Starea economiei romanesti, de la diagnoza la prognoza (2019 - 2022) - I
Data: 16-28 februarie 2019 2019
Dat fiind interesul profesional şi civic faţă de situaţia actuală şi de perspectivele economiei ţării noastre, considerăm că venim în întâmpinarea dorinţei cititorilor de a fi corect informaţi prin redarea unor ample secţiuni din documentul oficial oferit de Raportul Ministerului Finanţelor Publice referitor la evoluţiile din anul trecut şi proiecţiile pentru perioada 2019 - 2022. Documentul integral se poate accesa pe site-ul MFP.
Evoluții și tendințe macroeconomice interne
La data finalizării Raportului, nu fuseseră publicate rezultatele pe întregul an 2018, astfel încât referirile la dezvoltarea economiei au vizat, în special, primele trei trimestre ale anului precedent. Între timp, după cum am mai informat, Institutul Naţional de Statistică a anunţat că, în 2018, produsul intern brut al României a crescut cu 4,1%. În cele ce urmează, redăm unele evaluări cuprinse în documentul elaborat de MFP.
Din punctul de vedere al creşterii economice, România se situează printre primele state membre UE. Pe ansamblul Uniunii, avansul economic a fost de 2,1%. Pe serie ajustată sezonier, produsul intern brut trimestrial şi-a accelerat creşterea la 1,9% în trimestrul III 2018 faţă de trimestrul II 2018 (de la 0,3% în trimestrul I şi 1,5% în trimestrul II). Pe serie brută, creşterea economică a accelerat uşor la 4,4% în trimestrul III 2018, de la 4,1% în trimestrul II şi 4,0% în trimestrul I 2018, comparativ cu perioadele similare din anul precedent.
Pe partea ofertei, s-au înregistrat evoluţii pozitive în agricultură (10,7%), industrie (4,4%) şi servicii (3,1%), ceea ce arată caracterul sustenabil al creşterii economice, în timp ce valoarea adăugată brută din construcţii s-a diminuat (- 4,6%). Este de remarcat majorarea valorii adăugate brute din industrie şi servicii.
Cererea internă, cu o contribuţie la creşterea produsului intern brut de 5,8 procente, s-a bazat, în principal, pe cheltuiala pentru consumul final al gospodăriilor, care, pe fondul unei inflaţii cu trend ascendent şi al unei politici monetare mai restrictive, şi-a temperat creşterea manifestată în ultimii doi ani, majorându-se cu 5,1% în primele 9 luni din 2018 comparativ cu perioada corespunzătoare din anul anterior.
Acumularea brută (formarea brută de capital, respectiv investiţiile) s-a majorat cu 11,7% comparativ cu primele 9 luni din 2017, având o contribuţie de 2,7 procente la creşterea reală a PIB. Pe componente, investiţiile brute (formarea brută de capital fix) s-au redus cu 1,1%.
Exportul net a înregistrat o contribuţie negativă de 1,6 procente, ca urmare a faptului că importul de bunuri şi servicii a crescut cu 9,1%, în timp ce exportul de bunuri şi servicii s-a majorat cu 5,8%.
Numărul mediu de salariaţi (media efectivelor lunare, conform INS, potrivit metodologiei naţionale) a fost de 4929,4 mii persoane în primele 11 luni ale anului 2018, în creştere cu 1,8% faţă de perioada corespunzătoare a anului 2017 (respectiv, 87,4 mii persoane). Ponderea cea mai mare în total economie o reprezintă numărul salariaţilor din industrie, care a ajuns la 28,1%, respectiv 1386,1 mii persoane . Astfel, România îşi îndeplineşte angajamentul asumat în cadrul Strategiei Europa 2020, şomajul ajungând la minime istorice. În trimestrul III 2018, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20 - 64 ani a fost de 71,3%, depăşind cu 1,3 puncte procentuale ţinta naţională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020.
Ritmuri și proporții pe termen scurt și mediu
Evoluţia economică estimată pentru anul 2019 se va caracteriza printr-o creştere de 5,5%, bazată pe majorarea atât a investiţiilor, cât şi a consumului. Cererea internă va reprezenta motorul creşterii economice, iar pe latura ofertei se estimează o îmbunătăţire a activităţii economice în toate sectoarele.
