De la „condeiul portaret“ la „masina vorbitoare“
Data: 1 - 15 decembrie 2011
2011 - de care ne vom desparti peste cateva zile - a fost marcat de o serie de aniversari „rotunde“, ale caror semnificatii depasesc cu mult realizarile tehnice efective. Avem in vedere ceea ce a fost, este si va fi substanta rubricii de fata. In istoria mai indepartata si mai recenta a Romaniei gasim, la tot pasul, acte de creatie care se constituie in memorabile modele demne de urmat de catre toti cei care au imbratisat profesia de inginer (si nu numai).
Daca vom porni de la cele mai elementare exemple din viata cotidiana vom constata lesne ca, efectiv, ne inconjoara aceste modele. Bunaoara, cei care calatoresc cu metroul au avut prilejul, deseori, sa auda ca „urmeaza statia Petrache Poenaru“, „statia Dimitrie Leonida“ sau „statia inginer Costin Georgian“. Fara teama de a gresi, putem considera ca, raportat la numarul calatorilor din metrou, foarte putini stiu cine a fost macar una dintre personalitatile al caror nume il poarta respectivele statii. Nu vrem sa insistam asupra acestei teme, dar, in general, se face extrem de putin pentru cunoasterea celor pe care municipalitatile din Bucuresti si din alte zone ale tarii au considerat necesar sa-i imortalizeze prin atribuirea numelui lor unor locuri publice, de la statii de metrou la strazi si bulevarde, de la piete la monumente istorice.
Sa ne rezumam, insa, asa cum mai mentionam, la cateva aniversari „rotunde“. Anul 1836 a fost marcat de depunerea, de catre inginerul roman Petrache Poenaru, a cererii de brevetare a „condeiului portaret“ (brevetul a fost acordat in anul urmator cu semnatura, printre altii, a marelui fizician francez Gay Lussac). Este vorba despre premergatorul stiloului modern. Sa ne imaginam cate sute si sute de milioane de oameni, care au populat pamantul de-a lungul celor 175 de ani care au trecut de atunci, au folosit stiloul pentru a aprecia ce a insemnat, pentru civilizatia scrisului, inventia conationalului nostru.
Nu ne putem exprima decat regretul ca - spre deosebire de descoperiri si de inventii ale unor personalitati din alte tari, binecunoscute pe toate meridianele planetei - in cazul unor romani de geniu exista un deficit de vizibilitate dureros. Cine consulta marile dictionare cu circulatie internationala constata si aceasta trista realitate. Este un motiv in plus, pentru Univers ingineresc, sa continue sa readuca in atentie fapte si date despre autentice modele pentru ingineri, pentru toti cetatenii tarii.
Mergand pe firul istoriei, consemnam ca tot 175 de ani se implinesc de cand Ion Irimie, din Bihor, a realizat primele chibrituri cu fosfor din lume, iar peste cativa ani le-a si produs la scara industriala specifica epocii, intr-o fabrica pe care el insusi a condus-o. Fara pretentia de a recurge la o rememorare exhaustiva, facem un salt de 50 de ani pentru a retine inventia comuna a romanului Alexandru Ciurcu si francezului Just Buisson, concretizata intr-o ambarcatiune cu reactie. Dupa cinci ani, cronica stiintifica a lumii a consemnat experimentul lui Constantin Miculescu in vederea stabilirii echivalentului mecanic al caloriei. Tot in 2011, s-au implinit 115 ani de cand Dragomir Hurmuzescu a determinat experimental valoarea raportului dintre unitatea electrostatica si cea electromagnetica, valoare legata de viteza luminii. Impreuna cu un alt fizician din Franta, L. Benoit, compatriotul nostru Hurmuzescu a demonstrat ca razele X fac aerul prin care trec un bun conducator de electricitate. Hurmuzescu, revenit in tara - ceea ce era un act patriotic remarcabil daca avem in vedere circumstantele istorice - a pus bazele scolii electrotehnice romanesti („Scoala de electricitate“ de pe langa Universitatea din Iasi). In acel centru de creatie stiintifico-tehnica, un alt mare creator, Stefan Procopiu, a descoperit efectul care ii poarta numele. In aceeasi perioada, fizicianul roman Constantin Manciulescu breveteaza la Paris „masina vorbitoare“, care a inspirat, mai tarziu, conceperea si fabricarea magnetofonului.
Iata, deci, cu foarte rapida trecere in revista doar a unora dintre remarcabilele inventii situate in timp si spatiu intre „condeiul portaret“ si „masina vorbitoare“, am avut prilejul sa mentionam creatii remarcabile ale caror origini explica si progresele civilizatiei de care beneficiem in prezent.
Merita - credem - chiar daca ne limitam la exemplele prezentate, sa meditam asupra unor teme care, din pacate, nu se afla pe agenda preocuparilor cotidiene ale multor concetateni. Unele au fost mentionate inainte, si anume insuficienta cunoastere a trecutului nostru si prea putinele eforturi menite sa schimbe, in bine, perceptia comuna despre locul si rolul romanilor in lungul, complicatul si fascinantul proces de concepere a unor instrumente tehnice prin care viata oamenilor s-a imbunatatit.
Ceea ce este obligatoriu de spus in plus vizeaza posibilitatile de a se fructifica mai bine ceea ce avem. Ne gandim, inainte de toate, la Muzeul National Tehnic Profesor inginer Dimitrie Leonida - un alt mare creator al carui nume l-am mentionat la inceputul acestor insemnari. In acest muzeu se afla un numar impresionant de exponate care atesta, cu o mare forta de convingere, ca foarte multi romani nu numai ca au fost in pas cu progresele stiintei si tehnicii din intreaga lume, ci, in multe domenii esentiale, au fost antemergatori, deschizatori de drumuri. Putem sa caracterizam exponatele din muzeul amplasat in Parcul Carol, ca si din cele aflate in alte locuri din tara, drept o parte de maxima valoare a unui veritabil tezaur national. Au existat si exista pasionati care au facut posibile infiintarea unor asemenea muzee, perpetuarea lor, insa acest efort - prin natura lucrurilor - nu este suficient. Se cere un sprijin institutional pentru a nu pierde si acest tezaur. Nu numai reglementarile referitoare la muzee pot fi si trebuie sa fie imbunatatite, ci si resursele financiare se cer majorate. Este o investitie cu cel mai inalt grad de profitabilitate, intrucat reprezinta o investitie in oameni, in cunoastere. Chiar la nivelul modest al posibilitatilor din tara noastra s-ar putea face mai mult in scopul amintit fie si numai daca s-ar diminua, intr-o oarecare masura, risipa cu banul public. Astfel, nevoia de modele impune un comportament care sa se apropie macar de pilda de patriotism, de civism a celor care si-au inscris - pentru totdeauna - numele in Panteonul marilor personalitati ale natiunii romane.