Jurnal de bord - Spiritul antreprenorial
Data: 16-28 februarie 2017
În prezent, dispunem de numeroase fapte şi date care ne permit să evaluăm stadiul actual de evoluţie a economiei româneşti şi perspectivele pentru anul în curs. În acest fel, dezbaterile pe temele respective au depăşit faza consideraţiilor de ordin general şi se concentrează pe elemente concrete. Cum este firesc, comunitatea inginerească din ţara noastră este vital interesată să cunoască puncte de vedere pertinente, fundamentate şi să acţioneze pentru valorificarea oportunităţilor şi diminuarea riscurilor.
Faptul că, în anul precedent, produsul intern brut a crescut cu 4,8% atestă nu numai un nivel record la scara Uniunii Europene, ci şi continuitatea acţiunii unor factori care au, preponderent, un caracter pozitiv. Ceea ce se numeşte îndeobşte „sănătatea" unei economii naţionale vizează sursele de creştere, respectiv totalitatea factorilor care permit o evoluţie bazată pe sporul de valoare adăugată în domenii în care perspectivele sunt favorabile. Chiar dacă o contribuţie importantă la sporul de PIB a avut-o consumul, se impune a lua în considerare şi alte elemente. Când se vorbeşte despre factorii de creştere, se subînţelege că, în centrul acestora, se află productivitatea muncii. În condiţiile în care testul esenţial pentru definirea solidităţii unei economii îl constituie competitivitatea, apare firesc să se îndrepte analizele spre volumul şi structura exportului. Este deosebit de îmbucurător faptul că, în 2016, s-a ajuns în situaţia în care companiile româneşti exportatoare de servicii creative (17 672 euro/salariat) au depăşit nivelul realizat de companiile multinaţionale (17 291 euro/salariat).
Acest rezultat include, în prim plan, contribuţiile inginerilor care lucrează în entităţile economico-sociale cu capital majoritar românesc. Nu este cazul să subapreciem şi nici să contrapunem capitalul străin celui autohton (ar fi de dorit ca, în ambele sectoare, să se atingă cote cât mai înalte de performanţă), ci despre relevarea unui potenţial remarcabil.
Întrucât în economie contează foarte mult locul şi rolul conceptului de „încredere", desprindem necesitatea de a aborda, în contextul dat, sursele unui asemenea sentiment care depăşeşte cu mult sensurile de ordin psihologic. Înseşi crizele care au marcat, în ultimele decenii, economia mondială, au avut drept sursă principală diminuarea încrederii, nu în funcţie de impresii, ci de calcule exacte, am putea spune inginereşti. Prin urmare, sporirea încrederii în economia românească - fapt confirmat şi reconfirmat de succesive sondaje de opinie în rândurile antreprenorilor, ale managerilor - se explică, înainte de toate, tocmai prin rezultatele înregistrate.
Analiza a ceea ce defineşte prezentul relevă importanţa fructificării avantajelor competitive, în rândul cărora un loc principal îl ocupă industriile creative. Dacă evaluările sunt orientate spre această axă analitică, ni se înfăţişează, într-o viziune realistă, posibilitatea de a depăşi, în acest an, obiectivul de creştere a PIB de 5 procente. Sigur, lucrurile nu vin de la sine, este nevoie de o acţiune concertată şi concentrată pentru fructificarea factorilor care ne-au permis să depăşim numeroase dificultăţi şi să ne înscriem la nivelul indicatorilor de bază, aşa cum s-au „fixat" ei în perioada antecriză. Chiar dacă sunt dispute în jurul procentajului amintit, nu putem să subapreciem faptul că, începând cu organizaţiile financiare internaţionale, continuând cu autorităţile de la Bruxelles şi terminând cu analiştii autohtoni, nimeni nu anticipează, în cazul României, o creştere a PIB mai mică de 4% - 4,5%. Prin urmare, perspectivele sunt bune, iar concluzia valabilă în urma tuturor acestor evaluări nu poate fi decât una singură: depinde de noi înşine să valorificăm şansa de a obţine, în 2017, rezultate economico-sociale măcar la cotele potenţialului de care dispunem.