Domnului director executiv al OMV – Petrom De ce, domnule Neil Morgan?
Data: 1-15 februarie 2010
La Praga, directorul executiv al Petrom – OMV, Neil Anthony Morgan, a prezentat o comunicare cu prilejul Mesei Rotunde cu tema Petrobrazi Site Renewal Project, manifestare inscrisa in programul celei de-a 12-a Conferinte anuale privind rafinarea petrolului si petrochimia in tarile din Europa Centrala si de Est. Au participat personalitati care au reprezentat firme de renume – Lurgi, Unipetrol, Neste Oil, Oltchim, Mol Group, PKN Orllen, Lukoil, JBS Energy, Air Products, Nis Petrol, Axens, Kellogg si altele.
Domnul Morgan a mentionat ca la privatizarea Petrom-ului din 2004, Petrobrazi avea o suprafata de 400 de ha, din care jumatate era ocupata de 78 de instalatii tehnologice si 175 de rezervoare abandonate. Demolarea acestora si vinzarea ca fier vechi, dupa privatizare, au insemnat, conform expunerii domnului Neil Morgan: 1750 km teava cu diametrul mediu de 100 mm – adica distanta dintre Berlin si Bucuresti; 131 973 tone de fier vechi – echivalent cu de 13 ori greutatea Turnului Effel din Paris; 7000 tone de asbest, adica odata si jumatate greutatea Palatului Republicii din Berlin; 6 143 984 mp de vata minerala, cu care s-ar fi putut pava intreaga suprafata a Parcului Prater din Viena cu un strat gros de 12,8 cm; 620 000 tone de beton demolat si reprocesat – echivalent cu greutatea Turnului 101 din Taipei; 15 500 mc pamint contaminat cu care s-ar putea umple de patru ori bazinul Rogner Bad Blumau; materialele incarcate in mijloace adecvate de transport ar putea forma un convoi pe distanta Bucuresti – Praga, res-pectiv 1348 km.
Nu ma indoiesc ca datele prezentate de dl Morgan sunt corect calculate de expertii domniei sale. Sunt insa la fel de convins si ca a fost informat de colaboratorii sai ca, printre unitatile tehnologice pe care le-a aprobat pentru demolare, se aflau si instalatii moderne, de ultima generatie, care inca mai functioneaza, unele chiar in Romania, iar altele in unele state europene, cu ale caror capitale ii face placere sa compare lungimea trenurilor rezultate din demolarea instalatiilor din Petrobrazi.
Spre exemplificare, de ce s-a demolat instalatia de polietilena – LDPE – 60 000 t/an, cu reactor tubular, de ultima generatie, dat fiind faptul ca una identica functioneaza la Petromidia, cu etilena lichida din import si instalatia de oxid de etilena – 35 000 t/an, bazata pe tehnologia de oxidare a etilenei cu oxigen pe catalizator de argint, identica cu cea din Arpechim care a functionat pina la oprirea instalatiei de piroliza 2 in noiembrie 2008? Materia prima necesara, etilena, ar fi fost disponibila de la Piroliza 2 din Arpechim, daca s-ar fi reparat conducta de etilena care leaga Petrobrazi de Arpechim.
Aceeasi intrebare se poate pune si in legatura cu desfiintarea institutelor de cercetare – dezvoltare cu profil de petrol – petrochimie din Ploiesti si Cimpina, ca si in ceea ce priveste demolarea altor instalatii petrochimice din Petrobrazi, precum: anhidrida maleica din fractia C 4, fenol acetona I si II, DMT I si DMT II, amine, produse etoxilate si multe altele, care ar fi putut fi adaptate si modernizate pentru fabricarea unor produse care lipsesc pe piata interna si care se importa sau care ar fi putut fi si exportate.
?i apoi, domnule Morgan, de ce o astfel de comunicare nu ati facut-o mai intii in Romania, sa zicem la aniversarea a 150 de ani de industrie petroliera si 70 de ani de industrie petrochimica, in 2008, la Bucuresti? Nu se potrivea cu tematica triumfalista, unde s-au mentionat „marile succese“ in productia de carburanti si statii de distributie?
Dupa interventia dvs. de la Praga, sa ne asteptam ca la urmatoarea reuniune internationala sa prezentati o conferinta despre cum ati demolat industria petrochimica din Arpechim Pitesti, salvindu-se numai cele care au fost cumparate de Oltchim?
Printre cele 14 instalatii petrochimice demolate la Arpechim s-a numarat si cea de acrilonitril – 100 000 t/an, tehnologie Sohio de nivel mondial, cu exportul produsului asigurat pentru o perioada indelungata.
Cred, domnule Morgan, ca ar fi bine sa va reamintesc ca primele complexe integrate rafinarie – petrochimie: Petrobrazi, Arpechim – Oltchim, Petrotel, Petromidia, Rafo – CAROM au fost realizate mai intii in Romania, incepind cu anii 1960, si abia in 1991 strategia de integrare rafinarie – petrochimie a fost adoptata de marile companii petroliere, la Congresul Mondial al Petrolului, care a avut loc la Buenos Aires, in Argentina.
Cred, de asemenea, ca sunteti informat ca bate un vint de modernizare a „rafinariilor de petrol fara benzina“, profilate pentru fabricarea hidrocarburilor aromatice si a materiilor prime petrochimice, profil de care Vision Light, preconizat de dvs. pentru rafinaria Petrobrazi, este foarte departe.
Ma adresez dvs., domnule Morgan, cu aceste nedumeriri la care astept un raspuns care sa fie dat, nu mie ca persoana particulara, in virtutea unei indelungate activitati in domeniu, ci specialistilor romani din petrol – petrochimie, atitia citi mai exista in tara sau raspinditi peste tot in lume, care nu au uitat ca „fara chimie si petrochimie nimic nu merge“.