Colocviul National de Terminologie – Terminografie – Terminotica
Data: 1-15 noiembrie 2006
Recent a avut loc la Bucuresti cel de al 5-lea Colocviu National de Terminologie – Terminografie – Terminotica (3T), manifestare stiintifica de prestigiu care continua o experienta pozitiva capatata in ultimii ani de a prezenta specialistilor o serie de probleme de real interes in domeniul terminologiei si al ingineriei lingvistice.
Multilingvismul reprezinta astazi domeniul cu cel mai mare impact in societate, nevoia de a defini corect un concept avand o importanta cu totul speciala. Cu atat mai mult aceasta problema se amplifica in domeniul tehnicii, in care caz specialistul trebuie sa preia corect norme si directive, legi si contracte, documente care presupun o corecta interpretare si utilizare a unor termeni.
Necesitatea de a defini corect un concept printr-un singur termen constituie o provocare adresata atat specialistilor cat si terminologilor, din dorinta de exactitate si corecta interpretare a unor fenomene si marimi, permitand astfel o intelegere identica a lor.
In acest an, tematica Colocviului a fost alocata Teminologiei in Electrotehnica, alegerea acesteia explicandu-se prin faptul ca standardizarea electrotehnica ocupa un loc important in activitatea industriala, ca este nevoie de o armonizare a standardelor internationale cu cele romanesti, dar acest lucru trebuind sa se faca dupa reguli precise de preluare a unor termeni, de stabilire a sinonimelor atunci cand ele sunt acceptate, de nevoia incadrarii termenilor in „arbori terminologici“ in care vecinatatile semantice sa permita o corecta plasare a termenilor.
Romania dispune in acest domeniu de o bogata si apreciata experienta internationala, electrotehnicienii romani coordonati de academicienii Remus Radulet si Alexandru Timotin elaborand Vocabularul electrotehnic international si Tezaurul de concepte al Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI), lucrari aparute in anii 1983 si 1986 la Geneva.
Ceea ce este demn de remarcat este structura Colocviului, in sensul ca de aceasta data s-a apreciat ca necesara concentrarea temelor puse in discutie asupra unui obiectiv clar, si anume: cum terminologia poate sprijini activitatile de standardizare in electrotehnica si care sunt metodele si instrumentele care pot asigura o acuratete maxima in preluarea sau constructia unor termeni.
Astfel, pornind de la unitatea limbii romane, lucrarea sustinuta de academicianul Gleb Dragan, prof. dr. ing. Florin Teodor Tanasescu – organizatorul acestei reusite manifestari – a prezentat traditiile scolii romanesti de terminologie in electrotehnica, insistand asupra relatiilor dintre concepte, ordonarea lor si tratarea informatica.
In continuare, celelalte lucrari sustinute de matematician Onica Paraschiva si ing. dipl. Dorina Rogobete au prezentat in mod practic cum poate fi construit un tezaur de concepte, cum trebuie selectati termenii si care sunt caile prin care un tezaur poate fi utilizat pentru redactarea unui standard, in cazul studiat pentru domeniul electrotehnicii.
De remarcat ca in afara instrumentelor informatice utilizate pana la aceasta data, dr. Dan Matei a prezentat un limbaj PML (Panizzi Markup Language) care extinde cunostintele si rezultatele comunicate pentru electrotehnica, pentru cazul aplicatiilor din domeniul culturii.
Au mai fost prezentate particularitati terminologice in domeniul patentelor (ing. dipl. Cristina Apostol), al terminologiei din domeniul nuclear (dr. ing. Nicolae Valcov) si un proiect international pe care CER si TERMROM il dezvolta in cadrul Retelei Panlatine REALITER (ing. dipl. Gheorghe Stefanescu si prof. dr. ing. Florin Teodor Tanasescu).
Deosebit de interesanta a fost si prezentarea experientei unui editor de carte, dr. ing. Ioan Ganea, directorul Editurii AGIR, care a sugerat noi cai de abordare a terminologiei de specialitate a unei limbi.
Comunicarile, sustinute la un inalt nivel stiintific si corect indreptate spre o utilizare practica a rezultatelor, precum si discutiile ce au urmat, au dovedit utilitatea acestei reuniuni atat prin valoarea stiintifica a lucrarilor, cat si prin aplicatiile ingineresti pe care le pot genera.