Ritmul de creştere a formării brute de capital fix va fi de 6,9%.
Cheltuielile cu consumul final al populaţiei se vor majora cu 6,5%.
Deficitul de cont curent este prognozat la 7,3 miliarde euro în 2019, având o pondere în PIB în scădere faţă de anul precedent, respectiv de 3,3%, cu un deficit al balanţei de bunuri de 6,5% din PIB.
Se aşteaptă o majorare a numărului de salariaţi de 3,4%, concomitent cu reducerea ratei şomajului înregistrat la 3,2%, la sfârşitul anului 2019.
Pentru anul 2019, se estimează că inflaţia se va reduce atât ca medie anuală, cât şi la sfârşitul anului până la valoarea de 2,8%.
Pentru perioada 2020 - 2022 se estimează că economia românească va înregistra creşteri susţinute, cu un ritm mediu anual de 5,2%. Cererea internă va continua să reprezinte motorul creşterii economice.
Cheltuielile cu consumul populaţiei se vor majora, în medie, cu 5,7% anual.
Formarea brută de capital fix se va accelera pe fondul îmbunătățirii finanţării din economie, cu un ritm mediu anual de 7,6%.
Ponderea în PIB a deficitului de cont curent se va reduce de la 3,3% din PIB în anul 2019 la 2,4% în anul 2022.
Ocuparea forţei de muncă se va îmbunătăţi, în principal, prin creşterea numărului de salariaţi cu 523 mii persoane în perioada 2020 - 2022, fiind posibilă creşterea productivităţii muncii.
Numărul şomerilor înregistraţi se va reduce, rata şomajului scăzând până la 2,7% la sfârşitul anului 2022.
În perioada 2020 - 2022 se aşteaptă ca inflaţia să-şi continue trendul descendent ajungând în anul 2022 la 2,2% la sfârşitul anului şi 2,4% ca medie anuală.
Estimările au luat în calcul ani agricoli normali şi o uşoară creştere pentru preţul internaţional al petrolului.
Provocări externe
Riscurile care pot afecta economia reală şi, implicit, obiectivul de creştere economică sunt, în principal, de natură externă. Economia românească, fiind parte a economiei europene, depinde de contextul economic internaţional şi, în special, de creşterea economică din principalele ţări partenere din punct de vedere comercial.
Un prim risc pe termen mediu îl reprezintă condiţiile în care se realizează ieşirea Marii Britanii din UE. Prevederile proiectului de acord arată că din punct de vedere al schimbărilor comerciale nu există factori adverşi, cel puţin până în anul 2022. Astfel, estimările Comisiei Europene şi ale Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză care indică un impact moderat al Brexit, apreciat până la maximum 0,2% din PIB pe ansamblul UE (şi mai redus în cazul României), s-ar putea dovedi în final chiar mai mici.
Pentru anii 2019 şi 2020, se aşteaptă o creştere robustă a economiei globale, în uşoară încetinire faţă de anii 2017 şi 2018, respectiv de 3,7% în fiecare an conform WEO publicat de FMI în octombrie 2018 şi de 3,5% anual în cazul Prognozei de toamnă a Comisiei Europene.
Totuşi, riscurile la adresa contextului mondial sunt în creştere în condițiile unei incertitudini ridicate cu privire la politicile economice şi comerciale ale Statelor Unite. O posibilă supraîncălzire a economiei americane ar putea declanşa o înăsprire mai rapidă a politicii monetare cu impact negativ asupra pieţelor emergente, determinată de migrarea fluxurilor de capital din aceste zone către SUA, atrase de dobânzile mai mari.
Pe plan intern, conjunctura este, în general, pozitivă. În acest sens, se menţionează că redresarea cererii pe piaţa imobiliară, pe segmentul locuinţelor, ar putea antrena o relansare a activităţii în construcţii.
Riscurile interne asociate evoluţiei inflaţiei sunt date de apariţia unor condiţii meteorologice nefavorabile cu efect asupra preţurilor produselor agroalimentare, în contextul în care prognoza are în vedere ani agricoli normali şi de consecinţele pestei porcine africane. Totodată, evenimentele internaţionale, care amplifică tensiunile geopolitice, ar putea conduce la o depreciere a cursului de schimb. Aceste riscuri pot conduce la rate ale inflaţiei peste nivelul prognozat.
