologii curate – care implica ecologizarea tehnologiilor existente;
ecotehnologii – tehnologii noi, adaptate cerintelor ecologice.
In acest context, deseurile reprezinta o problema majora in fiecare tara europeana, iar cantitatile de deseuri sunt in general in crestere. Generarea deseurilor implica o pierdere de materiale si energie si impune costuri economice si de mediu ridicate pentru societate pentru colectarea, tratarea, si prelucrarea lor.
Ca probleme de ordin general in acest domeniu se pot mentiona:
* Pastrarea evidentei;
* Cum se produc deseurile;
* Analizarea masurilor ce pot fi luate pentru reducerea deseurilor;
* Introducerea de noi sisteme si proceduri de prevenire a deseurilor;
* Fixarea de standarde pentru fiecare procedura;
* Asigurarea ca procedurile sa fie monitorizate si controlate;
* Ce se \ntampla cu deseurile;
* Reproiectarea proceselelor de productie pentru reducerea poluarii.
Produs “care nu produce deseuri”
O data stabilita problema de rezolvat, se impune un program de management ecologic ale carui elemente de control sunt analiza, politica si planul de actiune si care necesita implicarea tuturor departamentelor.
Comunicatiile cu probleme ecologice se fac pe baza unei structuri departamentale bine definita, respectiv:
Diferenta intre programele calitative si ecologice este evidenta, si anume
controlul calitatii, respectiv rectificarea erorilor se face prin:
programe calitative;
inspectii/controale;
revocarea produsului;
• managementul ecologic, respectiv protectia mediului se face prin:
tehnologie si materiale curate/programe manageriale;
solutii pentru zonele in care apar erori;
curatirea dupa dezastru ecologic.
Inspiratia si “inteligenta ecologica” fundamenteaza obiectivele companiilor in conditiile asigurarii profitului. Dintre acestea se pot mentiona:
eliminarea conceptului de deseuri in crearea produsului folosind materiale, energie si resurse care pot fi imediat reciclate, refolosite si introduse in natura;
eliminarea tuturor substantelor care par nocive sanatatii omului sau sistemului natural;
asumarea responsabilitatilor pentru toate stadiile ciclului de viata ale produsului;
dezvoltarea unor structuri/modele financiare care sa reflecte costurile cu accent pe partea de proiectare/inginerie /fabricatie.
Problemele gestionarii deseurilor se inscriu, de obicei, in regulile generale ale activitatilor economice, rolul determinant revenind initiativei agentilor economici publici si privati, in scopul obtinerii unor profituri corespunzatoare cu efortul depus pentru reciclare si valorificare.
Un loc bine determinat in categoria deseurilor revine deseurilor textile, importanta sustinuta de faptul ca in costurile operationale materia prima ocupa un procentaj ridicat.
Reciclarea deseurilor textile este o directie prioritara a managementului strategic, dublata de eficienta in:
activitatea de design;
implementarea practicilor si procedurilor;
alegerea utilajelor si tehnologiilor.
Punctul de plecare in domeniu il constituie legislatia, din care rezulta urmatoarele sarcini:
evitarea deseurilor trebuie sa aiba prioritate fata de valorificarea legala si netoxica, respectiv fata de inlaturarea acestora;
deseurile inevitabile vor fi colectate pe sortimente si supuse unei valorificari enegetice sau materiale, in principal in cadrul circuitului economic, daca acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic sau economic.
Prevederile legii referitoare la circuitul deseurilor cat si tendinta de crestere a taxelor de depozitare actioneaza din ce in ce mai intens, ceea ce determina existenta unei strategii proprii in domeniu bazata pe selectivitate, avangarda tehnologica, inalta competitivitate, profitabilitate.
Tot mai mult se impun eco-bilanturile, schemele de eco-audit, analiza ciclului de viata al produsului, sistemul de eco-etichetare care asigura armonizarea tehnologiilor de prelucrare a deseurilor din textile, a produselor textile cu continut de fibre recuperate cu cerintele NE.
Plecand de la ideea necesitatii la nivel national a unui management strategic, directional si operational, se impune:
cunoasterea cantitatii si calitatii deseurilor produse, a producatorilor si a proceselor din care acestea rezulta, a traseului si a destinatiei finale a acestora;
reducerea cantitatii de deseuri la producator, prin interventii in tehnologie sau prin valorificarea acestora printr-o veriga intermediara;
stabilirea, pentru deseurile a caror aparitie nu se poate evita sau care nu se pot recicla, a unor modalitati de eliminare sau reintegrare in mediul natural, cat mai putin daunatoare acestuia.
Strategia de dezvoltare a subsectoarelor industriei textile romanesti prevede realizarea unor indicatori superiori ai productiei, fizic si valoric, \n anul 2010 fata de anul 2000, implicit o crestere cantitativa a deseurilor textile pana la 26,5 mii tone.
In procesele tehnologice de fabricatie aferente subsectoarelor industriei textile rezulta deseuri clasificate astfel:
* deseuri recuperabile:
-deseuri rezultate in fazele de filare, care sunt reintroduse in procesul de fabricatie – amestecuri fibroase de la bataje, carde, masini de pieptanat, laminoare etc.;
-deseuri de la fazele de croit din tricotaje, ce se pot folosi pentru piese mici;
-deseuri de fire din filaturi, tesatorii, tricotaje, capete si fasii de tesaturi din tesatorii, finisaje si sectii de tricotare si peticele din fazele de croire, care se valorifica in cadrul ramurii textile prin realizarea de fire de vigonie, textile netesute, vata de tapiterie pentru mobila si auto, materiale izolatoare, geotextile etc. (cca 60% din deseurile recuperate);
* deseuri nerecuperabile – care se incinereaza sau se arunca la gropile de gunoi.
Prin prelucrarea pe tehnologii traditionale clasice/neconventionale corespunzatoare, domeniile potentiale de utilizare a fibrelor recuperate pot fi:
articole de imbracaminte de protectie;
textile tehnice;
materiale fono si termoizolante/materiale de constructii;
compozite cu ranfort textil (industria de automobile, navala, constructii);
geotextile;
agrotextile;
produse pentru protectia mediului.
3. Concluzii
Conluzionand preocuparile in domeniul deseurilor textile, se pot mentiona urmatoarele directii de actiune:
alegerea unei strategii \n functie de criterii tehnice, economice, sociale;
stabilirea procedeelor decizionale aferente strategiei adoptate;
stabilirea modalitatilor de valorificare a deseurilor la sfarsitul duratei de viata;
elaborarea tehnologiilor de prelucrare a deseurilor rezultate in productie;
proiectarea si lansarea unor noi produse;
identificarea corecta a fluxului generator de deseuri;
identificarea “actorilor” si a cailor de acces;
identificarea diferitelor organizatii interne si externe necesare punerii in practica a valorificarii;
implementarea unui sistem de urmarire si control dinamic si convergent.