Principii si criterii
Data: 16 - 28 februarie 2014
Indiferent de evolutiile de pe scena politica autohtona, campaniile electorale (mai mult sau mai putin dezirabile) pentru alegerile europarlamentare si prezidentiale nu pot sa ocoleasca teme cu „bataie lunga“, strategice, privind viitorul apropiat sau mai indepartat al economiei romanesti. Din acest motiv, sunt tratate, mai ales in spatiul academico-universitar, aspectele legate de procesul de convergenta pe care-l implica integrarea Romaniei in UE. Nu este vorba aici despre teorie pura, ci despre principii si criterii (care, evident, sunt componente ale teoriei) de care Romania trebuie sa tina seama inainte de toate, in numele interesului nostru national. Criteriile de convergenta nu sunt altceva decat stachete pe care economia noastra nationala trebuie sa le „sara“. Nu dorim sa intram in detalii de ordin tehnico-economic, insa asemenea criterii precum o datorie publica sub 60% din PIB, un deficit bugetar de sub 3% din PIB, o rata a inflatiei apropiata de media celor mai performanti trei membri ai UE sunt, incontestabil, niveluri la care nu numai ca avem dreptul sa aspiram, ci si pe care trebuie sa le atingem, cum mai remarcam, inainte de toate, in propriul nostru interes.
Exista si un element deosebit de concret, care confirma importanta strategica a procesului de convergenta. La elementele mentionate, care fac parte din criteriul convergentei nominale, se adauga cele ale convergentei reale (apropierea de nivelul mediu de dezvoltare din UE) si juridice (armonizarea legislatiei interne cu acquis-ul comunitar), toate constituind „pasaportul“ pentru intrarea Romaniei in Zona Euro. Cu alte cuvinte, atingerea stadiului in care putem sa avem euro drept moneda oficiala se suprapune perfect cu criteriile de convergenta.
Discutiile care au loc in legatura cu orizontul de timp in care ar fi posibil sa atingem acest obiectiv au importanta lor. Insa, cum s-a vazut, elementul fundamental il constituie tocmai nivelul de dezvoltare amintit.
In ordinea de idei implicata de considerentele expuse pana acum, se impune a face distinctia intre crestere economica si dezvoltare economica. Dupa cum este cunoscut, cresterea economica se masoara prin cativa indicatori, dintre care cel mai important este ritmul de crestere a produsului intern brut (PIB). De aici rezulta prima componenta a definitiei, si anume faptul ca avem de-a face cu un concept cantitativ. Nu este nevoie sa insistam asupra acestui aspect, intrucat activitatea inginereasca opereaza cu asemenea indicatori. Daca ne referim, insa, la dezvoltarea economica, trebuie spus ca, la componenta de ordin cantitativ se adauga precumpanitor cea de ordin calitativ. Este vorba despre un echilibru dinamic pe termen lung, despre un progres real bazat pe utilizarea optima a resurselor naturale, materiale si umane in conditiile in care potentialul inovativ al societatii este fructificat la cote tot mai inalte. Nu putem omite nici faptul ca o asemenea dezvoltare implica nu numai existenta, ci si functionarea unor institutii puternice, care sa asigure, inainte de toate, domnia legii, o repartitie judicioasa a veniturilor si a avutiei, astfel incat sa se diminueze inegalitatile sociale.
Trebuie spus, in lumina considerentelor formulate pana acum, ca nu orice crestere economica poate sa genereze si dezvoltare economica. Bunaoara, in conditiile tarii noastre, cu toate ca s-a obtinut, nu fara sacrificii, o acceptabila stabilitate macroeconomica, ne confruntam in continuare cu dezechilibre structurale si calitative ale caror consecinte se vad cel mai bine in economia reala, in activitatea intreprinzatorilor. Tocmai de aceea, s-a impus sa facem distinctia necesara intre cele doua concepte, intrucat numai in acest fel activitatea practica va fi orientata spre satisfacerea cerintelor de ordin stiintific fara de care viitorul ramane o mare necunoscuta, cu provocari si pericole carora nu vom sti sa le facem fata.