Victorii in „lupta cu noi insine“
Data: 15-30 noiembrie 2010
Continuam sa rememoram aniversarile „rotunde“ marcate de 2010, sub semnul unor preocupari ale prezentului. Vremurile mai mult sau mai putin indepartate ne ofera exemple de atitudini si actiuni – chiar daca le limitam la spatiul profesiilor ingineresti – care ne pot ajuta efectiv la gasirea solutiilor pentru situatiile cu care ne confruntam in momentul de fata. Sa ne referim, bunaoara, la anul 1920. Ne aflam la scurt timp dupa evenimentul epocal reprezentat de Marea Unire.
Mai aproape de preocuparile noastre se afla implinirea a 90 de ani de existenta a Universitatii Politehnica din Timisoara, eveniment caruia ii vom consacra in numarul viitor un spatiu mai amplu, asa cum i se cuvine. Notam aici doar ca acest moment deosebit de important se incadreaza intr-un efort unitar, coerent si convergent de pregatire a specialistilor, in special ingineri si economisti, asa cum o atesta si infiintarea la Cluj a Academiei de Înalte Studii Industriale si Comerciale, al carei scop a fost (citam din actul inaugural) „inzestrarea studentilor cu cunostinte de cultura economica si de tehnica profesionala“.
Faptul ca unele dintre cele dintii decizii la nivel national, in hotarele Romaniei Mari, vizau invatamintul, desi se parcurgea o perioada de criza acuta, de mari tensiuni sociale (dovada greva generala din octombrie 2010), este deosebit de pilduitor. Se vadea astfel o intelegere superioara a faptului ca educatia reprezenta, sub aspect strategic, principala cale de depasire a starii de subdezvoltare a Romaniei reintregite.
În acelasi timp, atentia s-a indreptat spre fructificarea avantajelor comparative si competitive ale Romaniei. Desigur, in acele vremuri nu se discuta in acesti termeni despre dezvoltarea economica a tarii, la care puneau umarul, inainte de toate, inginerii din sectoare vitale, dar datele istorice arata ca a existat o viziune in acest spirit. Ne referim, in special, la sesizarea faptului ca pentru o redresare rapida se impunea sa se fructifice mai bine resursele naturale, domeniu in care activau atunci sute de ingineri. 1920 reprezinta anul in care s-au infiintat patru mari companii petrolifere, Petrolul romanesc, Sospiro, Columna si Prahova. În cazul lor, e drept, capitalul strain era domanant, insa personalul de specialitate, cel menit sa puna in miscare lucrurile, era, in proportie de peste 80 la suta, autohton, in rindurile caruia, firesc, inginerii aveau o pondere relativ mare. În acelasi timp, atentia s-a indreptat spre valorificarea altor resurse naturale importante. Tot 1920 reprezinta anul infiintarii Combinatului Metalurgic Cimpia Turzii si a Uzinelor de Fier si Domeniilor Resita, care includeau si capacitatile de productie, mine si uzine ale statului, de la Hunedoara si Cugir. În acest fel, siderurgia si constructia de masini fusesera alese ca vectori ai dezvoltarii industriale moderne a Romaniei, ceea ce deschidea cimp de afirmare pentru inginerii din aceste domenii esentiale ale vietii economice si sociale a tarii.
Sa mai notam ca 1920 este anul in care a fost semnat Decretul regal privind aplicarea, in intreaga tara, a legii si regulamentului sistemului metric de masuri si greutati din Romania. Aceasta unificare a modalitatilor de masurare a avut si un impact simbolic important. Sa ne reamintim de spusele inginerului premier Ionel I. C. Bratianu, cu al sau raspuns adresat unui parlamentar care se intreba ce poate sa faca un inginer in definirea si aplicarea politicii tarii: „Masura, domnule!“. Simtul masurii evocat de marele om de stat a fost si cel care a ghidat primii pasi de dupa Marea Unire pentru asezarea Romaniei Mari pe temelia industriei moderne. Cind astazi vorbim despre reindustrializare, nu putem, nu avem dreptul sa uitam si lectiile de acum 90 de ani. Sunt parte a patrimoniului nostru de gindire creativa, vizionara. Un patrimoniu inestimabil.