Raspunderea generatiilor actuale fata de viitorul comunitatii ingineresti Pledoarie pentru un invatamint tehnic superior la standarde europene
Data: 16-30 noiembrie 2009
Din momentul in care redactia Univers ingineresc a luat initiativa organizarii unei dezbateri pe tema indicata in titlul acestor pagini – Raspunderea generatiilor actuale fata de viitorul comunitatii ingineresti. ledoarie pentru un invatamint tehnic superior la standarde europene si mondiale – si pina la aparitia numarului de fata, a intervenit un eveniment care reconfirma necesitatea imbunatatirii radicale a legislatiei referitoare la educatia nationala. Ne referim la decizia Curtii Constitutionale prin care legea din domeniul de care ne ocupam a fost declarata in afara literei si spiritului Constitutiei Romaniei. Motivatia vizeaza tocmai aspecte pe care noi le punem in discutie, si anume modul in care actul normativ in cauza raspunde cerintelor prezentului si viitorului. In acelasi timp, segmente ale societatii civile, in primul rind sindicatele, s-au pronuntat in termeni transanti in legatura cu cerintele regindirii intregului esafodaj juridic care sustine un act normativ marcat de serioase vicii de fond si de forma. Intrebarile formulate de redactie au fost urmatoarele:
1. Pachetul de reglementari privind educatia raspunde, dupa parerea dumneavoastra, principalului obiectiv de reformare a invatamintului superior tehnic?
2. Din punctul dumneavoastra de vedere, care este cea mai urgenta masura de pe agenda prioritatilor reale (nu neaparat cele prevazute in amintitul proiect de lege)?
3. Impartasiti opinia potrivit careia prevederile legale referitoare la criteriile de evaluare a calitatii invatamintului superior tehnic corespund adevaratelor cerinte din prezent si din perspectiva?
Sa dam, asadar, cuvintul participantilor la dezbatere, contributiile acestora fiind demne de toata atentia, cu adresa precisa la factorii executivi si legislativi chemati sa asigure un invatamint – inclusiv cel tehnic superior – de inalta calitate.
Pentru o pregatire fundamentala generala si tehnica
Prof. univ. dr. ing. Mircea BEJAN
Universitatea Tehnica din Cluj Napoca
Presedintele Filialei Cluj a AGIR
1. Cunoscind situatia actuala a invatamintului romanesc, ne intrebam ce-i de facut in vederea reformarii invatamintului superior tehnic? Raspunsul e unul singur, cunoscut de toti cei implicati: o reforma profunda.
Reformele reprezinta o adaptare impusa de fenomene scapate de sub control, cum ar fi (in cazul de fata) progresele unor concurenti eficienti la scara mondiala (exemplu, SUA) si costurile excesive ale lipsei schimbarii. Invatamintul tehnic superior european pierde teren daca va continua sa ramina in anchilozarea traditionala in fata ofensivei atractivitatii scolii americane, care reuseste sa stringa in jurul ei o multime de creiere luminate din Europa si din Asia. Desi Europa produce cea mai mare cantitate de doctori, America inregistreaza cele mai rasunatoare descoperiri stiintifice. ?i aceasta se datoreaza atit migratiei doctorilor europeni spre SUA (unde sunt mai bine platiti si au la dispozitie o deosebita dotare tehnico-materiala, absolut necesara cercetarii), cit si faptului ca America ofera o viteza superioara de adaptabilitate la schimbarile din mediul stiintific, economic si social.
Trebuie sa intelegem ca invatamintul tehnic superior nu produce un superspecialist, ci ii da o pregatire generala, doua-trei tehnologii, el devenind specialist dupa absolvire, acolo unde lucreaza, prin diverse forme: cursuri postuniversitare, masterat, doctorat, calificari efectuate de firmele angajatoare. Mari personalitati in domeniu, profesori renumiti, sunt adeptii pregatirii fundamentale generale si tehnice foarte bune timp de 4-5 ani, urmata de o specializare intr-o anumita directie.
?inind seama de faptul ca sistemul de invatamint este unul conservator – cu o mare inertie peste tot in lume, schimbarile vizate in acest domeniu necesita o pregatire minutioasa, adecvata. O mare vulnerabilitate a sistemului de invatamint se constata atunci cind absolventii nu au capacitatea de a intra rapid pe piata muncii, valorificindu-si inteligenta in domenii de inalta tehnologie.
