Repere ale afirmarii profesionale si civice a AGIR
Data: 16 - 31 decembrie 2013
Acum, cand ne despart putine zile de finalul lui 2013, ceea ce ne apare perfect legitim de subliniat este faptul ca s-au implinit, in acest an, 9 decenii si jumatate de la infiintarea AGIR. A fost o perioada complicata, marcata de evenimente faste si nefaste, dar ceea ce este important transpare cu deosebita claritate: in pofida vitregiei vremurilor, comunitatea inginerilor romani a vietuit si supravietuit, aducandu-si o contributie esentiala la dezvoltarea economiei nationale, la progresul intregii societati. Acestei aniversari ii consacram paginile de fata ale publicatiei noastre.
Este imposibil ca intr-o pagina de revista sa evoci fie si numai momentele cele mai importante ale drumului parcurs de AGIR in aproape un secol de existenta si de rodnica activitate. Din acest motiv, ma voi limita la cateva repere care ne permit celor de astazi si celor de maine sa intelegem mai profund ce a insemnat si inseamna asociatia profesionala a inginerilor romani in context national si international.
Permanenta valorilor ingineresti
Inainte de toate, reamintim ca ideea infiintarii asociatiei isi are radacina in Razboiul de Reintregire a Neamului, in vederea realizarii idealului national fundamental intruchipat de Marea Unire. Razboiul, la care toti inginerii - cu deosebite insarcinari - au luat parte activa le-a dat mult de gandit acestora asupra lipsurilor generale ale tarii si a celor speciale profesiei lor. Iata cum descria aceasta situatie Mihail Manoilescu, intr-un articol publicat in primul Buletin AGIR din 1919: „Nepriceperea atributiilor, pe de o parte, incalcarea autoritatii si imixtiunile fara rost, pe de alta parte, apoi imperfecta coordonare a activitatii diferitelor administratii si, in fine, incompetenta ridicata la principii de guvernamant, cu un cuvant lipsa totala de organizare stiintifica in vederea celui mai bun randament national, au lovit puternic spiritul inginerilor. (...) Iata de ce in vremea noastra inginerul sau face o opera hibrida sau moare, adica dispare ca inginer: devine birocrat, negustor sau, Doamne fereste, politician, dar paraseste functia sa sociala specifica de creator in domeniul material“.
Sunt idei cu valoare perena, spiritul critic pe care-l releva degajand nu numai ingrijorare, ci si o atitudine autentic militanta. Cu toata diversitatea ideilor, un lucru era recunoscut de toti: necesitatea solidarizarii inginerilor intr-o puternica organizatie de actiune. De aceea, s-a cazut de acord, la prima consfatuire din 27 mai 1918, desfasurata in amfiteatrul de fizica al Universitatii din Iasi, ca trebuie creata aceasta organizatie - Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR). Dupa cea de-a doua consfatuire, din 17 iunie 1918, documentele pregatite au creat o puternica emulatie, atestata de un numar impresionant de adeziuni. La 12 august 1918, s-a deschis, la Iasi, Adunarea generala de constituire a asociatiei. Sprijiniti de adeziunea atator participanti si dornici sa inceapa mai repede activitatea efectiva, cei prezenti au votat integral statutele si regulamentul. „Si astfel, in ziua de 12 august ora 11, tanarul bastiment purtand promitatorul nume de AGIR a fost lansat in mijlocul insufletirii acelora care isi promiteau, fiecare in gand, sa-l animeze cu energia lor, vijelioasa invartire a elicelor“, spunea acelasi Mihail Manoilescu. Momentul fondator este indisolubil legat de meritele incontestabile ale celor care au fost alesi in primul Consiliu de administratie al AGIR: 1. Gheorghe Bals; 2. Constantin Busila; 3. Tiberiu Eremie; 4. Alex Perieteanu; 5. Ion Tzintzu; 6. Alex Barbacioru; 7. Serban Ghica; 8. Mihai P. Florescu; 9. Mihail Manoilescu.
