Ziua Cercetatorului si Proiectantului din Romania – 2010
Data: 16-31 decembrie 2010
Cercetatori si proiectanti din unitatile de profil ale sistemului academic, universitar si al institutelor de cercetare-dezvoltare tehnologica, au participat, la 19 noiembrie, la festivitatea dedicata Zilei Cercetatorului si Proiectantului din Romania. Evenimentul a fost marcat prin simpozionul Cercetare, Dezvoltare si Inovare – Solutii pentru Dezvoltarea Economica si Sociala, organizat de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului – Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica, Academia Romana, Patronatul Roman din Cercetare si Proiectare si Federatia Sindicatelor Lucratorilor din Cercetare si Proiectare din Romania si s-a desfasurat la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Masini si Instalatii destinate Agriculturii si Industriei Alimentare – INMA. Din anul 1994, cand a fost recunoscuta oficial prin H.G. nr. 764, Ziua Cercetatorului si Proiectantului din Romania s-a celebrat in fiecare an, la 19 noiembrie. Aceasta data nu a fost aleasa intamplator: ea corespunde zilei de nastere a savantului George Emil Palade (19 noiembrie 1912), singurul (deocamdata) etnic roman laureat al Premiului Nobel, si reprezinta un omagiu adus activitatii de conceptie intelectuala, celor care cauta raspuns la problemele societatii si creeaza noi valori ale cunoasterii spre beneficiul ei.
Vorbitorii la eveniment – moderat de cercetator st. gr. I, dr. ing. Ion Stanciulescu, presedintele Patronatului Roman din Cercetare si Proiectare – au relevat rolul esential al cercetarii in relansarea economiei romanesti. Au transmis mesaje Mircea Geoana – presedintele Senatului (care a pledat pentru gasirea unei variante a investitiei private in sector, astfel incat „produsul intelectual sa ajunga mai repede pe piata“), Bujor Bogdan Teodoriu – consilier prezidential (fost ministru al Cercetarii), acad. Cristian Hera – vicepresedinte al Academiei Romane, Mihai Mihaita – presedintele Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania (AGIR), vicepresedinte al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR) (a carui interventie o redam integral in pagina de fata), prof. univ. dr. ing. Dragos Ciuparu – presedintele Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica (care si-a manifestat speranta ca cercetarea si proiectarea vor contribui semnificativ la evolutia pozitiva a economiei, a societatii noastre, in ansamblu, precum si la imbunatatirea calitatii vietii, ca rezultat al cresterii eficientei acestor activitati), prof. dr. ing. Sorin Dimitriu – presedintele Camerei de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti si vicepresedinte al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, cercetator st. gr. II, ing. Radu Minea, presedintele Federatiei Sindicatelor Lucratorilor din Cercetare si Proiectare din Romania.
Mesajul Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania
si al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania
Va multumesc pentru posibilitatea oferita – si in acest an – de a va transmite un mesaj cald, prietenesc, din partea Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania si a Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. Mesajul nostru are toata incarcatura specifica a demersului cotidian al sutelor de mii de ingineri, al altor slujitori ai tehnicii pentru punerea creatiei lor in slujba intereselor majore ale tarii. In acest mod continuam si imbogatim o valoroasa traditie. Astfel, daca ar fi sa recurgem la un dozaj fin, vom putea sa ne bucuram de realizari cu adevarat remarcabile, sa regretam esecurile dar sa invatam din ele, sa operam cu spirit gospodaresc contul profit si pierdere, dar si sa ne ridicam glasul, mai puternic, mai hotarat in sprijinul activitatii de cercetare si proiectare, activitate lovita dur nu numai de efectele crizei globale, ci si de erorile grave, in plan decizional national, privind fructificarea factorilor care permit sa progreseze tara, si noi, odata cu ea.
Poate veti sesiza in mesajul nostru o nota amara, determinata de contestarea directa a faptului ca traim intr-o societate in care unul dintre cele mai pregnante semne ale debusolarii il constituie subaprecierea – pe care nu ezit s-o numesc cronica – a creatiei stiintifico-tehnice. Desigur, este vorba despre subfinantare, dar nu numai de atat. Ne confruntam, cum mai remarcam, in plan decizional cu un deficit grav de viziune strategica in materie de politici publice. In timp ce in majoritatea tarilor nu numai din Europa, ci de pe toate continentele, criza a fost si este contracarata prin sustinerea cercetarii si educatiei, la noi, din motive care nu pot fi caracterizate decat prin ingustime de vederi, se adopta masuri de restrangere a acestei activitati, incepand cu alocarile bugetare si terminand cu desconsiderarea rolului intelectualitatii, inclusiv al celei tehnice, in procesul adoptarii deciziilor de care depinde insusi viitorul Romaniei. Ma feresc sa recurg la vorbe mari, dar lucrurilor trebuie sa li se spuna pe nume. In pofida faptului ca Strategia Europa 2020 – la care Romania este parte, in calitate de stat membru al UE – prevede o dezvoltare durabila, inteligenta, in primul rand prin activitatile de cercetare si dezvoltare, la noi, situatia este exact contrariul a ceea ce se preconizeaza la nivel comunitar.
Nu negam dificultatile in care se zbate societatea romaneasca. Dar, „vina“ nu poate fi pusa exclusiv pe seama factorului extern. Gradul de gravitate al crizei este dat de propriile noastre vulnerabilitati, iar faptul ca vreme indelungata nu s-a acordat atentia cuvenita cercetarii si dezvoltarii – cu toate ca Autoritatea din domeniu a facut aproape tot ceea ce este omeneste posibil sa schimbe trendul nefavorabil – se razbuna in prezent si se va razbuna si mai aprig in viitor. Tocmai pentru ca in vreme de criza au pus accentul pe sprijinirea cercetarii si educatiei permite acum statelor performante sa iasa mai repede din recesiune si sa inregistreze o crestere economica semnificativa. Aceasta inseamna, cu adevarat, politica vizionara.