Domenii-cheie ale dinamicii produsului intern brut
În condițiile în care încasările din impozite și taxe sunt strâns corelate cu evoluția ratei de ocupare în economie, a câștigului mediu și creșterea economică, comparativ cu scenariul de bază, cel mai ridicat risc în cazul reducerii indicatorilor economici este asociat cu încasările din taxa pe valoarea adăugată și contribuțiile de asigurări sociale.
La rândul lor, analizele asupra portofoliului datoriei publice guvernamentale au în vedere următorii factori: ▪ influenţa creşterii economice, a deprecierii monedei naţionale, precum şi a derapajului fiscal asupra soldului datoriei guvernamentale, şi ▪ influenţa deprecierii monedei naţionale şi a modificării ratelor de dobândă asupra plăţilor de dobânzi conform metodologiei UE.
Din datele conţinute în Raport, rezultă că influența unei scăderi economice cu 1% din PIB ar avea un impact negativ asupra nivelului de îndatorare, de creștere cu 2,6% din PIB în anul 2022, iar deprecierea monedei naționale cu 10% față de euro ar determina creșterea ponderii datoriei guvernamentale în PIB de până la 1,4% din PIB, în 2022. Un derapaj fiscal transpus într-un deficit în numerar de finanțat de 3,8% din PIB în perioada 2019 - 2022 ar conduce la o creștere a nivelului de îndatorare cu până la 6,8% din PIB în 2022, în timp ce influența combinată a acestor factori asupra ponderii datoriei guvernamentale în PIB ar determina o creștere a acestui indicator cu 11,8 % din PIB, în 2022.
De asemenea, se afirmă că deprecierea monedei naționale față de euro ar avea un impact negativ scăzut asupra plăților de dobândă, în sensul creșterii ponderii acestora în PIB cu până la 0,04% în anul 2022, iar creșterea ratelor de dobândă cu 1% ar conduce la o creștere similară a ponderii plăților de dobândă în PIB cu până la 0,04% în anul 2022. Influența combinată a acestor factori asupra plăților de dobândă ar determina o creștere a acestor plăți cu 0,08% din PIB în anul 2022.
Raportul acordă o atenţie specială conexiunii dintre posibilele şi necesarele evoluţii ale economiei ţării noastre cu prognozele care vizează întreaga Uniune Europeană. Astfel, se consideră că viabilitatea finanțelor publice pentru statele membre ale Uniunii Europene este analizată o dată la trei ani, atât în Raportul de sustenabilitate fiscală, cât și în Raportul privind îmbătrânirea populației, care cuprinde proiecții economice și bugetare pentru cele 28 de state membre ale UE până în anul 2060. Din actualizarea proiecțiilor pentru noul exercițiu din 2015, în cazul României se estimează că ponderea cheltuielilor cu pensiile în PIB se va menține până la finele perioadei de proiecție sub media UE. Nivelul datoriei publice este prognozat a rămâne semnificativ sub valoarea de referință de 60% din PIB pe termen mediu.
În ceea ce privește Raportul privind îmbătrânirea populației, proiecțiile pentru noul exercițiu care a început în 2018 estimează că ponderea cheltuielilor cu pensiile în PIB se va menține până la finele perioadei de proiecție (anul 2070, începând cu actuala rundă de proiecții) sub media UE. Riscurile s-ar amplifica, dacă balanța structurală primară ar reveni la valorile înregistrate în perioada 1998 - 2012.
Față de exercițiul 2015, în cadrul căruia 26 din cele 28 state membre au preconizat o variație totală a costurilor bugetare legate de îmbătrânirea populației în scădere, comparativ cu exercițiul precedent (2012), actuala rundă de proiecție prezintă o pondere echilibrată, desigur, și în contextul extinderii orizontului de prognoză cu 10 ani. Efortul general în rândul statelor membre rămâne și mai departe în direcția ajustărilor și reformelor din sectoarele pensiilor, sănătății și asistenței sociale.
