30 de ani de la trecerea in eternitate a marelui inginer Emil Prager
Data: 17 - 28 februarie 2015
O personalitate care a intruchipat vocatia constructiva a poporului roman
Academia de Stiinte Tehnice din Romania - Sectia Constructii si Urbanism, cu sprijinul Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, a organizat, la sediul din Calea Victoriei nr. 118, o manifestare dedicata marelui inginer constructor Emil Prager, la implinirea a 30 de ani de la trecerea sa in nefiinta.
M-am simtit onorat ca am avut prilejul de a rosti cuvantul de deschidere la acest eveniment. Subliniez contributiile prof. dr. ing. Dan Stematiu, presedintele Sectiei de Constructii si Urbanism a ASTR, la prezentarea unor repere biografice semnificative pentru ceea ce a reprezentat inginerul Emil Prager, precum si expunerea ing. Nicolae Noica, vicepresedinte al Comitetului Roman de Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii (CRIFST) din cadrul Academiei Romane, autorul remarcabilei lucrari „Emil Prager - un model“, lucrare prefatata de acad. Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei.
In cele ce urmeaza, voi reda gandurile din cuvantul meu de deschidere a manifestarii, precum si alte date privind viata si opera celui evocat.
Valoarea perena a simbolurilor
Locul de desfasurare a manifestarii a avut si are un semnificativ caracter simbolic. Tocmai de aceea, in cuvantul de deschidere am tinut sa subliniez ca inginerul Emil Prager a fost printre cei care au militat consecvent si argumentat ca Societatea Politehnica sa aiba in proprietate un sediu. Cand aceasta idee s-a concretizat, a contribuit la realizarea acestui reprezentativ edificiu cu proiectul de structura din beton armat si a asistat personal la turnarea betoanelor pentru Palatul Inginerilor din Calea Victoriei nr. 118, actualul sediu al AGIR. A dat, astfel, expresie angajarii sale civice, faptului ca facea parte dintr-o comunitate profesionala de inalt prestigiu fata de care si-a asumat responsabilitati. Odata ce a obtinut titlul de inginer, la 1 iulie 1912, s-a inscris in randurile membrilor Societatii Politehnice. Cu timpul, a devenit membru in comitetul de conducere, iar din 1938 a facut parte si din Colegiul Inginerilor. Dragostea sa pentru breasla inginerilor din care facea parte s-a manifestat in faptele care i-au definit, cum mai remarcam, spiritul de angajare civica si, totodata, a reflectat modul in care intelegea sa-si promoveze viziunea sa asupra intregii activitati de constructii in Romania de-a lungul celei mai mari parti a secolului al XX-lea.
Vorbind despre edificiile la care a avut un rol esential in realizarea lor, nu putem sa nu mentionam fie si numai cateva dintre ele, fara de care Capitala Romaniei si alte localitati nu ar avea profilul edilitar urbanistic cu care avem tot dreptul sa ne mandrim. Intre ele, doresc sa enumar: Palatul Regal, actualul sediu al MAI, cladirile UGIR din str. George Enescu, Ministerului Energiei Electrice din Bd. Magheru, Academiei Militare, ziarului Universul din str. Brezoianu, fosta Sala Dalles, Palatul Pelisor din Sinaia, precum si Biblioteca Centrala Universitara din Iasi. Nu pot fi omise nici blocurile de locuinte din Bd. Elisabeta nr. 24, Calea Victoriei numerele 63, 68 - 70, 100, 218 si Calea Dorobantilor nr. 36 - 40, Hotelul Union. De numele sau se leaga constructia catedralei din Hunedoara, bisericii din Costesti (jud. Arges). Si-a pus semnatura pe numeroase constructii industriale - termocentralele de la Floresti (Prahova) si Schitu Golesti (jud. Dambovita), silozurile de cereale din Buzau si Chitila si altele. A mai executat numeroase consolidari la cladirile avariate de cutremure si de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cum a fost cupola Ateneului Roman, refacuta cu fondurile sale.
O biografie exemplara
Emil Prager a vazut lumina zilei la Bucuresti, la 31 august 1888. Bunicul sau, austriac de origine, de profesie bijutier, a venit din Moravia in Romania si s-a remarcat prin realizarea coroanei lui Carol I din otelul unui tun capturat de armata romana la Plevna. Tatal sau a fost un functionar modest si a decedat cand fiul avea doar noua ani. Tanarul Emil Prager, dupa ce a absolvit Liceul Gh. Lazar din Bucuresti, s-a inscris la Scoala Nationala de Poduri si Sosele. Bine pregatit din liceu, a obtinut prin concurs o bursa de studii, care l-a scutit de grijile materiale. A fost discipol al marilor profesori si ingineri constructori Anghel Saligny, Elie Radu si Ion Ionescu-Bizet, care - in acelasi timp - erau membri ai conducerii Societatii Politehnice. A terminat facultatea cu distinctie, in seria de 11 absolventi din anul 1912, fiind coleg de promotie cu Ion Beles, Henri Teodoru si Aurel Ioanovici, care au devenit - la randul lor - constructori renumiti.
