Jurnal de bord Cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele...
Data: 16-31 decembrie 2010
S-ar cuveni, la finalul lui 2010 si la inceputul lui 2011, sa punem intre paranteze tot ceea ce a facut viata noastra personala si profesionala mai grea, mai dificila decat in multe alte perioade si sa ne indreptam gandul exclusiv spre ceea ce este luminos, datator de sperante, de incredere in viitor. N-o putem face decat daca refuzam sa vedem realitatile, sa ne refugiem in iluzii, sa abdicam – de fapt – de la menirea noastra de fiinte ganditoare, de oameni responsabili nu numai fata de noi insine si de cei care ne sunt rude si colegi, ci si – iertate sa ne fie vorbele mari – fata de tara, fata de intreaga umanitate.
Am parcurs, fiecare in conditiile in care traim, in care muncim, un an extrem de apasator din foarte multe unghiuri de vedere. Exista, desigur, explicatii stiintifice pentru declinul economic care a avut si efecte sociale negative deosebit de puternice. Dar, tocmai pentru ca ne referim la abordarile stiintifice, nu putem nega influenta esentiala a factorului subiectiv (sa-l numim asa) concentrat in deciziile la nivel national care au intarziat relansarea, adica un proces care a inceput nu numai in tarile dezvoltate, ci si in cele emergente. Nu vom recurge la prea multe cifre care atesta continuarea recesiunii in Romania. Este suficient sa mentionam ca veniturile medii s-au micsorat cu peste 20 de procente, ca puterea de cumparare s-a comprimat cu 15 la suta, ca investitiile (cele care pot si trebuie sa devina principalul „motor“ al reluarii cresterii economice) au fost mai mici cu 12 la suta chiar fata de anul de criza 2009, pentru a percepe corect ca multe nu sunt in regula in modul in care au fost gestionate treburile tarii. Tocmai pentru ca ne-am aflat in criza se cuvenea sa se puna accentul pe tot ceea ce ar fi putut stimula procesele pozitive din economie si din viata sociala, incepand cu parghiile fiscale si terminand cu motivarea muncii de calitate, cu o autentica pretuire a excelentei, a performantei.
Fireste, au existat si factori de franare a caderii economiei. Ne referim la acele companii – unele dintre ele conduse de colegi de-ai nostri, ingineri – care au inteles sa-si conserve personalul valoros, care au pus accentul pe inovare, pe formarea profesionala la inalt nivel, astfel incat au reusit sa faca fata nu numai deficitului de comenzi, ci si unei concurente tot mai acerbe. In conditiile in care exportul romanesc a crescut, in 2010, cu peste 20 la suta, avem una dintre cele mai concludente dovezi ale faptului ca dispunem de un potential creativ in stare sa infranga constrangerile extraordinare din vremuri de criza. Din pacate, mediul de afaceri neprietenos, marcat de supraimpozitare si de goana dupa profituri rapide, de o legislatie stramba si de apucaturile hulpave ale unor functionari publici corupti, nu a ingaduit ca astfel de experiente valoroase sa se extinda nu numai pe masura necesarului, ci si a posibilului.
Din toate acestea se cuvine sa se traga invatamintele de rigoare, astfel incat, asa cum am intitulat articolul de fata, „cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele“. Si ar mai fi ceva foarte important de spus, pornind de la profilul paginii a doua a Universului ingineresc. De-a lungul timpului, tara noastra a fost confruntata cu numeroase crize, unele amplificate chiar de politici publice inadecvate. Dar s-a reusit, totdeauna, sa se iasa la liman, sa se foloseasca, din plin, oportunitatile oferite chiar de crize pentru a se recupera pierderile, pentru a se relua cursul spre progres. Si acestea sunt teme de reflectie. Masurile care s-au luat, e drept, in alte conditii istorice, insa tot sub semnul fructificarii potentialului national, sunt (trebuie sa fie) surse de inspiratie si pentru prezent. Ele fac parte din mostenirea noastra istorica inestimabila. Ingineri de seama, precum Bratienii, Mihail Manoilescu, Nicolae Malaxa si multi altii, detinand parghii decizionale puternice, le-au folosit cu maiestrie si cu nedezmintit patriotism. Recunostinta generatiilor actuale se cere manifestata, deopotriva, prin urmarea unor astfel de pilde stralucite si prin efortul de a le depasi. Totdeauna, s-a dovedit posibil sa se actioneze astfel. Acum este mai necesar ca oricand.