Aniversari UNESCO 2005 - Anul Internaional al Fizicii
Data: 1-15 martie 2005
Considerand importanta publicarii în 1905 a “Teoriei relativitatii restranse”, creatia marelui fizician Albert Einstein (1879 - 1955) care a revolutionat filozofia stiintei si aplicatiile ingineresti ale fizicii, UNESCO a recomandat Comisiilor Nationale sa initieze o serie de manifestari publice, în scopul promovarii importantei fizicii ca stiinta fundamentala în viata locuitorilor Pamantului.
În acest sens, Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO, în colaborare cu Asociatia Jurnalistilor de stiinta, organizeaza o serie de manifestari pentru omagierea a o suta de ani de existenta a teoriei relativitatii restranse si pentru mediatizarea importantei fizicii în vederea apropierii acestei stiinte de constiinta marelui public. Manifestarilor initiate de CNR - UNESCO li se asociaza Agentia Spatiala Romana; Universitatea Bucuresti, Facultatea de Fizica; Institutul de Fizica Atomica Bucuresti; MEC si altele.
Programul manifestarilor prevede: emisiuni de radio în cadrul Tele-scoala UNESCO; trei conferinte lunare internationale în lunile iunie, septembrie, octombrie, cu lansari de carte; o sesiune Einstein; proiectul de animatie “Fizica în strada” si un program de educatie medicala prin mass-media.
1879 – 1955
Se împlinesc o suta de ani de la publicarea în Analele de Fizica din Zürich a “Teoriei relativitatii restranse”, al carei autor este Albert Einstein, cel care a revolutionat orientarile fizicii moderne si conceptiile filozofice despre legile naturii.
Unul dintre cei mai mari fizicieni ai tuturor timpurilor, Albert Einstein s-a nascut la 14 martie 1879 în orasul Ulm (Germania) situat pe malul stang al Dunarii, atestat documentar din secolul al IX-lea, devenit în secolul al XVI-lea o puternica fortareata, ca in secolul al XIX-lea sa fie un oras comercial cu o dezvoltata industrie manufacturiera.
Tatal sau, Hermann Einstein, comerciant, patronul unui magazin de electrotehnice, avea cunostinte temeinice de matematica si proiectare. Mama, Pauline Koch, fiica unui bogat negustor, prin casatoria cu H. Einstein a avut doi copii: pe Albert si o fata, Maia, nascuta în 1881.
În 1880 familia s-a mutat la München, unde tatal împreuna cu fratele lui Iacob au înfiintat o fabrica de motoare electrice, lanterne cu arc voltaic si aparate de masura si control.
În copilarie, Albert a învatat greu sa vorbeasca, zgomotul îl nelinistea si îl irita. Cand avea 5 ani, unchiul lui, Iacob, l-a întrebat: “Ce vrei sa te faci?” Tacea, iar unchiul a tras concluzia: “Cu o astfel de rabdare, baiatul asta o sa iasa un bun ceasornicar”.
În acele timpuri învatamantul elementar în Germania era patronat de biserica. Desi Albert era de religie mozaica, a fost admis sa urmeze cursul elementar la o scoala catolica. La zece ani a fost înscris la Gimnaziul Leopold din München, unde modul de predare a lectiilor si atmosfera cazona nu se potriveau cu înclinatiile si caracterul romantic al adolescentului, care a avut pentru acest învatamant numai critici severe. Singurele materii la care excela erau algebra si geometria. Lectura cartilor despre stiintele naturii i-a destramat elevului Albert credinta religioasa, la care a renuntat pentru tot restul vietii. Înca de la varsta de sase ani a luat lectii de vioara, plictisit si constiincios, dar a început sa înteleaga sonatele lui Mozart cand a devenit un interpret pasionat si talentat al operelor muzicale pentru vioara, devenind si interpret într-un cuartet.
