Invatamantul ingineresc si Declaratia de la Bologna
Data: 16 - 31 decembrie 2013
Se stie ca progresul societatii umane este dependent de nivelul de educatie al membrilor ei. In acelasi timp, o societate moderna necesita o pregatire profesionala flexibila, care sa permita trecerea spre o economie globala integrata, in care un rol important revine inginerului, considerat ca manager al schimbarii. De altfel, pionierii managementului, Taylor si Mayo, au fost ingineri.
Memoria istoriei
La intalnirea Rectorilor Universitatilor Europene, cu ocazia celui de-al 9-lea centenar al celei mai vechi universitati din Europa, la Bologna, in 1988, s-a elaborat Magna Carta Universitatum, care a inclus posibile directii de actiune comune de pus in practica in cadrul universitatilor din tarile participante. In document s-a propus: (1) promovarea, la nivel national, a unor politici educationale care sa incurajeze echivalarea statutului absolventului, a titlurilor/calificarilor si a examenelor, si (2) elaborarea unor acorduri intre universitati, in legatura cu mobilitatea studentilor.
Pe acest fond a aparut Declaratia de la Sorbona (1988) - Achitecture of the European Higher Education System, semnata de ministrii din Germania, Franta, Italia si Marea Britanie. Unsprezece ani mai tarziu, Declaratia de la Bologna (1999) punea bazele unui Spatiu European pentru Invatamantul Superior (European Higher Education Area) prin implementarea la nivel national, institutional, a unor directii de actiune comune. Tot in acest document erau subliniate ca principii de functionare a universitatilor: autonomia, imbinarea predarii/invatarii cu activitatea de cercetare, promovarea traditiilor academice existente la nivel european. Declaratia a fost semnata de 29 de ministri ai educatiei din tari europene, printre care si din Romania.
O reforma profunda
Discutiile cu partenerii europeni si organizarea periodica a unor conferinte (Conferinta Asociatiei Universitatilor Europene, Conferinta Rectorilor si Presedintilor Universitatilor de Tehnologie din Europa - 2007, Conferinta pentru Asigurarea Calitatii in Invatamantul superior - 2007), proiectul Creativitatea in Invatamantul Superior - 2006 - 2007 (la care am participat) au evidentiat si alte aspecte ale procesului de reforma in domeniul educatiei. In primul rand, se au in vedere motivele economice legate de finantarea educatiei. Educatia in invatamantul superior este scumpa, dar ea trebuie sa fie accesibila tuturor membrilor societatii. Atunci s-a propus sa se desfasoare in trei cicluri - licenta, masterat, doctorat, fiecare dintre ele beneficiind de cote diferite de finantare de la stat, deci din bani publici. Licenta sa fie finantata complet de la stat, iar celelalte doua doar partial, in functie de nevoile societatii. Astfel, masteratul ar urma sa se desfasoare pe doua directii: profesional si de cercetare. Masteratul profesional va asigura competentele necesare pentru cei care ar urma sa lucreze in diverse companii, in majoritate cu capital privat. Prin urmare, organizarea si finantarea lor ar trebui discutate cu beneficiarii acestor forme de pregatire. Masteratul in cercetare ar trebui sa asigure cadrele necesare pentru invatamantul superior si pentru cercetare, asigurand in acelasi timp conditiile pentru integrarea in cel de-al treilea ciclu de studii - doctoratul. In acest caz, finantarea ar putea fi realizata atat de la buget, cat si din proiecte, sau de companii interesate pentru a pregati cadre cu calificare superioara. Acest sistem de organizare si finantare nu este original (desi se numeste procesul Bologna), asa dupa cum au afirmat, la Conferinta pentru Asigurarea Calitatii, participantii din Marea Britanie, in care se aplica sistemul de educatie in cele trei cicluri, asa cum se intampla in tarile anglo-saxone.
Exigentele pietei muncii
O oferta educationala de scurta durata - licenta - raspunde si interesului tinerilor care doresc sa ajunga cat mai repede pe piata muncii, pentru a-si asigura existenta cu forte proprii si pentru a cotiza cat mai devreme in sistemul de pensii. Organizarea acestor forme educationale implica o responsabilitate deosebita din partea universitatilor care trebuie sa fie in contact permanent cu societatea pentru a nu se ajunge in situatii de genul celor intalnite in Europa, unde exista peste 20 de milioane de someri in randul tinerilor, dupa cum exista tot atatea locuri de munca accesibile, pentru care universitatile nu ofera competente absolventilor pentru a le putea ocupa. In Maroc s-a infiintat Asociatia absolventilor someri! De aceea, ofertele educatio-nale si planurile de invatamant trebuie alcatuite cu mare responsabilitate pentru a asigura compatibilizarea sistemelor de educatie, flexibilizarea, schimburile de studenti intre universitatile din tara si strainatate, accesibilitatea locurilor de munca etc. In acest sens, trebuie oferit un numar mare de discipline din care, sub coordonarea unui director de studii, studentii sa poata alege, in concordanta cu sistemul creditelor transferabile, pe cele care le pot asigura competentele necesare, intr-o structura flexibila. De aici a aparut si termenul de flexcurity, combinatia dintre flexibilitate si securitate, in ceea ce priveste siguranta locului de munca, si care a scazut in ultima vreme ca urmare a diversificarii si schimbarii structurii industriei.
