ECONOMIA HIDROGENULUI – PROMISIUNE SAU REVOLUTIE?
Data: 1-15 martie 2005
(Urmare din nr. trecut)
STOCAREA HIDROGENULUI
Hidrogenul gaz poate fi stocat la presiune înalta. Tancurile pentru stocarea gazului presurizat au o constructie care difera în functie de tipul de aplicatie care determina nivelul de presiune solicitat. Pentru marea majoritate a tancurilor stationare, presiunea este relativ joasa (cca 350 bari). Cerintele pentru aplicatiile care presupun tancuri mobile difera în mod substantial, presiunea din tanc în aceste aplicatii ajungând pâna la 700 bari. Tancurile sub presiune sunt fabricate din otel, aceasta solutie fiind aplicata pentru aproape toate tancurile de hidrogen utilizate în vehiculele existente. Dar, aceste tancuri sunt costisitoare, incomode si grele (peste 90% din masa rezervorului plin).Tancurile moderne sub presiune sunt fabricate din materiale compozite (materiale compozite cu fibre de carbon si structura metalica fina interna).
O alta posibilitate de stocare a hidrogenului consta în utilizarea hidrurilor metalice compuse din metale si hidrogen, care, în anumite conditii de temperatura (între 150 si 3000C) si presiune, pot elibera moleculele de hidrogen. Aceasta tehnologie de stocare utilizeaza anumite aliaje metalice care absorb hidrogenul ca un burete. Astfel metalul formeaza hidruri metalice absorbind hidrogenul. |n ceea ce priveste volumul, hidrurile metalice au o capacitate de stocare foarte ridicata, dar fiind un mijloc de stocare foarte greu, nu se recomanda sa fie utilizat în aplicatiile mobile. În plus hidrurile metalice sunt foarte scumpe din cauza pretului ridicat al materialelor.
Este posibil sa se stocheze hidrogenul si în stare lichida. Aceasta metoda de stocare se poate aplica, cu un mare consum energetic, pentru racirea hidrogenului la o temperatura de –253oC. Tancurile criogenice fabricate în prezent sunt de foarte buna calitate. Pierderile rezultate din încalzirea treptata a hidrogenului în stare lichida din tanc (pierderea vaporilor de hidrogen) se pot mentine în limite reduse. Stocarea în stare lichida este recomandata pentru aplicatiile mobile deoarece spatiul de depozitare a tancurilor de gaz lichid este cel mai redus. În prezent exista deja roboti automati pentru reumplerea acestor tancuri.
Stocarea de hidrogen în stare lichida în tancuri stationare se aplica numai atunci când hidrogenul trebuie sa fie în aceasta stare, ca de exemplu în statiile de alimentare cu hidrogen.
Daca în viitoarea economie va fi necesar sa se depoziteze mari cantitati de hidrogen, acesta ar putea fi stocat la o presiune de circa 50 bari în caverne naturale subterane. În Franta, în SUA si în Germania se stocheaza gaz natural în asemenea caverne si se presupune ca aceasta metoda ar putea fi aplicata în viitor si pentru stocarea hidrogenului.
CELULA DE COMBUSTIE
O celula de combustie electrica are o structura foarte simpla, fiind constituita din trei straturi suprapuse: unul este anodul, al doilea este electrolitul, al treilea este catodul.
Anodul si catodul se comporta ca niste catalizatori care faciliteaza procesul produs în electrolit. Stratul din mijloc are o structura purtatoare care absoarbe electrolitul. În functie de tipul de electrolit exista mai multe tipuri de celule de combustie. Unii electroliti sunt lichizi, altii sunt solizi, cu o structura de membrana. Electrolitul lasa sa treaca ionii, dar nu electronii.
(Continuare in numarul viitor)