COLINDATORII
Data: 15-31 decembrie 2003
Cad fulgii mari, incet sburand,
Si-n casa arde focul.
Iar noi pe langa mama stand,
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne asteapta,
Dar cine sa se culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
In ieslea cea saraca;
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-i faca.
Dragu] un miel cum i-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.
Si-auzi. Rasar cantari acum,
Franturi dintr-o colinda
Si vin mereu s-opresc'n drum
S-aud acum in tinda -
Noi stam cu ochii pironi]i
Si fara de suflare:
Sunt ingerii din cer veni]i,
Cu Ler, oi, Domnul mare!
Ei canta'nal]ator si rar
Cantari de biruin]a
Apoi se-ntorc si plang amar
De-a Iudei necredin]a,
De spini, de ostasi, si c-a murit ...
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e-n cer suit
Si judeca pamantul.
Si pana nu taceau la parg,
Noi nu vorbeam nici unul -
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
|n casa-ne Craciunul.
Si cand, tarziu, ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si-n fase mic pe Domnul.