Testul anual al posibilitatilor transformate in realitati
Data: 16 - 31 decembrie 2013
Asa cum rezultatele din 2013 sunt considerate esentiale pentru proiectiile pe 2014, tot astfel, la cumpana anilor 2012 - 2013 consemnam, in acelasi spatiu tipografic din Univers ingineresc, premisele activitatii din urmatoarele 12 luni. Remarcam atunci ca, in pofida unor prognoze optimiste, cresterea economica a fost aproape inexistenta. Este adevarat, efectele crizei globale se manifestau puternic, iar anul electoral, ca si alte „turbulente“ in spatiul politic nu erau de natura sa avantajeze o semnificativa relansare economica. Inceputul anului 2013 a coincis cu demarajul intr-un ciclu electoral care se suprapunea si cu o noua etapa in dezvoltarea Uniunii Europene, cu implicatii majore asupra Romaniei in calitate de tara membra situata, de regula, la „coada“ clasamentului comunitar la foarte multe capitole, in special in sfera economiei.
Desigur, nu ne putem aventura, la aceasta data, intr-un demers care sa-si propuna o evaluare completa, fie si numai sub aspect economico-social, a anului de care ne vom desparti in curand. Cu toate acestea, putem identifica lesne si un set de elemente pozitive si unul de negative.
In prima categorie se inscrie, neindoios, ritmul de crestere economica, anticipat de rezultatele pe trei trimestre, un spor al PIB de 2,7% comparativ cu anul precedent. Fara sa subapreciem contributia agriculturii la acest spor (datorat, in buna masura, conditiilor meteorologice deosebit de favorabile), se cere subliniat apasat ca industria a avut o crestere importanta, determinand cea mai mare parte a sporului (1,4%), determinat de o crestere a productiei de 5,1%. Explicatia principala consta in extinderea exportului in conditiile in care ponderea net majoritara a comertului intercomunitar s-a mentinut constanta, insa s-au extins schimburile in multe dintre zonele non-UE.
Exista o legatura directa intre aceste rezultate si mutatiile de pe piata muncii. In primele trei trimestre din 2013, angajatorii au incheiat cu circa 10% mai multe contracte de munca in comparatie cu perioada similara din 2012. Mai pot fi consemnate alte realizari semnificative care au consolidat - cum s-a vazut - iesirea din recesiune si reluarea cresterii economice. Repetam: nu este vorba despre sporuri spectaculoase, insa nu exista niciun motiv pentru a subaprecia ceea ce s-a realizat.
In ceea ce priveste capitolul de neimpliniri, trebuie spus, cu mult regret, ca acestea puteau fi, in mare masura, evitate daca s-ar fi manifestat mai multa consecventa si coerenta in elaborarea si aplicarea politicilor publice. Aspectul cel mai neplacut (ca sa ne exprimam eufemistic) il constituie, fara urma de indoiala, diminuarea cu 5,5% a volumului investitiilor nete in economia nationala in primele 9 luni ale anului. E drept ca o influenta deosebit de puternica a avut reducerea alocarilor bugetare pentru acest capitol, insa nici sectorul privat nu se poate deroba de propria raspundere. Nu se poate astepta ca totul „sa vina de la stat“ (cand se cere insistent si reducerea fiscalitatii), in situatia in care sectorul privat contribuie cu peste 90% la crearea produsului intern brut.
Tot la neimpliniri pot fi mentionate privatizarile ratate (in special ale Oltchim si CFR Marfa), acumularea de arierate, de credite neperformante, cresterea numarului de insolvente, in special pe segmentul intreprinderilor mijlocii si mari, iar in plan social accentuarea inegalitatilor si diminuarea puterii de cumparare a majoritatii populatiei tarii. De aici rezulta ca, in pofida macrostabilizarii, se manifesta in economia nationala fenomene negative de profunzime. Nu pot fi depasite in cursul anului viitor, insa exista premise favorabile pentru diminuarea efectelor lor. Ceea ce ne indreptateste sa repetam traditionala urare: „Cele bune sa se adune, cele rele sa se spele“.