Consider ca actualul pachet de legi privind educatia a fost realizat intr-un timp record si sub forma unui mix, de mai multe colective diferite de specialisti, dar din care reprezentantii invatamintului superior tehnic si cei ai asociatiilor de specialitate de profil (ma refer la Asociatia Generala a Inginerilor din Romania – AGIR si altele, complementare) au fost in minoritate (sau deloc) si nu s-a realizat o larga consultanta publica.
2. Lumea viitoare este mai presus de toate o lume a performantei, o lume in care fiecare individ trebuie sa contribuie cu o anumita valoare adaugata. O diploma universitara poate oferi o slujba posesorului acesteia, dar mentinerea pe piata muncii este o cu totul alta problema si depinde in primul rind de capacitatea individului de a raspunde nevoii de educatie continua. „Diploma ta este ca un tichet cu care poti plati intrarea la un local de dans. Ea te califica pentru ca sa poti intra. Insa imediat ce esti inauntru, tu mai trebuie inca sa dovedesti ca poti sa dansezi“, subliniaza kenyanul G. F. Corvin.
Spre exemplu, un inginer poate lucra timp de 40 de ani in productie. Dar, in timp de cinci ani, perioada de valabilitate a cunostintelor sale, acestea se invechesc, se perima devenind depasite. La nivel mondial, cantitatea de cunostinte creste exponential, unele previziuni indicind faptul ca in anul 2020 volumul cunostintelor se va dubla in aproximativ 70 de zile.
Inginerul trebuie sa studieze, sa se perfectioneze permanent, sa atace domenii noi din tehnica si din cercetarea fundamentala si aplicativa.
Deoarece strategiile, procesele si metodele de predare/invatare traditionale se dovedesc, de multe ori, incapabile sa raspunda cerintelor de crestere a eficientei privind creatia si distributia de cunostinte noi, multe universitati, institutii si firme din toate domeniile, considera invatamintul electronic (e-Learning) ca pe o problema strategica privind prezentul si mai ales perspectiva in invatamint. Pentru invatamintul continuu, invatamintul electronic (the e-Learning) este perceput ca fiind singura metoda care ar putea raspunde cerintelor formulate mai sus. In acest sens, orice universitate sau firma va trebui sa introduca invatamintul electronic in planurile sale strategice.
3. Viitorul fiecarei natiuni depinde, fundamental, de masura in care sistemul sau educational este capabil sa asigure propriilor cetateni un nivel performant de instructie, care sa-i faca sa devina competitivi, oriunde in lume. De aceea calitatea – o prioritate mondiala – va trebui sa fie punctul de referinta pentru orice schimbare propusa unui sistem de invatamint.
Asociindu-i notiunii de calitate pe aceea de excelenta, in invatamintul tehnic superior ar trebui sa se atinga cele mai inalte standarde, cu referire la o multitudine de functii si activitati caracteristice, incluzind: formare, cercetare, profesori, studenti, programe, resurse, initiere, management etc., toate conlucrind spre atingerea obiectivelor majore care converg spre o dezvoltare durabila a tarii si integrarea reala a acesteia in Uniunea Europeana.
Din punctul meu de vedere, strategiile educationale ar trebui sa abordeze problema calitatii invatamintului din perspectiva urmatoarelor politici si masuri: a. imbunatatirea competentei profesionale si a activitatii cadrelor didactice; b. elaborarea si aplicarea unor programe curriculare moderne. Societatea cunoasterii este o societate care se bazeaza pe concepte noi, pentru care tinerii trebuie pregatiti. Cel mai important este sa inteleaga conceptul de cunoastere, care inseamna trecerea de la date prin perceptie la informatii, iar prin invatare acestea devin cunoastere.
Societatea moderna este o societate a cunoasterii, a invataturii si vor reusi numai cei dispusi sa invete. In societatea moderna si viitoare, orice individ, pentru a-si pastra competitivitatea pe piata fortei de munca, trebuie sa accepte ca pe o necesitate primordiala educatia continua pe intreaga durata a vietii.
Atit mediul de afaceri, cit si cel academic accepta ideea ca principalii beneficiari ai viitorului invatamint electronic sunt si vor fi studentii care „invata“, profesorii care „predau“, firmele si institutiile care ii vor angaja pe studenti, familiile care vor depinde de munca lor si, in final, societatea pe care ei, prin cunostintele lor, o imbogatesc.
