Dreapta masura
Data: 1-15 martie 2005
Este de asteptat ca pana la 25 aprilie a.c., data la care tara noastra va semna Acordul de aderare la Uniunea Europeana, scena publica romaneasca sa fie deosebit de animata. O confirma -inainte de toate - vizitele oficiale ale comisarului european pentru extindere, Ollie Rehn, si presedintelui Parlamentului European, Josep Borrell. In pofida euroentuziasmului debordant al majoritatii covarsitoare a concetatenilor nostri, concluziile analizelor care s-au efectuat si se efectueaza releva ca o serie deintarzieriinindeplinirea obligatiilor asumate de Romania se explica prin deficitul de implicare provocat de slaba cunoastere a ceea ce presupune pregatirea pentru integrareain UE. Sigur,intarzierile sunt provocate si de alti factori, nuin ultimul rand de demnitarii cu responsabilitati precisein materie, dar este limpede ca fara o mobilizare generala (cu toate ca acest cuvant, “mobilizare”, s-a demonetizat, el se cere folosit pentru ca este adecvat situatieiin care ne aflam) a populatiei nu va fi posibil sa atingem standardele care sa ne faca apti pentru a deveni, la 1 ianuarie 2007, membru cu drepturi deplinein UE.
Cam tarziu s-ainteles acest adevar elementar. Drept urmare, s-au declansat ample campanii de informarein legatura, mai ales, cu raportul dintre beneficii si costuri. Din motive pe care nu avem posibilitatea sa le examinamin acest spatiu tipografic, nu s-a perceput corect elementul esential, si anume ca integrareain UE nu reprezinta o actiune de politica externa, ci una predominant de politica interna, ceea ce presupune un efort sustinut si deloc lesnicios. In sfarsit, sub acest aspect lucrurile tind sa fie puse la punct. Observam,insa, ca s-a trecut de la o extrema la alta: daca pana de curand se prezenta idilic procesul de aderare, acum s-a recurs la accente aproape alarmiste, de natura a speria oamenii nu de a-i mobiliza la o activitate utila, coerenta, bine gandita. Asta mai lipsea! Sa intre lumeain panica!
In ceea ce priveste publicatia noastra, am sustinut totdeauna necesitatea de a se adopta “dreapta masura”. Este spiritul inginerilor sa procedeze astfel. De aceea, pledam - din nou - pentru calm, pentru analize echilibrate, bazate pe fapte, pe argumente. Se poate demonstra deosebit de convingator ca avantajele integrarii sunt precumpanitoare, dar fara efort nu vom beneficia de ele. Nici acum si cu atat mai putinin viitor. Unora poate sa le “sune” toate acestea neplacut. Dar, “dreapta masura” ne obliga sa spunem adevarul. Ointreaga experienta istorica a demonstrat ca adevarul n-a facut rau nimanui. Chiar daca au existat exceptii, acestea n-au facut altceva decat sa confirme regula.