Orasul CERNAUTI la 600 de ani
Data: 16-28 februarie 2009
Cernautiul este atestat pentru prima data, impreuna cu orasul Iasi, printr-un hrisov emis de domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun la 8 octombrie 1408, prin care domnitorul acorda un privilegiu comercial negutatorilor din Liov, document care se gaseste – ca atitea altele – la Muzeul de Stat de Istorie din Moscova (1).
Dupa ce a fost staroste de Cernauti (1619 – 1621), Miron Barnovschi obtine dregatoria de pircalab de Hotin (1621 – 1622), inainte de a prelua domnia Moldovei (1626 – 1629).
Cernautiul facea parte din Moldova de 415 ani (1359 – 1774), iar din anul 1774 s-a aflat sub stapinirea Imperiului Habsburgic, pina la destramarea acestuia in 1918. În perioada 1918 – 1940, respectiv 1941 – 1944, orasul Cernauti s-a aflat in componenta Romaniei. Dupa anul 1944, Bucovina de Nord care includea si orasul Cernauti intra in componenta Uniunii Sovietice. Începind cu anul 1991, orasul Cernauti face parte din statul ucrainean, devenit independent dupa destramarea Uniunii Sovietice.
Asezat pe malul drept al Prutului, este centrul operatiunilor militare intre domnitorii Moldovei si regii Poloniei, care-si disputau stapinirea Pocutiei.
Sub stapinire austriaca, Cernautiul s-a dezvoltat repede, transformindu-se intr-un oras cu aspect european. La 1 septembrie 1866 este inaugurata calea ferata care leaga Cernautiul de Viena si nu dupa mult timp imparatul Franz Joseph I infiinteaza Universitatea din Cernauti, ca un cadou facut bucovinenilor cu prilejul zilei sale de nastere. Cernautiul este electrificat in anul 1896 si primul tramvai electric este pus in miscare un an mai tirziu, in anul 1897, iar canalizarea orasului a fost introdusa in 1895 (2).
Printre cele mai frumoase edificii ale orasului trebuie amintita resedinta mitropolitilor Bucovinei, sfintita in 1882 si construita in stil mauro-bizantin, de catre arhitectul ceh Iosif Hlavka. Resedinta Mitropolitana gazduia biserica Seminarului Teologic si Facultatea de Teologie, iar in partea centrala se afla Sala Sinodala, unde a avut loc istoricul eveniment de la 28 noiembrie 1918, cind s-a proclamat Unirea cu Romania. Lista poate fi continuata cu Primaria din Piata Centrala, Catedrala Ortodoxa, Teatrul Dramatic, construit in 1905 de catre arhitectii vienezi F. Fellner si H. Helmer, fostul Palat Cultural al Romanilor, Camera de Comert si Meserii (astazi Universitatea de Medicina), Filarmonica de Stat etc. Toate aceste monumente arhitectonice vorbesc despre istoria acestui oras, care prin frumusetea si originalitatea lui a fost considerat „Mica Viena“. Trebuie sa spunem ca orasul Cernauti a fost saracit de anumite monumente, printre care amintim Monumentul Unirii, inaugurat la 11 noiembrie 1924 in prezenta familiei regale si a guvernului roman, opera sculptorului Burca si a arhitectului ?tefanescu. Un alt monument disparut dupa 1944 este bustul imparatesei Elisabeta a Austriei. Bustul lui Schiller se afla in fata Teatrului National, iar dupa Unire in gradina Casei Germane. În parcul Arboroasa se afla bustul lui Eminescu, dezvelit in 1933.
Cernautiul fiind oras academic, este firesc sa amintim citeva dintre personalitatile care au trait si activat in perioada austriaca: Mihai Eminescu, fratii Hurmuzaki, Silvestru Morariu, Dimitrie Onciul, Ciprian Porumbescu, Epaminonda Bucevschi, Aron Pumnul, I. G. Sbiera etc.
La Cernauti, in perioada stapinirii austriece functionau doua consulate – cel roman si cel rus – iar in perioada interbelica au existat nu mai putin de sapte consulate: austriac, cehoslovac, german, olandez, polon, suedez si francez. Bucovina cu centrul ei Cernauti si multinationalitatea ei a constituit o regiune culturala unica in felul ei.