In centrul atentiei, industria
Flexibilitatea se poate asigura printr-un contact profesional cu industria, altfel aceasta isi va crea sisteme proprii de educatie, asa cum au aparut in unele companii (de exemplu, Skoda Auto University), care nu si-au gasit specialistii printre cei educati in universitatile cu profil tehnic. Sunt concluzii rezultate si la Conferinta Rectorilor si Presedintilor Universitatilor de Tehnologie din Europa - 2007, la care exemplele prezentate de diferite universitati au demonstrat ca acestea isi obtin fondurile necesare educatiei nu numai din finantarea in functie de numarul de studenti, ci in majoritatea lor prin intermediul unor forme de cooperare cu industria (centre de transfer tehnologic, crearea de start-up-uri, spin-off-uri, centre de pregatire postuniversitara, participarea in parcuri tehnologice etc.). In anii ’90, siguranta unui loc de munca era de 14 ani, iar in anul 2000 a scazut la 7 ani. De asemenea, se apreciaza ca un inginer, de-a lungul carierei sale, trebuie sa-si reimprospateze cunostintele de 4 - 5 ori. In relatia dintre universitate, industrie si guvern, un model interesant il reprezinta asa-numitul Triple Helix, aplicat cu succes la MIT, in SUA, si la Universitatea Catolica din Leuwen, Belgia, si care a permis valorificarea rezultatelor cercetarii prin crearea unui mare numar de locuri de munca si a unor importante beneficii financiare.
Educatie centrata pe student
Referitor la aplicarea sistemului Bologna, la nivel european a fost finantat, in cadrul programului Socrates Erasmus Thematic Network, subprogramul TREE - Teaching and Research in Engineering in Europe, la care din Romania au participat Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea Politehnica din Bucuresti si Universitatea din Craiova. In final s-au facut recomandari privind structura planurilor de invatamant pentru toate domeniile ingineresti. Acestea trebuie corelate cu competentele pe care trebuie sa le asigure absolventilor solicitate de piata muncii si care se inscriu in final in Anexa care insoteste diploma de studii. Numarul de discipline este suficient de mare pentru a permite studentului sa-si stabileasca, asistat de un director de studii, traseul pentru o pregatire inter si transdisciplinara flexibila si pentru a dobandi competentele necesare pentru accesarea unui loc de munca. Educatie centrata pe student! In acelasi timp, fiecare disciplina primeste un numar de credite transferabile, care ii asigura studentului libertatea de a-si alege traseul si de a-si planifica timpul de studiu, pentru realizarea obiectivelor propuse. Oferta educationala a universitatii trebuie sa tina seama de cerintele de pe piata locurilor de munca. In invatamantul ingineresc, un rol important revine practicii pentru care trebuie prevazute atat fonduri, cat si locuri de desfasurare, pe baza unei relatii stabilite cu partenerii posibili beneficiari ai sistemului de educatie. In unele universitati europene, la nivel de masterat, practica este inclusa in planul de invatamant, in care perioadele de scolarizare sunt alternate cu cele de practica, in sistem sandwich.
Dificultatile care se cer invinse
Aplicarea sistemului de invatamant superior in trei cicluri la nivel european a intampinat si mai intampina dificultati. Acestea sunt semnalate si in Romania, desi s-a incercat sa se evite unele erori pe care alte tari le-au comis (in multe tari introducerea bachelor-ului cu o durata de 3 ani nu a dus si la o recunoastere a acestuia de catre asociatiile profesionale sau, in ultima instanta, fara aplicabilitate pe piata muncii). In cazul Italiei, de exemplu, in invatamantul tehnic s-a revenit la o structura de patru ani, dupa ce a fost scurtat la trei ani. In Romania, s-a propus inca de la inceput o durata de patru ani a studiilor de licenta. Cu toate acestea, sunt inca probleme determinate in opinia mea de urmatoarele aspecte: lipsa contactelor dintre universitati si industrie/asociatiile patronale pentru dimensionarea corecta a nevoilor de specialisti pe diferite niveluri de calificare, oferta educationala a universitatilor nu se coreleaza cu competentele solicitate de piata muncii, nu este suficient de flexibila, nu permite studentilor optiunea traseelor de studii, iar activitatea acestora nu este evaluata conform principiilor creditelor transferabile, finantarea este insuficienta - indiferent de ciclu - vine numai de la buget - nu exista un buget detaliat si justificat pentru pregatirea unui absolvent, ceea ce determina si un nivel redus al deprinderilor practice. Organizarea studiilor de masterat nu corespunde cerintelor de pregatire in concordanta cu piata muncii si, in consecinta, nu beneficiaza de finantare din partea companiilor interesate pentru a avea specialisti pregatiti intr-un anumit domeniu.
Apreciez ca este de datoria ASTR sa se implice intr-o dezbatere larga privind organizarea si desfasurarea invatamantului ingineresc pentru a-si atinge obiectivele, pentru a raspunde cerintelor economiei nationale.
NR.: Subtitlurile apartin redactiei