O experienta care imbogateste tezaurul national de gandire si actiune
Congresele AGIR, care s-au tinut anual la Iasi (1921), apoi la Timisoara, Bucuresti, Cluj, Chisinau, Cernauti, Oradea, Constanta, Arad, Craiova si Brasov au dat expresie, prin aceasta cuprindere a majoritatii zonelor tarii, ideii de unitate nationala. Dupa 1931, congresele s-au tinut la doi ani si s-au desfasurat la Galati, Iasi, Bucuresti si in alte orase ale tarii. La toate aceste reprezentative reuniuni au fost examinate principalele probleme ale economiei si societatii romanesti in ansamblul ei, deciziile adoptate avand un rol esential in dezvoltarea economica a Romaniei, in special a industriei autohtone.
Reuniunile nationale ale AGIR, ca si activitatile desfasurate intre congrese, au pus un accent deosebit si pe participarea asociatiei la elaborarea unor acte normative de importanta capitala pentru Romania. Astfel, in 1921 se elaboreaza un proiect de lege pentru apararea titlului de inginer si exercitarea profesiunii de inginer. Pana in 1947, AGIR si-a adus contributia competenta la proiectele de legi cu caracter tehnico-economic, cum au fost: Legea drumurilor, Legea regimurilor apelor, Legea minelor, Legea pentru comercializarea si controlul intreprinderilor statului etc. In intervalul 1937 - 1938, AGIR a realizat primele standarde cu caracter national, care au stat la temelia standardizarii nationale in Romania. In februarie 1948, a luat fiinta CR-NOR-AGIR (Centrul roman de Normalizare AGIR) care a intocmit primele proiecte de standarde concepute si elaborate in mod realist si stiintific: 98 proiecte de standarde aparute in 1948, in 5 numere ale Buletinului de Normalizare AGIR.
Tot in aceasta perioada s-a actionat „in vederea concentrarii invatamantului tehnic superior in politehnici, actiune care ar fi dus mai repede la rezultatul dorit daca, in desfasurarea ei, s-ar fi gasit mai multa intelegere la factorii in drept, ca si la partile in conflict“.
In lupta cu vicisitudinile istoriei
AGIR a functionat in paralel cu Societatea Politehnica pana in anul 1949, cand, prin fuzionarea lor, a luat fiinta Asociatia Stiintifica a Tehnicienilor - AST, care, la primul congres, in 1951, a devenit Asociatia Stiintifica a Inginerilor si Tehnicienilor - ASIT. In anii urmatori, cu ASIT au fuzionat Societatea Stiintelor Agricole, precum si Asociatia Subinginerilor si Conducatorilor de Lucrari. Ca membri erau primiti ingineri si tehnicieni, inventatori si inovatori, precum si alte persoane (matematicieni, de exemplu) care manifestau interes pentru tehnica. Corespunzator impartirii administrative, functionau filiale ASIT in toate regiunile si subfiliale, in raioane si orase.
Realizarea cea mai valoroasa a fost continuarea publicarii Lexiconului tehnic roman, editia a II-a (1955 - 1962), in 19 volume. Prima editie, aparuta in 7 volume, a fost inceputa in 1949 la Editura AGIR. De asemenea, s-au reeditat manualele ingineresti aparute in perioada 1947 - 1949 la Editura AGIR, „Hutte“ - Manualul inginerului, Manualul chimistului (vol. I si II), Manualul inginerului mecanic (vol. I - III). Dezbaterea in consfatuiri a unor probleme tehnice reprezentative pentru dezvoltarea economiei a constituit o alta directie de activitate a ASIT.
Din anul 1962, Asociatiei Stiintifice a Inginerilor si Tehnicienilor (ASIT) i-a luat locul Consiliul National al Inginerilor si Tehnicienilor (CNIT), care urma sa lucreze sub indrumarea Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR). Orice alta forma de organizare autonoma traditionala - asocia-tie sau societate profesionala - a fost respinsa, atat in faza de organizare initiala, cat si in incercarile ulterioare.
In anul 1972, organizatia a fost, practic, desfiintata. Sunt cunoscute avatarurile perioadei la care ne referim, cu tot ceea ce a insemnat profund negativ in viata societatii romanesti, dar straduintele remarcabile ale inginerilor de a-si onora profesia s-au concretizat in contributii de seama la dezvoltarea economica si sociala a tarii.