Interesant este sa urmarim evolutia demografica a Bucovinei. În secolul al XVI-lea Bucovina era populata numai de romani. Ucrainenii fugari din Galitia s-au asezat cu timpul in partile Nistrului si ale Ceremusului printre romani dupa 1774, ca sa scape de recrutari (3). Structura demografica in perioada de ocupare austriaca a fost mult viciata de metodele de inregistrare. Pina in anul 1880, in Austria recensamintul se facea dupa limba materna, iar dupa 1880 dupa limba de conversatie. Conform acestei legi, romanii care traiau printre neromani trebuiau sa declare limba cu care se intelegeau cu neromanii, si nu limba lor natala. Asa se face ca mii de romani au fost trecuti pe listele ucrainenilor. Statisticile oficiale din 1916 aratau ca in ciuda avalansei de ucraineni veniti din Galitia in Bucovina, numarul romanilor intrecea pe cel al ucrainenilor. Chiar si evreii erau trecuti ca fiind ucraineni. Recensamintul din 1910, reflectat si de harta etnografica realizata de Ion Nistor, arata urmatoarea situatie: romani – 273 254, ucraineni – 305 101, iar evrei nu existau. Dar recensamintul facut dupa religie scoate in evidenta 102 919 evrei, in timp ce dupa limba de conversatie ei nu exista (4).
Se poate spune ca trei au fost elementele majore de deznationalizare a populatiei romane din Bucovina: cel german, cel polon si cel ucrainean. Germanizarea a fost conceputa prin colonizarea teritoriului cu populatie de origine germana, germanizarea intregului aparat administrativ si domanarea vietii economice si culturale. Polonizarea Bucovinei a inceput odata cu trecerea acestui teritoriu in componenta Pocutiei in anul 1786. În acea perioada Bucovina a fost invadata de elemente galitiene, printre care amintim profesori, preoti, functionari si meseriasi poloni, dar si foarte multi negustori evrei. Ucrainizarea a fost provocata de saracia si presiunea Bisericii Romano–Catolice din Pocutia asupra populatiei ucrainene care a venit in masa in Bucovina, fiind favorizata si de arendasii galitieni, care importau zeci de mii de muncitori ucraineni ca mina de lucru ieftina (5).
Dupa anul 1775, marii boieri din Bucovina se refugiaza in ?arile Romane. Printre ei amintim pe: Iordache si Lupu Bals, George Beldiman, Ion Cantacuzino, Constantin Catargiu, Alexandru Neculce, Nicolae Roset, Antioh Stroici, Constantin si Ionita Sturdza, Andrei Donici si altii. Ramin in Bucovina Vasile Bals si Hurmuzachestii, iar printre mazili si razesi se numara cei din familiile Flondor, Grigorcea si Zotta. Acest exod a avut urmari pagubitoare pentru ca mosiile au ajuns in mina arendasilor straini.
Prima scoala primara romaneasca functioneaza incepind cu anul 1844, in conditiile in care nu existau parohii si preoti catolici in localitatea respectiva.
În anul 1848 Cernautiul devine capitala intelectuala a tuturor romanilor prin refugiul unui insemnat numar de revolutionari romani. În aceste conditii, Eudoxiu Hurmuzachi intocmeste celebrul memoriu care a dus la autonomia Bucovinei (prin separarea de Galitia), fiind declarata ducat si legiferata prin Constitutia din 1849.
Între provinciile aflate sub stapinire straina, Bucovina a contribuit, raportat la numarul populatiei, cu cel mai mare numar de luptatori in Razboiul de Independenta. Aproape 1% din totalul romanilor din Bucovina a luptat in Armata Romana (45 de ofiteri, dintre care 20 au murit pe cimpul de lupta). Un studiu al lui Nicolae Gramada indica urmatorul tribut de singe: 13 851 de morti si 3064 de raniti (6).
Singura aparatoare a drepturilor romanilor dupa 1774 a fost Biserica Ortodoxa, cu toate ca avea puteri limitate. Mitropolia Bucovino-Dalmatine a dus la intarirea elementului slav in biserica bucovineana si slabirea legaturilor cu credinciosii din Transilvania. Institutul Teologic (1827 – 1875) din Cernauti si Facultatea de Teologie din 1875 au jucat un rol important in cultura Bucovinei, dar si in viata intregii ortodoxii. Subordonarea canonica si administrativa Mitropoliei Sirbesti din Carlovit – 1783 – a avut un efect negativ asupra credinciosilor ortodocsi romani din Bucovina. În aceste conditii limba slavona a cistigat teren in cadrul bisericii bucovinene, dar mai mult, limba romana a fost treptat inlocuita cu limbile germana si polona. A sosit timpul sa spunem ca marele ierarh Silvestru Morariu a fost acela care a consolidat scolile romanesti, dar a contribuit si la redesteptarea constiintei nationale a romanilor bucovineni. La indemnul sau s-au infiintat asociatii studentesti, iar preotii oficiau numai in limba romana slujbele. Unii preoti au cladit cu mijloace proprii biserici si scoli romanesti si s-au ingrijit de starea economica a populatiei romanesti, au infiintat banci si cooperative de consum. Se poate spune ca in Bucovina toate confesiunile s-au bucurat de toata libertatea, inclusiv evreii, care aveau sinagogi in toata Bucovina, mai mult, la Vijnisa functiona un Institut Talmudic Jesivat Bet Israel.
