Ingineri mari personalitati - Plautius Andronescu 1893-1976
Data: 16-28 februarie 2003
Pionier in domeniul aparaturii electrotehnice
Familia Nicolae si Maria Andronescu din Barlad locuia in anul 1893 la Zürich (Elvetia), unde Nicolae era student la Politehnica Federala.
Atunci a aparut pe lume fiul lor primul nascut, botezat Plautius. In acelasi an familia se intoarce la Barlad, unde Plautius a absolvit scoala primara. Cursurile medii le-a urmat la Liceul "Matei Basarab" din Bucuresti. Cand era in clasa a III-a de liceu a ramas orfan de tata; neavand surse financiare pentru a se intretine, dadea meditatii la matematici si a fost angajat ca supraveghetor la internat. El mai avea doua surori, pe Elena si Nicolina.
In toamna anului 1914 a obtinut o bursa si a plecat sa urmeze studiile universitare la Scoala Federala din Zürich. In framantarile primului razboi mondial, Elvetia neutra era o tara linistita in care traia un popor harnic, civilizat, care crea un mediu favorabil studiului. La Politehnica din Zürich studiau tineri din toate tarile europene si din America.
Acolo s-a facut remarcat de profesorii Karl Kuhlmann, recunoscut mondial ca savant in domeniul electrotehnicii teoretice, si Stodola, practician si om de stiinta, care dupa cum marturisea prof. Andronescu, l-au format ca profesionist si om de stiinta. Astfel a fost initiat in teoria moderna a electromagnetismului, iar sub aspect practic si-a insusit cunostinte indispensabile pe care le-a folosit in cercetarile sale ulterioare.
Dupa terminarea studiilor universitare, in anul 1918 a fost angajat ca inginer la Fabrica de Masini Electrice "Oerlikon", unde a lucrat timp de un an. Prof. Kulmann l-a invitat sa ii devina asistent si din 1919 a lucrat la Catedra de electronica a scolii pe care de curand o absolvise. In anii care au urmat si-a pregatit teza de doctorat cu o lucrare privind teoria cuplului masinii asincrone cu robotul in scurtcircuit, in care expune teoretic si practic solutii pentru interpretarea si remedierea unor efecte nedorite in exploatarea acestui tip de masina electrica. Prin lucrarea de doctorat a propus solutii care au fost aplicate ulterior la constructia masinilor electrice asincrone. Teza pe care a sustinut-o in 1923 a fost publicata in revista "Archiv für Elektrotechnik", foarte cunoscuta printre specialistii in domeniu din intreaga lume, care il va face cunoscut.
In acei ani era unul dintre cei mai reputati cunoscatori ai teoriei fenomenologice Maxwell-Hertz a campului electromagnetic si al teoriei circuitelor electrice, cu aplicatie la masinile electrice.
Intre 1923 - 1925, in timp ce isi desfasura activitatea didactica la politehnica, a fost solicitat si lucra in calitate de inginer consilier la Uzinele Metalurgice din Dornach si la Fabrica de Cabluri Electrice din Cossonay.
In Elvetia in acea perioada se electrifica calea ferata Gotthard, la care cutiile de jonctiune explodau foarte des. Prin studiile sale inginerul Plautius a rezolvat aceasta problema despre care a publicat un valoros studiu de sinteza. Asociatia Inginerilor Consilieri cu sediul la Bruxelles l-a ales membru in 1925, apreciindu-i activitatea.
Pe glob, in primul sfert de secol XX, industria electrotehnica s-a dezvoltat foarte mult, vechile tipuri de actionari mecanice erau inlocuite cu actionari electrice. La Scoala Politehnica din Timisoara era un corp profesional bine pregatit in probleme de mecanica, dar lipsea un profesor de electrotehnica. Prof. Dimitrie Leonida il cunostea pe Andronescu din lucrarile de specialitate si il admira. Afland ca P. Andronescu se afla intr-o vizita privata in Romania, D. Leonida il cauta si ii propune sa preia Catedra de electrotehnica, vacanta, de la Timisoara. Astfel, la 10 noiembrie 1925, prof.dr.ing. P. Andronescu devine seful Catedrei de electrotehnica si electricitate, catedra pe care o va conduce si dezvolta timp de patruzeci de ani . Preocupat de calitatea lectiilor predate, in fiecare an isi imbogatea cursul cu cele mai noi realizari teoretice si practice. In acelasi timp aducea noi aparate pentru laboratorul didactic. Studentii il admirau, dar erau ingrijorati de intalnirea de la sfarsitul anului, pentru examinare.
Pe langa munca de catedra, prof. Andronescu avea o sustinuta activitate stiintifica si practica, activand in industria electrotehnica romaneasca in acele momente de inceput. In perioada 1925-1929 a fost director tehnic la prima fabrica de masini electrice din Romania, Energia. Intre 1929-1931 a fost director general la Posta-Telegraf-Telefon (PTTR). A fost membru in Comisia de Electrificarea Cailor Ferate Romane; a fost presedintele Comisiei de receptie a materialelor la Societatea Generala de Gaz si Electricitate si altele, fapte care demonstreaza interesul profesorului pentru activitatea tehnica practica.
Cercetarea stiintifica reprezenta o activitate sustinuta a ing. P. Andronescu. Astfel, in 1932, la Congresul International de Electricitate de la Paris a participat cu lucrarea "Reprezentarea intr-o forma unitara a functionarii masinilor electrice". A participat cu interes la manifestarile stiintifice din tara: La Congresul Matematicienilor din Cluj (1929), al Congresele Comitetului Electrotehnic Roman (1931-1933-1935), la Congresul Producatorilor de Energie Electrica de la Cernauti (1937), la Congresul Interbalcanic al Matematicienilor (1937) s.a.
O lista a lucrarilor de specialitate cuprinde zeci de titluri publicate in reviste din Europa si America si numeroase tratate de specialitate. In ultima perioada de viata a fost preocupat de noi materiale electrotehnice, materiale semiconductoare. Ultima lucrare a publicat-o in 1969. A format numerosi tineri care au devenit personalitati in electrotehnica. El a fost rector al Scolii Politehnice din Timisoara in greaua perioada a celui de al doilea razboi mondial (1941-1944). A trecut in nefiinta in anul 1976.