Competentele, de la criterii la testele practicii
Prof. univ. dr. ing. ?tefan Ghimisi
Director Departament Cercetare si Management Programe,
Universitatea Constantin Brincusi din Tg. Jiu
Presedintele Filialei Gorj a AGIR
1. Pachetul de legi privind educatia reprezinta mai mult o reunire a unor legi si metodologii aplicate in acest moment in sistemul national de educatie si nu o schimbare fundamentala a acestui sistem. Legile educatiei nationale nu ofera decit in masura foarte mica solutii pentru reformarea invatamintului superior tehnic. Posibilitatea de a trece spre un model de universitate antreprenoriala poate deschide directii noi de actiune pentru dezvoltarea invatamintului superior tehnic, aceasta fiind una dintre principalele masuri care pot reforma acest sistem.
2. Una dintre principalele directii ce trebuie urmarite in acest moment este clarificarea legislativa a competentelor dobindite de absolventii studiilor organizate pe baza procesului Bologna. Este necesar sa se clarifice care sunt competentele dobindite de absolventii de licenta, masterat sau doctorat in acest moment in Romania. Corelarea acestor competente cu piata muncii si legiferarea acestora este absolut necesara in acest moment pentru a evita confuzia privind angajarea absolventilor invatamintului superior pe piata muncii. Competentele stabilite de universitati pentru diferite cicluri de studii nu sunt continuate cu clarificari legislative privind nivelul de competenta si, respectiv, de salarizare pe care poate fi angajat un absolvent de licenta sau de masterat. O analiza a structurii actuale a sistemului de invatamint superior tehnic corelata cu nevoile reale ale economiei si cu perspectivele de dezvoltare ale acesteia poate face posibila o rediscutare a sistemului 4+1,5+3 (licenta – masterat – doctorat) si transformarea acestui sistem intr-un sistem mai flexibil si, probabil, mai eficient 3+2+3.
3. Este de dorit o clarificare a criteriilor de evaluare a calitatii in invatamintul superior tehnic; existenta actuala a unor seturi diferite de criterii, uneori contradictorii, nu face decit sa creeze confuzie si sa impuna false ierarhii in sistemul de invatamint superior. Este de dorit realizarea unui set unitar de evaluare a calitatii valabil in invatamintul superior tehnic, a unei metodologii fezabile si eficiente de evaluare. Existenta unor criterii de evaluare diferite pe plan national (ARACIS, CNCSIS, ANCS) nu contribuie la ridicarea calitatii invatamintului superior tehnic.
Raportul optim dintre stabilitate si schimbare
Prof. dr. ing. Gheorghe Manolea
Universitatea din Craiova
Presedintele Filialei Dolj a AGIR
1-2-3. Intrucit intre cele trei intrebari exista o legatura organica, raspunsul meu va fi unul unitar. Este axiomatic ca, in evaluarea calitatii invatamintului superior tehnic, opereaza multe criterii, unele de continut, altele formale. Prezentul este marcat de o criza morala, economica si politica. In consecinta, insa, invatamintul nu poate si nu trebuie sa raspunda exclusiv unor cerinte de moment, desi nu poate si nu trebuie sa le eludeze. Invatamintul, prin specificul lui, este chemat sa raspunda mereu cerintelor de perspectiva. Asadar, in opinia mea, mai intii trebuie sa se defineasca cerintele prezentului din perspectiva viitorului. In acest sens, evoc si experienta personala. Conduc, din 1992, un centru de cercetare (Centrul de Inovare in Inginerie si Transfer Tehnologic CITT Craiova) care a realizat, cu absolventi ai facultatii in care lucrez, produse cerute de piata si in conditiile de criza de astazi, dar tinind seama in cel mai inalt grad de ceea ce se poate anticipa pentru o perioada mai mult sau mai putin indelungata. Este o strategie gasita de mine, dar a carei aplicare a fost facilitata de conditiile legale create de Ministerul Invatamintului si ?tiintei in 1992. Atunci s-au gasit solutii bune! De ce s-a renuntat la ele?
O problema de fond este stabilitatea in Ministerul Educatiei, precum si in alte ministere, ca si in scoli, atit in ceea ce priveste strategia, cit si conducerea acestora. Daca schimbarea ministrului atrage schimbarea directorului..... directorului.... directorului de scoala elementara de la Palilula (este un sat real) nu trebuie sa ne mai mire ca situatia a ajuns in faza actuala, de incertitudine, de improvizatie, de deficit de perspectiva.