La varsta de 15 ani Albert s-a mutat cu parintii sai la Milano, în Italia, unde tatal si unchiul sau Iacob au înfiintat o noua fabrica de materiale si aparate electrocasnice. Familia a recomandat lui Albert sa îsi faca o cariera de inginer, pentru care avea sa urmeze cursurile celebrei Politehnici din Zürich-Elvetia. La examenul de admitere din 1895 a obtinut note maxime la matematica, dar a fost respins pentru notele mici de la alte probe. În anul urmator a fost admis fara examen la Facultatea de Pedagogie a Politehnicii din Zürich, care pregatea profesori de matematica si fizica, la care a fost student între 1896-1900. Frecventa la cursuri nefiind obligatorie, prefera sa studieze acasa sau la biblioteca operele marilor fizicieni clasici, Newton, Maxwell, Laplace, Kirchoff, Boltzman, Hertz si ale filozofilor Platon, Aristotel, Bacon, Descartes, Spinoza. La examenul pentru obtinerea diplomei, în 1900, a uluit pe profesorii lui prin cunostintele de matematica. Dorea cu pasiune un post în învatamantul superior, dar desi a trimis cereri la mai multe universitati, nu a fost acceptat. Tot în 1900 a solicitat si a primit cetatenie elvetiana. Doi ani a fost somer si îsi castiga existenta dand meditatii pe sume mici. Banii nu îi ajungeau pentru mancare, facea foamea si s-a îmbolnavit de stomac si ficat, afectiuni de care a suferit tot restul vietii.
În 1902 a fost angajat la Biroul de Patente din Berna, ca expert clasa a III-a. Într-un eseu autobiografic, A. Einstein scria: “Întocmirea brevetelor a fost pentru mine o binecuvantare, îmi dadea posibilitatea sa ma gandesc la fizica”. În 1903 si-a întemeiat o familie casatorindu-se cu Mileva Marici, de origine croata si religie catolica, cu care a avut doi fii, Hans si Eduard.
Îsi începe afirmarea în stiinta prin publicarea unor articole asupra problemelor mecanicii statice si teoriei moleculare a caldurii.
Anul 1905 a fost important atat pentru el, cat si pentru fizica fundamentala si aplicativa. În acel an si-a sustinut dizertatia pentru a obtine titlul de doctor, la Universitatea din Zürich, cu subiectul “O noua determinare a dimensiunilor moleculelor”.
Anul 1905 devine important în istoria fizicii si a dezvoltarii omenirii prin faptul ca A. Einstein a publicat o serie de articole absolut originale, în Analele de Fizica din Zürich, despre: “Miscarea browniana”, folosind calculul probabilitatilor; asupra “Electrodinamicii corpurilor în miscare”, “Teoria relativitatii restranse” si articolul consacrat formulei E=mc2, prin care a stabilit relatia dintre masa (m), energia (E) a unui corp si viteza luminii (c), verificata ulterior prin numeroase experiente si aplicatii. De la începuturile civilizatiei si pana la mijlocul secolului XX, baza productiei energetice a fost asigurata de procesele de regrupare a atomilor, de reactiile chimice de ardere care elibereaza cantitati de energie incomparabil mai mici decat energia interna a corpurilor. Instalatiile atomice utilizeaza procese în care se elibereaza cantitati de energie de ordinul produsului dintre patratul vitezei luminii si masa corpului. Eliberarea energiei atomice se bazeaza pe legea descoperita în urma aplicarii teoriei relativitatii la fizica nucleului atomic.
Aparatul matematic cuadridimensional al teoriei relativitatii restranse a fost elaborat de prof. Hermann Minkowski, fost profesor al lui Einstein, pe care nu prea l-a vazut la cursuri. Cand fostul sau student a prezentat teoria relativitatii, acesta a exclamat: “Recunosc ca nu m-am asteptat la asa ceva din partea acestui baietandru”.
Directorul Haller de la Biroul de Patente, care nu dadea doi bani pe tanarul Einstein, mereu ciufulit si cu hainele mototolite, l-a chestionat cu infatuare: “Dupa cum reiese din ziare, ai facut o importanta descoperire despre atomi. Se pare ca se va vorbi si în parlament despre aceasta, ce zici?” Einstein i-a raspuns: “Mi-e greu sa va explic, dar si dvs. sa întelegeti”. Max Planck, comentand articolele publicate de Einstein, a spus: “Sunt redactate de un tanar genial, as putea afirma, unul dintre cei mai mari fizicieni ai timpului, de un oarecare... Albert Einstein”.
Solicitantul unui post de asistent universitar ramas fara raspuns, în 1909 a fost numit direct profesor universitar la Politehnica din Zürich si în 1911 la Universitatea din Praga. A devenit cunoscut în cercurile oamenilor de stiinta, dar si marelui public prin intermediul presei. În anul 1913 a lansat în colaborare cu M. Grosman “Schita a teoriei generale a relativitatii si a teoriei gravitatiei”, publicata în Revista de matematica si fizica germana, tom. 62.
Teoria generala a relativitatii a fost definitivata în noiembrie 1915 si publicata în 1916, sub titlul “Bazele teoriei generale a relativitatii”.