Proiecția actualizată a creșterii cheltuielilor strict legate de îmbătrânirea populației indică, pentru România, un spor de 2,2 pp din PIB pentru perioada 2016 - 2070 (față de 2,1 pp variație prognozată în cadrul exercițiului anterior pentru perioada 2013 - 2060), media europeană fiind de 1,8 pp în ambele runde. Pe principalele componente de cheltuieli: ▪ 0,7 pp din PIB reprezintă majorarea cheltuielilor cu pensiile (media europeană fiind de -0,2 pp); ▪ 1,2 pp din PIB reprezintă creșterea cheltuielilor cu sănătatea și îngrijirile pe termen lung (media europeană 2,1 pp); ▪ 0,3 pp din PIB reprezintă creșterea cheltuielilor din învățământ (media europeană 0,0 pp).
Comparativ cu evoluțiile la nivel european, ritmul de majorare a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației este marcat în România de o răsturnare mai accentuată a piramidei vârstelor.
Procesul de îmbătrânire rapidă va modifica raportul dintre populația la vârsta de pensionare și populația activă, ceea ce va aduce schimbări majore în structura pe vârste și implicații negative pe piața forței de muncă. Raportul dintre persoanele în vârstă de peste 65 de ani și cele în vârstă de muncă (15 - 64 ani) crește semnificativ, ceea ce înseamnă că, în perspectiva următorilor ani, sistemul public de pensii va avea resurse mult diminuate în raport cu cheltuielile. Compoziția pe vârste a populației va fi profund afectată în perioada 2016 - 2070: ponderea populației în vârstă de muncă (15 - 64 ani) va înregistra o scădere semnificativă de 11,8 pp în perioada intervalului de prognoză în timp ce ponderea populației cu vârsta peste 65 de ani va crește în acest interval cu 11,6 pp.
Rezultatele previziunii demografice oferite de Eurostat pentru România indică o scădere semnificativă a populației, cu 4,7 milioane persoane mai puțin în 2070 comparativ cu anul 2016.
Conform estimărilor Eurostat, în România, speranța de viață la naștere pentru bărbați este estimată să crească cu aproximativ 12 ani pe parcursul perioadei de proiecție, de la 71/2 în 2013 la 83/6 ani în 2070. Speranța de viață la naștere este estimată să crească cu 10 ani pentru femei, de la 78/5 ani în 2015 la 88/3 în 2070, ceea ce indică o ușoară convergență a speranței de viață între bărbați și femei.
Pe termen mediu și lung, evoluția sectorului de pensii este puternic influențată de perspectivele demografice date de evoluția ratei natalității și a speranței de viață și de procesul inevitabil de îmbătrânire a populației.
Rezultatele estimate prin modelul de pensii indică o creștere a ponderii cheltuielilor cu pensiile din pilonul 1, de la 8,0% din PIB în anul 2016 la circa 9,0% din PIB la mijlocul decadei 2050 - 2060, urmată de o scădere treptată, către finele perioadei de prognoză, până la ponderile de la finalul anilor 2040 (8,7%).
Pilonul 2 de pensii va avea o pondere din ce în ce mai semnificativă în totalul cheltuielilor cu pensiile, cu atingerea unei ponderi de 1,1% din PIB la sfârșitul orizontului de prognoză.
Proiecțiile incluse în Raportul privind îmbătrânirea populației, ediția 2018, au fost efectuate înaintea promovării măsurilor fiscale intrate în vigoare la începutul anului 2018 și fără a ține cont de propunerile de creștere a punctului de pensie de la 1 septembrie a.c.
Analiza din perspectiva Raportului Comisiei Europene, privind Sustenabilitatea Fiscală, ediția 2015, confirmă absența unor riscuri semnificative pe termen scurt, în ciuda unor sensibilități legate de poziția investițională internațională netă, datoria publică și creditele neperformante. Cu toate acestea, pe termen mediu se prefigurează riscuri considerabile. Analiza de sustenabilitate a datoriei relevă o creștere a datoriei până la peste 60% din PIB la orizontul anului 2026, combinată cu riscurile scoase în evidență de testele de sensibilitate, în special de șocurile negative ce pot amenința balanța primară. Simularea unor șocuri simultane la adresa creșterii, ratei dobânzii și a balanței primare conduce la o pondere mai mare de 70% a datoriei publice în PIB, în anul 2020. Totuși, se apreciază că printr-o convergență către Obiectivul pe Termen Mediu în conformitate cu instrumentul preventiv al Pactului de Stabilitate și Creștere și urmând linia ajustării fiscale indicate de Comunicarea Comisiei privind flexibilitatea Pactului de Stabilitate și Creștere, datoria publică a României s-ar reduce la 35% din PIB în 2026. Pe de altă parte, analiza indicatorului de decalaj al sustenabilității pe termen mediu atrage atenția asupra riscurilor determinate de poziția bugetară inițială nefavorabilă și, parțial, de către proiectatele cheltuieli publice legate de îmbătrânirea populației. În concluzie, Comisia Europeană consideră că riscurile României în privința sustenabilității sunt ridicate pe termen mediu. Pe termen lung, aceste riscuri sunt apreciate la nivel mediu și derivă în particular din poziția bugetară inițială nefavorabilă, fiind sporite de cheltuielile publice cu îmbătrânirea populației, mai ales cele legate de îngrijirea sănătății și îngrijirea pe termen lung.