In aceeasi ordine de idei, se cuvine sa precizez ca, in iunie 2009, am participat la un Simpozion stiintific organizat de AGIR. S-au prezentat lucrari de certa valoare, rezultate in perioada (2005 – 2008), perioada in care cercetarea a fost finantata la nivelul solicitarilor. Asadar, tinind seama de criteriile evocate, inclusiv sub aspectul valorii lor metodologice, prioritatea reala este finantarea invatamintului in conditiile stabilitatii cadrelor de conducere de la toate nivelurile. Directorul ..... directorul..... directorul de scoala este un dascal si nu un vector politic.
Doctoratul – vector de prima insemnatate
Prof. dr. ing. Mircea Petrescu
Universitatea Politehnica din Bucuresti
Vicepresedinte al AGIR
Membru de onoare al Academiei Romane
Intrucit intrebarile redactiei se refera si la teme interferente, consider util sa-mi sistematizez raspunsurile in modul urmator:
I. Sunt vizibile atit efortul facut de autorii textelor de lege pentru a elabora un document de calitate superioara, cit si buna cunoastere a problemelor invatamintului de toate gradele.
II. Cred ca sunt rationale propunerile privind structura invatamintului preuniversitar, inclusiv pentru faptul ca apar din nou unele forme de pregatire a caror valoare a fost demonstrata inainte de anul 1948.
III. Nu mi se pare bine, totusi, ca trebuie sa fie obligatorii numai clasele I – X, mai ales ca legea se refera si la „societatea cunoasterii“...
Desigur, alinierea la viziunea generala a Uniunii Europene si la prevederile unor standarde ale acesteia, ca EQF, este necesara, mai ales daca se urmareste limitarea cheltuielilor. In aceasta directie este orientata si declaratia de la Bologna. Pe de alta parte, apropierea de ceea ce se numeste acum „societatea cunoasterii“, precum si afirmatia „invatamintul este prima prioritate nationala“, larg raspindita la noi, implica eforturi sporite din partea societatii.
IV. Atit cit am inteles, in textele de lege nu este evocata insemnatatea educatiei civice, a educatiei morale si spirituale in general, a cunoasterii regulilor elementare de comportament social, a raspunderilor individuale specifice. De asemenea, nu inteleg de ce obligatiile familiei nu sunt evocate si definite in niciun fel...
V. Activitatea invatamintului superior este si ea adaptata prin lege la cerintele comunitatii europene, din care facem parte. Nu cred insa ca doctoratul trebuie automat inglobat in pregatirea universitara, ca un ciclu al acesteia. In intelegerea mea, doctoratul este o forma superioara de pregatire, in care locul central este ocupat de amplificarea capacitatii de cercetare sau de investigatie a tinerilor, nu de acumularea de cunostinte sau de abilitati de specialitate. In societatile care contribuie semnificativ la progresul intelectual, incepind cu cel al stiintei, doctoratul este un vector de prima insemnatate. Adaug aici ca a considera stagiile post-doctorale ca o „forma de continuare a studiilor de doctorat“ este cel putin o exagerare...
VI. Alte citeva consideratiuni cu caracter general:
a. Este bine ca se fac referiri la necesitatea promovarii pregatirii continue, pe durata intregii vieti. Cred ca ar fi utile prevederi concrete, pentru a evidentia preocuparile oamenilor in aceasta directie, pentru a le stimula si ajuta, precum si pentru stabilirea de modalitati prin care pregatirea continua sa fie recunoscuta in evolutia carierei.
b. Referirile la calitatea de student sunt binevenite. De ce, insa, in Romania, calitatea si titlul de profesor, indiferent de grad, calitate la care se ajunge prin parcurgerea unui proces de durata, eminamente legal, nu este recunoscuta pe durata intregii vieti?
c. Textele de lege contin un numar de termeni nepotriviti, care nu sunt proprii limbii romane, iar alti termeni sunt folositi intr-o maniera discutabila. De exemplu: competente digitale, curriculum, eficienta si eficacitate, valorizare, expertiza... Desigur, folosirea acestor termeni a fost aprobata... prin lege. Dar aceasta este o lege de invatamint!