A fost recunoscut ca om de stiinta valoros, prin numirea lui ca director al Institutului de Fizica si ca profesor al Universitatii din Berlin si prin alegerea sa ca membru al Academiei de stiinte din Prusia.
La începutul primului razboi mondial, în 1916, a semnat un apel care îndemna la pace. La 29 mai 1919 a avut loc o eclipsa totala de soare, care a putut fi observata în Oceanul Atlantic, între Brazilia si Africa ecuatoriala. Prin prelucrarea datelor din punctele de observatie, de la Sobral (Brazilia) si Cap Prima (Africa) s-a confirmat în mod stralucit teoria generala a relativitatii. Ziarele si publicul doreau sa-i cunoasca opinia. Într-o conferinta de presa a comentat succesul astfel: “Lumea spune despre mine, acum, ca sunt un destept învatat german. Daca nu se confirma, ar fi spus ca sunt un ovrei prost”. În acel an 1919 a divortat de croata catolica Mileva si s-a recasatorit cu Elsa.
Solicitat pentru a tine prelegeri în diferite parti ale lumii, a cutreierat prin diferite tari în anul 1921, începand cu SUA, unde a tinut patru conferinte la Universitatea Princeton, apoi în Anglia, în Extremul Orient, în India, unde s-a întalnit cu Rabindranach Tagore, a vizitat Shanghaiul si Japonia. Tot în 1921 i s-a acordat Premiul Nobel pentru descoperirile sale. Pacifist convins, în 1925 a semnat un apel catre guvernele lumii pentru încetarea cursei înarmarilor si dezarmare totala, alaturi de Romain Roland, Barbusse si Tagore. La împlinirea varstei de 50 de ani, în 1929, a fost sarbatorit de întreaga omenire.
Dupa instaurarea regimului nazist în Germania în anul 1933, Einstein a plecat în California unde a tinut cursuri la Institutul Tehnologic. Nazistii i-au pradat casa, l-au condamnat la moarte în lipsa si au pus un premiu de 50 de mii de marci pe capul lui. Fiind informat de aceasta, a spus sotiei lui: “Draga mea, nu ti se pare pretul cam exagerat pentru capul meu?”
Sub presiunea nazistilor, Academia Prusaca a publicat o declaratie prin care îl acuza pe Einstein de activitate împotriva Germaniei si l-a exclus din randurile membrilor sai.
În 1933 a cerut azil politic în SUA si a devenit colaborator stiintific la Institutul pentru Cercetari Avansate din Princeton, statul New Jersey.
La 2 august 1939, prof. Einstein i-a trimis o scrisoare presedintelui SUA, Franklin Delano Roosevelt, prin care îl anunta asupra descoperirilor facute de fizicienii Enrico Fermi, E.Szilard si J. Curie privind utilizarea elementului chimic uraniu ca o sursa de energie importanta, care poate fi folosita la fabricarea unei bombe cu mare putere de distrugere, prin realizarea unei reactii în lant. În scrisoare i-a cerut presedintelui SUA sa realizeze o colaborare între fizicienii americani si guvernul SUA, pentru a evalua stadiul cercetarilor fizicienilor germani în acest domeniu. Pana la sfarsitul vietii a militat pentru utilizarea energiei atomice numai în scopuri pasnice.
Lista bibliografica a lucrarilor sale este publicata sub titlul “Einstein - philosopher - scientist” si cuprinde 858 de titluri, dintre care 309 de fizica teoretica.
Viata si opera lui Einstein sunt descrise în sute de carti si mii de articole si avalansa continua.
La 15 aprilie 1955 a început declinul sanatatii sale, care avea sa duca la încetarea din viata. Întrebat daca îi este frica de moarte, a raspuns: “Nu, într-atat ma simt aproape de tot ce traieste , încat nu ma intereseaza unde începe si unde se termina aceasta curgere eterna a vietii, existenta concreta”. Interesul si întelegerea profunda a legilor fizicii îi dadeau lui Einstein sentimentul contopirii cu cosmosul.
A trecut în nefiinta la 17 aprilie 1955, la locuinta lui din Princeton, Meser Street 112. Prin testament a cerut ca funeraliile sa se desfasoare fara ritual religios sau ceremonie oficiala, sa fie incinerat si ora sa fie tinuta secreta. La crematoriu trupul neînsufletit a fost însotit de cativa prieteni apropiati.
Încetarea din viata a lui Einstein a produs un efect deosebit pentru întreaga omenire. Pentru prima data de-a lungul istoriei, un cercetator al stiintelor naturale a lasat un gol simtit pe tot globul terestru.