Economie si meteorologie
Data: 16 - 29 februarie 2012
Iarna grea care s-a asternut in tara la inceputul lunii februarie ofera, din perspectiva abordarilor stiintifice, numeroase teme de reflectie. Una dintre ele vizeaza impactul pe care l-a avut si-l are asupra economiei. Primele evaluari indica pagube de cel putin un miliard de euro. Este firesc ca foarte multi concetateni sa se intrebe: asemenea pagube puteau fi evitate sau macar diminuate semnificativ?
Fireste, o asemenea abordare poate sa provoace unele nedumeriri. Cand caderile masive de zapada si viscolul au avut, in plan uman, efecte dintre cele mai dramatice, este oare cazul sa recurgem la evaluari - sa le zicem - mercantile? Vietile semenilor nostri pot fi „masurate“ in cifrele seci si, uneori, cinice ale bilanturilor economice? Fapt este ca situatia ar fi fost incomparabil mai putin dramatica daca s-ar fi luat in considerare, nu de ieri sau de azi, criteriile eficientei, in tripla lor ipostaza: economica, sociala, ecologica. Astfel, apare cat se poate de clar ca factorul economic prezinta o importanta exceptionala in analiza efectelor unor fenomene meteorologice extreme.
Elementul cel mai vizibil a vizat si vizeaza modul in care s-au utilizat si se utilizeaza fondurile alocate pentru deszapeziri (ca, de altfel, toate resursele bugetare destinate combaterii fenomenelor meteorologice negative, in general, intre care la loc central se afla combaterea inundatiilor). Solicitarea ministrului Transporturilor catre Curtea de Conturi in vederea verificarii gestionarii milioanelor de euro cheltuite pentru deszapeziri este perfect indreptatita. Dar, nu era nevoie de un asemenea control super-calificat pentru a se constata „cu ochiul liber“ ca exista mari nereguli la acest capitol al cheltuielilor bugetare. Lucrurile, insa, nu se pot rezuma la acest aspect.
Prevenirea unor efecte atat de dezastruoase a constituit si constituie „cheia“ unei politici economice de alocare si gestionare a resurselor menite sa contracareze fenomenele naturale cu efecte grave asupra vietii oamenilor, asupra intregii activitati economice si sociale. Or, pornindu-se de la lucrurile simple, cum ar fi refacerea perdelelor forestiere de protectie si revenirea la „clasicele“ parazapezi s-ar fi asigurat o diminuare notabila a consecintelor negative ale intemperiilor din aceasta iarna, inclusiv o reducere a cheltuielilor pentru deszapeziri. Remarca este valabila pentru toate caile de transport, dar si pentru alte componente ale infrastructurii nationale, cum ar fi telecomunicatiile.
In contextul evocat, se detaseaza, ca o prioritate de necontestat, necesitatea regandirii radicale a Strategiei Nationale de Combatere a Dezastrelor Naturale. Aici este un camp larg de actiune pentru specialistii din numeroase domenii, inclusiv din inginerie. Numai pe baza unei viziuni sistemice va fi posibila identificarea de solutii eficiente. Amatorismul si improvizatia, mai ales atunci cand se dezlantuie stihiile naturii, duc, inevitabil, la efecte extrem de grave, multe ireparabile. Macar o asemenea lectie aspra data de iarna tarzie din acest an s-ar cuveni sa fie insusita de toti cei care si-au asumat raspunderea pentru gestionarea treburilor publice.
Si ar mai fi ceva important de mentionat. In mass media s-au vehiculat, tot in acelasi spirit amatoristic, numeroase aprecieri in legatura cu activitatea stiintifica din domeniul meteorologiei. S-a ajuns sa se puna la indoiala pana si competenta unora dintre cei care elaboreaza prognozele de profil. Fara sa negam posibilitatea unor erori de evaluare, determinate inclusiv de limitele oricarei stiinte, refuzul de a lua in considerare avertizarile specialistilor, inclusiv la nivelul unor factori de decizie, este de neacceptat. Cine are o alta parere ar trebui sa ia in seama cat de mari pot fi „razbunarile“ naturii.