Agricultura moderna este, inainte de toate, rodul aplicarii rezultatelor cercetarii stiintifice
Data: 16 - 29 februarie 2012
Convorbire cu prof. univ. dr. ing. Valeriu Tabara
Alexandra Rizea: Cum este firesc, cititorii nostri sunt interesati de perspectivele agriculturii in acest an si in perioada urmatoare, in primul rand in calitate de consumatori. Cum evaluati aceste perspective pe baza experientei dvs. din perioada in care ati exercitat functia de ministru al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si mai ales in calitate de binecunoscut specialist in acest domeniu?
Valeriu Tabara: Consider ca se cer continuate actiunile care s-au dovedit eficiente in anii 2010 si 2011, ani marcati si de schimbarea de optica in ceea ce priveste destinatia productiei, cu accent pe iesirea pe piata externa in vederea echilibrarii raportului dintre importul si exportul de bunuri agroalimentare. Exportul de astfel de produse a fost in anul trecut de aproape 3 miliarde de euro, deficitul scazand la 800 milioane de euro. Consider ca acest deficit se poate micsora in continuare in urma acordului exprimat de Comisia Europeana de a relua exportul de carne de porc, export suspendat timp de peste 7 ani. O spun cu toata raspunderea: trebuie sa fim o prezenta mult mai activa pe piata internationala, dat fiind potentialul agriculturii romanesti. In aceasta ordine de idei, tin sa remarc inconsistenta criticilor potrivit carora nu putem face comparatie intre agricultura romaneasca si cea din tari precum SUA, Rusia, Italia, Franta, Ucraina si altele. Orice comparatie sta marturie faptului ca dispunem - si noi - de posibilitati mari pentru a ne afirma pe piata externa, asa cum s-a demonstrat, mai ales in ultimii doi ani.
A.R.: Inteleg ca sunt conditii pentru a fi acoperite intr-o masura satisfacatoare cerintele interne, astfel incat sa se mute accentul pe export.
V.T.: Evident. S-au creat premise favorabile pentru ridicarea randamentului pe unitatea de suprafata. Cu alte cuvinte, am in vedere o crestere intensiva a productiei vegetale. De pe aceasta pozitie puternica, Romania va putea participa la negocierile pentru elaborarea Politicii Agricole Comune (PAC) din perioada 2014 - 2020. Se impune sa se tina cont si de experienta acumulata in actualul ciclu bugetar european, in care pozitia tarii noastre la negocieri nu a fost suficient de solida si din cauza faptului ca nu s-au inregistrat rezultate dintre cele mai bune in perioadele anterioare. Se poate mari competitivitatea produselor noastre; inclusiv la porumb si la alte plante, cum ar fi floarea soarelui si rapita, putem sa livram pe piata externa cantitati mai mari de produse semifinite si finite. Sunt posibilitati de crestere a ponderii zootehniei in totalul productiei agricole, deoarece, la data aceasta, este foarte scazuta, de 30% - 35%. Sunt conditii ca in anii urmatori sa ajungem la 40% - 45%, astfel incat, catre anul 2020, sa fie de circa 55% - 60%. Atunci se va putea considera ca avem un raport corespunzator intre sectorul primar si cel prelucrator, cu accentul care se va pune pe sectorul zootehnic.
A.R.: Obiectivele la care v-ati referit presupun un proces de modernizare a agriculturii, asa cum este conturat in Planul National de Dezvoltare Rurala.
V.T.: Pe baza acestui Plan National sunt orientate in special investitiile in agricultura, factorul principal de ridicare a satului romanesc din toate punctele de vedere. Consider ca trebuie dezvoltata reteaua de depozitare la cereale si plante tehnice ca sa se ajunga la un nivel de 25 - 30 milioane de tone, in perspectiva urmatorilor zece ani. Acum suntem, practic, la o capacitate de circa 20 de milioane de tone de depozite moderne. Totodata, se impune a se construi cu precadere silozuri in porturile dunarene si la Marea Neagra. Politica investitionala se cere bazata intr-o mai mare masura pe accesarea fondurilor europene. Pe ansamblul agriculturii, se are in vedere absorbtia, in 2012, a circa 2,6 - 2,7 miliarde de euro din fondurile nerambursabile. Aceasta va insemna ca se va ridica nivelul de absorbtie pe total la peste 45%, aproape 50%, ceea ce va insemna cel mai mare procentaj de absorbtie pe ansamblul fondurilor pe care Romania le are la dispozitie de la Uniunea Europeana. Sigur, tinta este sa nu ramana bani nevalorificati.
A.R.: In ce masura productiile, unele de exceptie, din anul precedent sunt o rezultanta a politicilor publice care s-au promovat sau a conditiilor climaterice deosebit de favorabile? Cum „se impart“ contributiile?
V.T.: Nu cred ca trebuie sa fetisizam contributia unor factori la amintita crestere a productiei. Se impune sa tinem seama ca agricultura, in intregul ei, este un sistem supus unui risc major, pentru ca ea se practica, pretutindeni in lume, sub cerul liber, sub influenta directa a factorilor climatici. Exista o relatie bivalenta intre mediu si agricultura, cele doua influentandu-se reciproc. Dar, oricat de bine dotata ar fi agricultura, ea va fi totdeauna influentata de factorii climatici. Acesti factori vor determina si tehnologiile cele mai adecvate, ca si sistemele de organizare si de desfasurare a activitatii.