Fara indoiala ca dispunem si noi, in Romania, de un portofoliu important de rezultate ale activitatii de cercetare, dezvoltare si inovare. Dar, astfel de rezultate nu reflecta nici pe departe potentialul pe care il avem, dupa cum blocajele in aplicarea lor atesta serioase deficiente de ordin legislativ, institutional si managerial. La toate acestea se adauga – o spun cu mult regret – comportamente oficiale prin care creatorii din diverse domenii ale stiintei si tehnicii sunt supusi unor umilinte greu de calificat. Ma refer, in special, la atitudinea fata de academiile de profil, in randul carora se afla Academia de Stiinte Tehnice. Daca, pana la un punct, intelegem constrangerile bugetare, nu putem accepta, sub nicio justificare, modul reprobabil in care suntem tratati, atat prin ignorarea noastra in calitatea de experti de necontestat in domenii esentiale pentru progresul tarii, cat si prin afirmatii deosebit de jignitoare la adresa celor care s-au dovedit slujitori exemplari ai stiintei si tehnicii, ai binelui public.
Se va spune ca domeniile noastre de preocupari reprezinta o mare ecuatie care, deocamdata, are putine solutii. Asa este, in linii generale, dar daca analizam lucrurile ceva mai aprofundat ne dam seama ca solutia de fond consta tocmai in sprijinirea reala si masiva a activitatilor de cercetare, dezvoltare si inovare. Subliniez: si de inovare, intrucat de gradul de competitivitate al industriei, constructiilor, al altor domenii de aplicare a stiintei si tehnicii depinde nu numai iesirea din actuala criza, ci si reducerea marilor decalaje care ne despart de tarile avansate.
Sunt multe fenomene si procese negative carora trebuie sa li se puna capat. La cateva m-am referit inainte; as adauga, acum, fuga creierelor, ruperea unor segmente ale invatamantului de cerintele pietei muncii, piedicile considerabile puse transferului tehnologic, minimalizarea si ignorarea statutului personalului din cercetare-dezvoltare la nivelul exigentelor contemporane, slaba extindere a parteneriatului public-privat, neintelegerea, in multe segmente ale capitalului autohton, a ceea ce inseamna o buna activitate de cercetare-dezvoltare-inovare pentru asigurarea propriilor profituri.
Toate acestea pledeaza pentru regandirea locului si rolului activitatii la care ne referim in context national, comunitar si mondial, afirmarea mai vizibila si mai puternica – in spatiul public – a adevaratilor slujitori ai stiintei si tehnicii. Vocile noastre nu se prea aud, nu numai pentru ca sunt promovate non-valorile, ci si pentru ca dovedim prea multa timiditate. Totodata, s-a cam tocit spiritul militant, ceea ce a permis ca resemnarea sa-si faca culcus in diverse medii intelectuale, or tocmai prin atitudine de non-combat lasam un spatiu tot mai larg de manifestare a incompetentei, imposturii si iresponsabilitatii. Stim cu totii si rezoneaza puternic in constiinta noastra intrebarea care a dominat manifestarile publice post decembriste: „Daca nu noi, atunci, cine?“ completata firesc cu: „Daca nu acum, atunci cand?“ Acestor intrebari trebuie sa le insuflam, cum se spune, o noua viata, iar Ziua Cercetatorului este un prilej cum nu se poate mai potrivit pentru afirmarea publica a crezurilor, a idealurilor si a solutiilor noastre.
Doresc sa multumesc si astazi Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica pentru sprijinul primit in desfasurarea activitatii noastre de cercetare, de promovare a stiintei si tehnicii, de editare a literaturii tehnico-stiintifice.
Multumesc, de asemenea, celorlalte institutii de cercetare si din industrie cu care am colaborat. Va rog sa contati pe implicarea noastra in toate activitatile de cercetare, dezvoltare si inovare. Sa ne considerati prieteni de nadejde pentru realizarea impreuna a multor activitati. Avem obligatia morala fata de tara, de prezentul si viitorul ei, sa gasim solutii de progres si dezvoltare.
Scuzati duritatea, pe alocuri, a tonului acestui mesaj. Dar, nu putem sa punem, la infinit, surdina pozitiilor noastre decat cu asumarea imensului risc de a nu opri declinul economic si social, de a ipoteca astfel viitorul tarii. Nu putem sa ne asumam un asemenea risc, deoarece este contrar esentei naturii cercetatorului, a proiectantului, a practicianului din domeniile pe care le reprezentam. A intelege lumea in care traim, cu contradictiile si problemele ei inca nerezolvate, nu inseamna, neaparat, a incuviinta ceea ce nu este in regula. Spiritul critic reprezinta – cum se spune – „sarea si piperul“ creatiei stiintifico-tehnice. Nicolae Iorga ne-a lasat mostenire, printre numeroase alte cugetari celebre, remarca potrivit careia „poti zbura pe aripile altuia, dar nu cu ele“. Cercetarea-dezvoltarea-inovarea sunt aripile de neinlocuit ale Romaniei pe care o dorim prospera, prin prosperitatea oamenilor ei. Sa le deschidem larg aripile proprii cu convingerea ca asa ne dicteaza nu numai destinul, ci si datoria.