Ca inginer constructor si-a inceput activitatea in intreprinderi de stat, asa cum exista practica in acele vremuri. Dovedind aptitudini de intreprinzator, in anul 1921 a infiintat un birou propriu de studii, expertize si proiecte pentru lucrari din beton armat. A fost primul birou din tara conceput si condus intr-o conceptie antreprenoriala moderna, transformat ulterior in Antrepriza de Constructii Emil Prager.
Tot ceea ce a realizat a purtat insemnele durabilului. Constructiile care au purtat si poarta numele lui Emil Prager au rezistat puternicelor cutremure din anii 1940, 1977, 1986, 1990. A contribuit la dezvoltarea stiintei si tehnicii romanesti prin introducerea mecanizarii in santierele de constructii, a betonierelor si elevatoarelor mecanice si electrice (1925), a macaralelor mobile (1929), transportarea betonului prin conducte cu aer comprimat (1936) si multe altele.
In pofida vicisitudinilor de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial si schimbarilor dramatice din viata social politica a tarii, si-a manifestat in continuare vocatia sa de constructor. Dupa 1948, a lucrat la intreprinderi de stat din Ministerul Constructiilor si Ministerul Energiei Electrice, ca inginer sef si consilier tehnic.
A publicat numeroase articole de specialitate prin care si-a impartasit experienta: Calculul sectiunilor dreptunghiulare dublu armate (1914), Organizarea lucrului in constructii (1931), Problema drumurilor in Romania (1944), Pentru introducerea tehnicii noi in constructii (1956). La varsta de 90 de ani, a scris si publicat un tratat de referinta pentru constructori, monografia Betonul armat in Romania, aparuta in 1979.
Desi nu a fost profesor, s-a preocupat continuu de formarea specialistilor in constructii, inclusiv a celor cu pregatire medie, organizand numeroase scoli de calificare si de perfectionare profesionala.
S-a reinventat mereu pe sine
Toti cei care l-au cunoscut pe inginerul Emil Prager de-a lungul a peste sapte decenii de activitate efectiva in domeniul constructiilor, ii poarta o amintire de nesters. Nu este vorba numai despre calitatile sale de proiectant si de manager, ci si despre relatiile inter-umane, de exemplul pe care l-a oferit prin competenta, stil de viata, morala muncii, cultul onestitatii si al valorilor, patriotismul sau intruchipat nu in vorbe, nu in declaratii, ci in constructiile care-i poarta semnatura. Isi nota ideile cand se trezea din somn, in timpul ceaiului servit la pranz, in compartimente de tren, oriunde se afla. Si dincolo de varsta de 90 de ani, intocmea cu migala fise despre cladiri, isi stabilea riguros programul de lucru de a doua zi, inclusiv lista intrebarilor de la care astepta raspuns la intalnirile cu interlocutorii sai. Cand cutremurul din 1977 l-a reasezat la masa de lucru, inginerul Emil Prager avea 89 de ani. A mers atunci la toate intalnirile cu seismologii din alte tari sositi in Romania, contribuind direct la aplicarea experientei acestora in conditiile specifice tarii noastre din acea vreme.
Intrucat inginerul Emil Prager s-a manifestat de-a lungul intregii sale vieti ca un om, ca un specialist al mizelor mari, a reusit sa depaseasca numeroase dificultati cu care s-a confruntat. In acest sens, as vrea sa mentionez ca si-a construit o casa pe strada Paris in Piata Quito dupa planurile arhitectului Arghir Culina. In perioada 1948 - 1961 a locuit aici in conditii deosebit de grele deoarece a fost nevoit sa imparta casa cu alte sapte familii, fiind, astfel, lipsit de cea mai elementara intimitate. Dupa ce nationalizarea din 1948 l-a lasat fara Antrepriza, nu s-a lasat coplesit si a continuat sa-si faca exemplar meseria in care a excelat, pe toate planurile. In 1952 i-a murit prima sotie, Margareta, stinsa la 12 ani dupa ce fiul cel mare, Ionel, inginer constructor, fusese secerat de o boala necrutatoare. Fiul cel mic, Dan, se prapadise de copil. Dupa mai multi ani, s-a recasatorit cu renumita actrita Elvira Godeanu.
Cu prilejul manifestarii gazduite de palatul la constructia caruia a contribuit substantial, prin lucrarile care i-au fost consacrate, numeroase episoade din viata si activitatea inginerului Emil Prager se constituie in surse de inspiratie pentru generatiile actuale si viitoare. Subliniez, si cu aceasta ocazie, ca nevoii de modele simtita atat de acut de societatea noastra actuala ii corespund numeroase personalitati din lumea stiintei si tehnicii, asemenea marii personalitati a inginerului Emil Prager. A fost un om credincios pana la capat profesiei pe care a imbratisat-o. Pasionat de tot ceea ce a intreprins, meticulos si tenace - au fost calitati care i-au permis sa demonstreze prin fapte virtutile comunitatii noastre ingineresti, de-a lungul unor vremuri care i-au fost deseori potrivnice. El a ridicat la rangul de arta activitatea de constructor, a intemeiat o scoala care-i poarta, pe buna dreptate, numele, a manifestat respect si raspundere fata de beneficiarul operei sale - natiunea romana.