A.R.: Ceea ce ar presupune si o contributie mai mare a cercetarii stiintifice din agricultura.
V.T.: Remarca dvs. releva esenta efortului care se cere depus. Fara contributia cercetarii stiintifice este, practic, imposibil sa avem o agricultura moderna, dezvoltata preponderent prin factorii intensivi.
A.R.: In acest sens, ce sanse acordati agriculturii ecologice?
V.T.: Consider ca, in tara noastra, cel putin in ultimul an, a avut loc o crestere spectaculoasa a numarului de operatori economici care practica acest tip de agricultura. Este un spor de trei ori in 2011 fata de anul precedent. Avem inregistrati peste 10 000 de operatori economici care practica agricultura ecologica, iar numarul este in crestere. In ceea ce ma priveste, ma pronunt categoric in favoarea coexistentei unor sisteme diferite de realizare a productiei agricole. Este inacceptabil sa eliminam un sistem, pentru a face loc altuia prin mijloace administrative, uneori chiar prin forta. Se impune sa existe o competitie reala pe piata de profil. Produsele ecologice, cele naturale, cele de origine sunt compatibile si se impune sa se actioneze pentru a se reglementa corespunzator coexistenta lor, pentru asigurarea cadrului competitional. Adica, sa se reglementeze si aspectele legate de produsele traditionale, sa se simplifice procedurile pentru a ne integra in sistemul de protectie la nivel european cu produse traditionale, care au cerere pe piata, care sa se constituie intr-un brand national. Sigur, este important sa se reglementeze si sistemul de acreditare a agriculturii ecologice, intrucat, in momentul de fata, acesta implica costuri foarte mari, uneori nejustificate. Trebuie sa se tina cont si de faptul ca tranzitia de la ferma clasica la cea ecologica implica ea insasi costuri foarte mari.
A.R.: Din punctul dvs. de vedere, care sunt alti factori, atat de natura tehnica, organizationala, cat si economica in masura a facilita tipul de dezvoltare a agriculturii pe care l-ati creionat in raspunsurile anterioare?
V.T.: O mare importanta are fructificarea tuturor surselor de finantare.
A.R.: Desigur, altele decat cele care privesc fondurile europene, la care v-ati referit.
V.T.: Una dintre cele mai importante ar rezulta din combaterea evaziunii fiscale. Se impune imbunatatirea conlucrarii Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale cu Ministerul Finantelor Publice, cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. De asemenea, sunt conditii pentru o mai buna valorificare a potentialul intern, prin dezvoltarea unor lanturi de produs, cu verigile componente mai apropiate intre ele. Adica, sa nu se mai ajunga in situatia de a se cumpara dintr-un loc si de a se vinde intr-un supermarket sau in altul. Se impune sa se realizeze, in fermele proprii ale agricultorilor, productia primara de cereale, cea animaliera, apoi abatorizarea, procesarea laptelui si, ulterior, sa intervina reteaua de distributie. Consider ca este cel mai eficient sistem. Se impune sa se conceapa si sa se dimensioneze rational relatia dintre producatori si consumatori, pornind, desigur, de la „capetele lantului“.
A.R.: Aveti, probabil, in vedere diminuarea numarului de intermediari.
V.T.: Fireste, daca intervin foarte multi intermediari, trasabilitatea este pusa in pericol. In tara noastra exista exemple pozitive, exceptionale, si din acest punct de vedere. Dezvoltarea pietelor complementare va determina diminuarea presiunilor mediului urban asupra importului. Pana la urma, supermagazinele din orase si retelele de comercializare, in general, sunt cele care efectueaza importul.
A.R.: Inteleg, din cele spuse de dvs., ca importante resurse de crestere si eficientizare a productiei agricole se afla in zona unei mai bune organizari...
V.T.: ...Si cand vorbim despre o mai buna organizare, am in vedere elementele furnizate tot de cercetarea stiintifica din domeniul nostru.
A.R.: In ce sens?
V.T.: In conditiile actualei structuri a exploatatiilor agricole, cu predominanta celor mici si mijlocii, este limpede ca se impun o mai buna coordonare si, in acelasi timp, stimularea unor forme cat mai diverse de asociere, bineinteles, cu respectarea neconditionata a dreptului de proprietate. In ceea ce priveste coordonarea, un rol esential ar urma sa-l indeplineasca preconizatele camere agricole. S-ar impune, deci, sa se accelereze procesul de constituire a acestora.
A.R.: Si, in ceea ce priveste asocierea, ce considerati ca s-ar impune sa se faca?
V.T.: Anumite formule, cum ar fi cele ale organizatiilor profesionale pe produs, ca si cele care urmaresc utilizarea in comun a parcului de mijloace tehnice si, nu in ultimul rand, constituirea de structuri, pe baze comerciale, in vederea realizarii unor lanturi de distributie, si-au dovedit din plin utilitatea. Acest fapt este mai putin cunoscut, iar aici rolul mass-media este de neinlocuit. In general, ar fi foarte bine sa se asigure, atat la nivel local, cat si la nivel national, mijloacele necesare pentru diseminarea a ceea ce putem sa numim exemplu pozitiv. Nimic nu convinge mai mult decat fapta concreta, palpabila.