De la mimarea noutatii la o innoire reala
Prof. dr. ing. Octavian Bologa
Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
Presedintele Filialei Sibiu a AGIR
1. Pachetul de legi privind educatia nu face decit sa confirme o serie de ordine ale ministrilor de resort si ordonante ale guvernului, care, intr-adevar, au adus unele modificari mai mult sau mai putin de forma, mai mult sau mai putin de substanta. Pachetul de legi in sine nu aduce insa nimic nou, nimic care sa nu fi fost deja aplicat. In opinia mea, obiectivul de reformare a invatamintului tehnic este inca departe de a fi atins.
2. Dupa parerea mea, sacrificam mult prea mult pe filosofii de genul „ce cere piata muncii“. Dupa cum ne-a demonstrat ultimul an, piata muncii este ceva extrem de volatil. Astfel, in contextul in care invatamintul superior tehnic este in masura covirsitoare finantat de stat, consider necesara stabilirea unor strategii pe termen mediu si lung referitoare la structura specializarilor tehnice si numarul de locuri bugetate, corelate cu strategiile de dezvoltare ale Romaniei. Este cel putin nesanatos sa finantam cu prioritate „specializarea A“ pentru ca este ceruta acum de investitorul/investitorii A (care peste un an va/vor migra impreuna cu firma), neglijind „specializarea B“, care poate acum nu este „ceruta de piata“ dar care, prin lipsa specialistilor de profil, poate afecta dezvoltarea economica a tarii.
3. Consider ca problema evaluarii corecte si obiective a calitatii invatamintului superior tehnic nu se afla la nivelul criteriilor de evaluare, ci al aplicarii lor. Este bine stiut ca un sistem se reformeaza cu greu din interior, deci opinia mea este ca in procesele de evaluare trebuie implicate organizatii internationale de specialitate.
Statutul cadrelor didactice
Prof. dr. ing. Romeo IONESCU
Universitatea ?tefan cel Mare, Suceava,
Facultatea de Inginerie Mecanica, Mecatronica si Management
Membru al Filialei Suceava a AGIR
1. La prima intrebare, raspunsul este NU. Reforma prevazuta in pachetul de legi nu are mare legatura cu invatamintul din tarile (Vest) europene.
2. As enumera cel putin trei masuri care decurg din prioritatile invatamintului superior tehnic:
a. Pentru deschiderea interesului pentru studii tehnice:
Deschiderea unui program national care sa permita echiparea moderna a tuturor laboratoarelor care fac parte din programa de studiu a facultatilor tehnice.
b. Pentru pozitia in societate a cadrelor didactice din invatamintul superior:
Cuprinderea cadrelor didactice in sfera functionarilor publici (statut existent in multe tari europene) pentru evitarea practicarii mai multor profesii (in timp lucrat ce depaseste 24 de ore zilnic), dedicarea timpului de lucru invatamintului si cercetarii in universitate.
c. Pentru venituri:
Clarificarea salarizarii cadrelor didactice din invatamintul superior (dupa un principiu vest european), eliminarea grilelor de la minim la maxim pentru aceeasi virsta si acelasi nivel, eliminarea notiunii de confidentialitate a veniturilor in invatamintul superior de stat.
3. ?i in ceea ce priveste a treia intrebare, raspunsul este, din nou, NU. Evident ca avem nevoie de criterii corecte de evaluare, dar, din pacate, prevederile legii nu corespund adevaratelor cerinte din prezent si din perspectiva.
Dat fiind interesul manifestat de participantii la dezbatere – carora le multumim pentru promptitudine si pentru substanta raspunsurilor – intentionam sa continuam demersul nostru jurnalistic, deoarece exista, cum remarcam la inceput, o premisa favorabila: decizia Curtii Constitutionale, care obliga, deopotriva, Guvernul si Parlamentul, sa imbunatateasca Legea educatiei nationale (care, cum se stie, a fost adoptata prin angajarea raspunderii Executivului, fara o dezbatere in forul legislativ al tarii). Adresam rugamintea de a ni se trimite raspunsurile cu mai multe referiri la experienta diferitelor entitati ale invatamintului tehnic superior, care ar permite o mai buna fructificare a potentialului existent.
Asa cum a rezultat si din textele publicate, legiuitorul are obligatia sa tina seama de observatiile si propunerile celor direct implicati in procesul formarii viitorilor specialisti, intrucit eludarea sau minimalizarea opiniilor de specialitate duc, inevitabil, la reglementari in contratimp si contrasens cu cerintele evocate de semnatarii raspunsurilor. (Al .R.)