Renasterea asociatiei in vremurile libertatii recastigate
In decembrie 1989, in contextul transformarilor postrevolutionare, a fost initiata reconstituirea Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania. Prin activitatea sa de pana acum, AGIR a demonstrat nu numai capacitatea de a se organiza intr-o forma de activitate autonoma, ci s-a reafirmat si ca o forta activa, unanim recunoscuta, a societatii civile. In mare masura ne preocupa cresterea demnitatii noastre si prin cunoasterea trecutului. Am comemorat importante evenimente si personalitati din istoria ingineriei romanesti. Sustinand reconectarea cu istoria stiintei si tehnicii romanesti, stim ce face istoria cu noi si invatam ce sa facem noi pentru istorie.
Acum, dupa aproape 24 de ani de la reinfiintarea AGIR, putem spune ca am realizat ceea ce ne-am propus si chiar mai mult, in toate domeniile pe care le-am avut in vedere. Prin publicatiile Univers ingineresc si Buletinul AGIR am incercat, si am si reusit, sa facem cunoscute problemele si framantarile noastre legate de profesia de inginer in Romania de azi. Prin Editura AGIR, cea mai importanta editura tehnica din tara, s-au tiparit sute de titluri de specialitate, constituindu-se intr-un centru important de cultura tehnica.
Initial anual si apoi la doi ani, din motive financiare, organizam Simpozionul inginerilor romani de pretutindeni, la care se dezbat cele mai importante teme de interes pentru tara, folosind experienta inginerilor romani din tarile invecinate si din diaspora.
In fiecare an, incepand din 1995, sarbatorim Ziua Inginerului Roman, care a fost recunoscuta prin Hotararea de Guvern nr. 525/2000. In aceeasi zi se decerneaza si Premiile AGIR pentru lucrari ingineresti deosebite, concepute, proiectate si aplicate, sau carti originale, de inalt nivel tehnico-stiintific. Tot prin Hotarare de Guvern, HG nr. 970/2007, asociatia a fost recunoscuta de utilitate publica.
AGIR are filiale si sucursale in aproape toate judetele tarii, in orase mari, precum si societati de specialitate. La asociatie sunt afiliate si societati profesionale ingineresti cu personalitate juridica, ca membri colectivi, iar multe intreprinderi sunt membri sustinatori.
Patrimoniul nostru s-a imbogatit continuu prin recastigarea in justitie a unei parti din proprietatile detinute de asociatie in Bucuresti. Mai avem, desigur, multe neimpliniri, cum ar fi initiativa pentru realizarea Parcului National al Stiintei si Tehnicii, studiul intocmit si promovat fiind tratat cu indiferenta de institutiile statului carora ne-am adresat.
Esential, insa, este ca - in toate imprejurarile - AGIR se manifesta ca un organ de lupta, deoarece, la urma urmei, nimic nu se poate obtine, nici in tara cea mai democratica, decat tot prin lupta, iar dinamismul sufletesc ramane pretutindeni conditia izbanzii. Astfel, AGIR este o institutie vie, prin comunitatea de simtire a membrilor si prin frumoasa ei traditie, fiind o adevarata personalitate colectiva in mijlocul marii familii a neamului romanesc.
AGIR vegheaza, de asemenea, asupra invatamantului, fiindca nu exista un mai important drept natural decat dreptul fiecarei profesii de a se ocupa de formarea elementelor care ii asigura regenerarea si buna implinire a indatoririlor sale viitoare in mijlocul natiunii.
Rolul AGIR a fost si este unic si de neinlocuit, de aparator al ideii nationale in cadrul profesiunii noastre. AGIR a facut ceea ce trebuia facut. Daca n-ar fi decat aceasta prezenta activa in spatiul public, AGIR tot ar merita sa existe pentru a-si indeplini misiunea, o farama din misiunea istorica si a generatiei noastre.
Se poate, deci, conchide ca obiectivele Adunarii de infiintare din 1918, de la Iasi, si ale Congresului din 1921, prin patriotismul si prin spiritul lor inaltator, au constituit un reper pentru activitatea asociatiei, temeiul unei noi revigorari a activitatii, pentru ca toti tractam dupa noi un trecut.
„Numai intoarcerea noastra catre trecut ne da forta faptelor de azi“, afirma Nicolae Iorga, iar Mihai Eminescu spunea: „Orice bun cetatean are datoria de a se ocupa de viitorul patriei sale.“