In memoriam Prof. univ. dr. doc. DHC ing. Florea Oprea
Data: 1-15 februarie 2020
Ne-a părăsit un exponent emblematic al ştiinţei şi practicii inginereşti din ţara noastră, prof. univ. dr. doc. DHC ing. Florea Oprea. S-a născut la 15 octombrie 1926 în Buftea-Buciumeni, județul Ilfov, a absolvit liceul în Bucureşti în anul 1946 şi Institutul Politehnic Bucureşti în 1951, obţinând diploma de inginer metalurg. În anul 1960 a susţinut teza de doctorat cu tema Cercetări privind mecanismul şi cinetica reducerii cu hidrogen la temperaturi joase a oxizilor unor metale neferoase.
A parcurs toate treptele carierei didactice, de la asistent (1950 - 1952), şef de lucrări (1953 - 1960), conferenţiar (1960 - 1967), profesor (1967 - 2002), profesor consultant (2002 - 2006) în cadrul a trei universități: Institutul Politehnic București, Universitatea Dunărea de Jos din Galați și Universitatea Valahia din Târgoviște. A deţinut funcţii de conducere la Institutul Politehnic București, Facultatea de Metalurgie: prodecan (1953 - 1967), decan (1967 - 1980); la Universitatea Dunărea de Jos din Galați: rector (1981 - 1989), la Universitatea Valahia din Târgoviște: rector (1992 - 2002); director al Centrului de Cercetare Şcoala Academică de Ştiinţa Materialelor (2002 - 2006).
Din anul 1966 a fost conducător de doctorat, sub conducerea sa obţinând titlul ştiinţific peste 30 de colegi ingineri. A avut contribuţii de seamă în domeniile: echilibrele fizico-chimice; transferul de masă şi energie în sistemele eterogene din metalurgie; termodinamica şi cinematica proceselor din sistemele metalice şi oxidice şi transformările de fază în sistemele pirometalurgice; materiale noi (materiale inteligente, compozite, nanomateriale) în industrie; mecanismul şi cinetica proceselor din hidro-electrometaurgie; optimizarea proceselor de obţinere a produselor metalice cu caracteristici tehnologice performante.
A publicat numeroase lucrări de specialitate, între care: Teoria proceselor metalurgice (trei ediţii în română şi două ediţii în spaniolă, în Venezuela); Metalurgia metalelor neferoase (1962); Bazele teoretice ale metalurgiei extractive (1967); Metalurgiile elementelor însoţitoare ale metalelor neferoase uzuale (1968); Procedee speciale în metalurgia metalelor neferoase (1975), editată şi în limba spaniolă în Venezuela; Tehnica experimentală a proceselor metalurgice (1977), Introducere în termodinamica materialelor, vol. I (1998); Mecanisme şi procese privind coroziunea materialelor metalice (2000); Introducere în termodinamica materialelor, vol. II (2000); Introducere în termodinamica materialelor, vol. III (2003); Tehnologia materialelor - Partea I. Elaborarea unor metale şi aliaje neferoase (2004).
De asemenea, ca o recunoaştere a meritelor sale ştiinţifice şi didactice, a fost membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, al Academiei Româno-Franceze de Metalurgie, al Academiei de Ştiinţe din New York, al Academiei Româno-Americane, membru al Societăţii Române de Metalurgie, membru al Colegiului onorific de redacţie al revistei Metalurgia.
Putem aprecia cu deplin temei că a fost unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai învăţământului tehnic superior românesc, cu specialişti de înaltă clasă în domeniul său de cercetare ştiinţifică, participant de elită la realizarea marilor combinate metalurgice din ţara noastră, un om cu o conduită exemplară, autentic model pentru întreaga noastră comunitate inginerească.
Dumnezeu să-l odihnească!