În 1936 Cernautiul avea doua muzee: Muzeul Mitropolitan, initiat de mitropolitul Silvestru Morariu, care ilustra cultura si trecutul Bucovinei, si Muzeul Bucovinei, cu specific bucovinean (7).
În Bucovina nu a existat o prapastie intre intelectuali, tarani si muncitori, ultimii s-au bucurat de stima si respectul intelectualilor. Au aparut cu timpul reviste speciale editate de intelectuali destinate satului bucovinean. ?aranilor bucovineni nu le lipsea dragostea de citit.
Dupa 1850 scolile ortodoxe din Bucovina trec sub conducerea Bisericii Ortodoxe, dar cu toate acestea multi bucovineni au fost nevoiti sa invete in Transilvania, cum au fost cazurile lui Zaharia Vorona, S. Fl. Marian, filologul Vasile M. Burla si pictorul Epaminonda Bucevschi.
Asa se face ca apar personalitati ca Ion Gh. Sbiera (1836 – 1916), care a fost numit in 1875 profesor de limba si literatura romana la Universitatea din Cernauti, unde a functionat pina in anul 1906. Membru al Academiei Romane, a publicat Codicele Voronetean in anul 1885. A initiat o istorie culturala si literara, din care au aparut doua volume la Cernauti in 1904. Scriitorii bucovineni au avut o inclinare spre literatura populara. Simion Florea Marian (1847 – 1907), bun cunoscator al folclorului romanesc, a realizat o opera de cercetare inca neegalata de mult timp, fiind considerat de Hasdeu in 1881 singurul etnograf roman. Ion I. Nistor, membru al Academiei Romane, a fost profesor de istorie la Universitatea din Cernauti, avind o preocupare indreptata spre istoria Moldovei si a relatiilor ei cu vecinii. Ilie E. Toroutiu, membru al Academiei Romane, editeaza Convorbirile literare la Bucuresti, dar trebuie mentionata colectia de scrisori care face obiectul celei mai valoroase lucrari de studii literare, intitulata Studii si documente literare, in 13 volume. Dimitrie Onciul (1856 – 1923) face studiile la Cernauti, unde audiaza cursurile de limba romana ale prof. Ion. Sbiera si este considerat pe buna dreptate ca parintele istoriografiei romanesti, devenita stiinta pe baza metodei critice; va fi primit in Academia Romana in anul 1905 si va fi presedintele acesteia in perioada 1920 – 1923 (8).
Un rol important in instruirea tineretului bucovinean l-au avut bibliotecile din Cernauti. Prima biblioteca publica a fost deschisa la 29 septembrie 1852, fiind constituita din donatiile romanilor, si care in 1875 devine Biblioteca Universitatii din Cernauti. La initiativa lui I. G. Sbiera si cu aprobarea lui Aron Pumnul a luat fiinta Biblioteca elevilor romani din Cernauti, care va trece in 1871 sub patronajul Societatii pentru Cultura (9).
Tot la Cernauti, in 1869 va avea loc primul concert al elevilor de la Liceul Romanesc si in acelasi an au fost jucate piesele lui Vasile Alecsandri si V. A. Urechia de catre actorii trupei Mihail Pascaly. În 1898 a avut loc la Cernauti premiera bucovineana a operetei Crai nou.
La Teatrul National din Cernauti, infiintat in anul 1925, au activat personalitati ale vietii teatrale de prima marime, precum: Victor Ion Popa, Misu Fotino, Jules Cazaban, Nicolae Sireteanu, Grigore Vasiliu Birlic etc. Scenografia si decorurile au fost semnate de fascinantul pictor Gheorghe Löwendal (10).
In 1937 Petru Luta organizeaza cea mai mare retrospectiva a pictorului Epaminonda Bucevschi, participant al serbarilor de la Putna din 1971 si care are meritul de a fi realizat primul portret in marime naturala al lui Stefan cel Mare fara barba si care se gaseste in custodia Muzeului de Istorie din Roman.
Ca participant al aniversarii a 600 de ani de atestare a orasului Cernauti, pot spune ca am fost impresionat de restaurarea unor cladiri si strazi principale care au oferit cadrul sarbatoresc acestui eveniment multicultural. Trebuie sa amintim si contributia Institutului Cultural Roman, care a facilitat aparitia unui Album omagial inchinat Cernautiului la 600 de ani de atestare. Meritul de a fi initiat si ingrijit acest album apartine doamnei Alexandrina Cernov, membra de onoare a Academiei Romane, si prof. dr. Ilie Luceac, ambii din Cernauti. Tot cu acest prilej a fost emisa si o medalie care are pe o fata stema Moldovei cu indicarea celor 600 de ani de atestare a Cernautiului, iar pe revers imaginea lui Alexandru cel Bun, Domnul Moldovei (1400- 1432).
Bucovina ramine in constiinta noastra in veci un pamint romanesc, leagan al primilor domnitori ai Moldovei.