Riscuri fiscal-bugetare
Avându-se în vedere stocul în descreştere al garanţiilor de stat emise în trecut pentru împrumuturile contractate de companii şi gradul foarte redus al plăţilor efectuate de MFP în calitate de Garant în contul garanţiilor emise în cadrul programelor guvernamentale, estimările privind plăţile ce urmează a se efectua din bugetul de stat în contul acestor garanţii se situează sub 0,01% din PIB în perioada 2019 - 2022. Ipotezele acestui scenariu au în vedere şi garanţiile de stat emise în cadrul programelor guvernamentale de garanții, dintre care programul guvernamental „Prima casă" este cel mai important.
În acelaşi timp, principalele riscuri care vizează absorbția fondurilor europene nerambursabile se referă la capacitatea scăzută de absorbție și riscul dezangajării fondurilor alocate României.
Totodată, pot interveni riscuri de natură operațională, cum ar fi, de pildă, cele legate de implementarea Programului Operațional de Pescuit și Afaceri Maritime.
Se au în vedere măsuri de contracarare a riscurilor şi de valorificare a oportunităţilor, atât prin acţiunile întreprinse până acum, cât şi prin cele care urmează a fi implementate. De exemplu, pentru a se evita riscul dezangajării fondurilor alocate României - principalul risc ce vizează absorbția de fonduri europene - a fost luată măsura realocării de fonduri către sectoarele cu potenţial maxim de absorbţie atât în cadrul, cât și între programele operaţionale.
Astfel, au fost suplimentate alocările pentru Programul Operațional Regional (POR), fiind susținute suplimentar cheltuielile pentru entitățile de transfer tehnologic, activități antreprenoriale și tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, precum și cele pentru creșterea eficienței resurselor umane implicate în sistemul de coordonare, gestiune și control al fondurilor ESI. O altă măsură a fost implementarea instrumentelor financiare în cadrul Programului Operațional Competitivitate bazate pe creditare cu partajarea riscului și a instrumentelor de capital de risc - acceleratoare, iar în cadrul Programului Operațional Regional a instrumentelor de garantare neplafonată și a instrumentului financiar de tip equity.
Printre măsurile planificate pentru implementarea fondurilor ESI, în vederea reducerii sumelor aflate în risc de dezangajare (OUG nr. 43/2018 - măsuri privind reducerea riscului de dezangajare a fondurilor europene) sunt prevăzute, între altele:
▪ includerea Programului operațional „Inițiativa pentru IMM-uri" (POIIMM) ca axă prioritară distinctă în cadrul POR, astfel încât cheltuielile deja rambursate de către Comisia Europeană pentru POIIMM pot fi raportate drept cheltuieli realizate la nivelul POR, ceea ce contribuie la reducerea sumelor aflate în risc de dezangajare;
▪ analiza fiecărui program operațional şi realocarea de fonduri către sectoarele cu potenţial maxim de absorbţie, atât în interiorul, cât și între programele operaţionale, pentru a evita riscul dezangajării fodurilor alocate României;
▪ demararea unui proces de instruire a beneficiarilor, pe baza unui ghid privind principalele riscuri identificate în domeniul achiziţiilor publice, în vederea prevenirii greșelilor constatate în aplicarea procedurilor privind achiziţiile publice în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structurale, precum și asigurarea unei practici unitare pe viitor;
▪ inițierea de programe de cooperare aferente politicii de coeziune a UE, finanţate din FEDR în vederea îmbunătățirii prevenirii riscurilor și gestionării dezastrelor.
(Va urma)