Clonarea si ingineria
Data: 16-28 februarie 2003
In vremea tineretii mele, un rector al unei universitati, dupa ce a studiat proiectul de buget al facultatii de fizica, i-a zis decanului acestei facultati: "M-ai înnebunit cu atatia bani pentru aparatura, în fiecare an. Uite, cei de la matematica îmi cer bani numai pentru hartie, creioane si gume, iar cei de la filozofie nici gume nu cer!"
Am facut aceasta introducere ca sa pun în evidenta importanta aparaturii pentru tot mai multe stiinte, inclusiv biologia, stiinta care se îndreapta inevitabil spre locul numarul unu ca importanta. Dar pentru ca biologia, medicina si (bineînteles) fizica sa poata evolua, a fost nevoie de aparatura din ce în ce mai precisa, din ce în ce mai sofisticata, din ce în ce mai...
"Mecanismul" acestui proces evolutiv, schematic, este cam asa: cercetatorul intuieste un fenomen; pentru ca sa-l puna în evidenta ar avea nevoie de ceva care... Si aici se adreseaza inginerului capabil sa-i proiecteze si sa-i realizeze aparatul sau instalatia de care are nevoie. Pentru aceasta, inginerul trebuie sa înteleaga perfect procesele sau fenomenele care trebuie sa se produca în aparatul sau instalatia ceruta. In mod obisnuit, experimentul nu reuseste din prima. Si atunci cercetatorul, împreuna cu inginerul, analizeaza cauzele esecului ca sa poata aduce corectii aparatului sau instalatiei, o data si înca o data si înca de cate ori este nevoie. Astfel, inginerul ajunge sa cunoasca fenomenele cercetate aproape tot atat de bine ca si cercetatorul. Laurii reusitei îi va culege, bineînteles, cercetatorul. Inginerul, modest, va ramane în umbra, savurand satisfactia reusitei.
In sustinerea acestui scenariu am sa rezum un aspect care m-a marcat prin anii '50, cand am citit romanul "O raza de lumina" de Wyllson. La un laborator de fizica venise rezultatul unei cercetari statistice a coeficientului de inteligenta al diverselor profesii. Mirarea fizicienilor atomisti, aflati pe primul loc, era cu privire la locul doi, ocupat (da, ati ghicit) de ingineri. Si atunci decanul de varsta al atomistilor le-a zis sa nu se mire, pentru ca inginerii sunt primii care colaboreaza cu ei la toate cercetarile si le fac toate "mofturile" în materie de aparatura si instalatii. Tot inginerii sunt aceia care preiau primii rezultatele cercetarilor stiintifice si gasesc caile, metodele, mijloacele de realizare a aplicatiilor. Iata, deci, primele doua ipostaze în care inginerul este personaj creativ, atat în ceea ce priveste tehnica folosita în cercetarea fundamentala, cat si în cercetarea aplicativa: prototip, faza pilot, serie zero etc.
Biologia si medicina au putut face progrese importante, în ultimii ani, gratie aparaturii si instalatiilor ultraperformante pe care ingineria a reusit sa le creeze, pentru ca a înteles ce vrea cercetatorul. Inginerii, tehnicienii în general, s-au pus
în slujba unor astfel de activitati care au condus la ingineria genetica, fecundari in vitro si mai recent, la clonare.
Recent problemele de bioetica au intrat în dezbaterile unor parlamente. Fara a ma erija în partizan al vreuneia din parti, revin la faptul ca, cel putin pana acum, inginerii au fost aceia care au cautat si au realizat aplicatiile viabile, la scara industriala si profitabile - pe deasupra. Inginerii sunt beneficiarii unei scoli a pragmatismului. Au dovedit-o cu prisosinta si întotdeauna. Ramane numai ca sa încapa pe maini bune rezultatele cercetarilor.