Cresterea economica de care avem nevoie
Data: 1 - 15 decembrie 2012
Ca intotdeauna, ultima luna a anului este marcata nu numai de conturarea unor bilanturi, ci si de evaluari privind viitorul mai apropiat sau mai indepartat. Intrucat numeroase prognoze referitoare la anul in curs s-au dovedit mult prea optimiste, consemnam o evidenta tendinta de a conferi predictiilor o doza mai mare de realism. Punctele de vedere ale specialistilor autohtoni sunt foarte diverse, unele contradictorii, ceea ce ne indeamna sa manifestam prudenta in evaluarea lor. De aceea, se cuvine sa ne indreptam atentia mai ales asupra estimarilor date publicitatii atat de Comisia Europeana (CE), cat si de Fondul Monetar International (FMI).
Pentru anul viitor, Executivul de la Bruxelles considera ca sunt intrunite premisele ca economia romaneasca, respectiv Produsul Intern Brut, sa inregistreze o crestere de cel putin 2,2%. La randul ei, organizatia financiara internationala apreciaza ca este de asteptat un spor al PIB de 2,5%.
Daca punem fata in fata aceste procente cu cele pe care atat CE, cat si FMI le alatura altor tari, nu numai din Europa Centrala si de Est, ci si din vestul continentului, rezulta foarte clar ca economia romaneasca s-ar situa pe o pozitie mai confortabila. Se stie ca, pentru 2013, cele mai multe prognoze indica, pentru majoritatea tarilor din UE, in cazul cel mai bun, o crestere economica 0 (zero).
Toate aceste elemente, inclusiv de natura comparativa, pot - fireste - sa genereze un sentiment de optimism, fie si numai moderat. Nu trebuie, insa, sa punem semnul egalitatii intre potentialul de crestere economica si actiunile obligatorii care sunt necesare pentru valorificarea acestui potential. Trebuie spus ca, in conditiile in care orice act economic are efecte dupa un anumit interval de timp, va cantari greu situatia pe care anul viitor o va „mosteni“. Se poate aprecia de pe acum ca, tot intr-o varianta marcata de optimism moderat, vom avea, in 2012, un spor al PIB de circa un procent. Desigur, situatia meteorologica a avut o puternica influenta negativa asupra volumului PIB, dar adevarul impune scoaterea in evidenta a ceea nu a mai depins de „capriciile“ naturii. Este vorba despre deficiente in ceea ce priveste politica de stimulare a proceselor economice pozitive, inainte de toate in domeniul investitiilor.
In aceasta ordine de idei, se impune a se efectua o analiza riguroasa a surselor financiare care pot sa sustina programe de investitii cu efect multiplicator in economie. Facem aceasta subliniere, intrucat nu orice investitie aduce avantaje economiei nationale. Anul pe care-l vom incheia a fost marcat, din nefericire, de numeroase cazuri in care resurse financiare importante, in primul rand bugetare, au fost irosite.
Simultan cu manifestarea celei mai atente preocupari pentru o buna gestionare a banului public apare evident ca principalele surse de alimentare a investitiilor sunt cele bugetare, bancare, capitalul strain si fondurile europene. Fiecare dintre aceste surse - evident, in proportii diferite - se cere valorificata la maximum. In cazul bugetului este vorba mai ales despre combaterea eficienta a evaziunii fiscale; in legatura cu bancile se impune o deschidere mult mai mare spre economia reala; investitiile straine pot fi atrase in special prin asigurarea unui mediu politic si de afaceri predictibil; accesarea fondurilor europene se poate imbunatati substantial daca se va asigura un numar cat mai mare de proiecte eligibile, in conditiile respectarii neconditionate a metodologiilor agreate de UE.
Se poate lesne observa, in legatura cu toate masurile pe care le implica fructificarea celor patru surse, ca sta in puterea factorilor decidenti, dar si a tuturor „actorilor“ din economie, sa actioneze convergent, spre utilizarea cat mai buna a potentialului nostru de crestere economica. Cum se spune, putinta exista, dar mai este nevoie de vointa.