PROPUNERE PRIVIND ÎNFIINTAREA UNEI BURSE ECOLOGICE LA NIVEL GLOBAL
Data: 1-15 martie 2005
O conditie dificila pentru ca România sa fie primita în Uniunea Europeana este aceea ca nivelul de poluare pe întreg teritoriul tarii sa nu depaseasca limitele admisibile de concentratie a noxelor. Daca s-ar aplica sanctiuni severe constând în amenzi foarte mari si eventual oprirea oricarei productii poluante, ar însemna sa se provoace un blocaj general al firmelor din România. Singura solutie este elaborarea unui program gradual de tranzitie de la actuala stare, total necorespunzatoare, la un echilibru ecologic stabil. Durata acestui program ar putea fi de circa 5 ani (pâna la maximum 7 ani ) si ar fi indicat sa se desfasoare în trei etape.
Etapa I (circa 2-3 ani )
În aceasta etapa, Ministerul Protectiei Mediului elaboreaza un set complet de norme pentru toate ramurile economice privind concentratiile maxime admisibile pentru aceasta perioada, la fiecare tip de noxe. Noxele se împart în trei categorii:
* Categoria A : noxe considerate deosebit de periculoase (10-20% din numarul noxelor). Pentru aceste noxe se percep amenzi sau firma este obligata sa plateasca redevente (catre Ministerul Protectiei Mediului ) ori de câte ori concentratia efectiva depaseste concentratia admisibila.
Firmele care polueaza cu noxe din aceasta categorie vor purta numele „ Firme din categoria A”. Similar vom proceda în continuare.
* Categoria B : noxe considerate de o periculozitate medie (20-30%). Pentru aceasta categorie este necesar sa se gaseasca o modalitate de evitare a unor sanctiuni care ar putea distruge, practic, pe întreprinzatori, dar care sa permita crearea unor premise care vor duce în viitor la reducerea gradului de poluare. În acest scop este necesar sa se înfiinteze o bursa specializata pe obiective ecologice. La aceasta bursa trebuie sa devina actionari, în primul rând, firmele care polueaza mediul. Daca o firma provoaca poluarea cu noxe din categoria B, atunci i se permite sa adopte doua strategii.
Strategia S1. Cumpararea de actiuni, în conditiile în care costul unei actiuni este mult mai mic decât costurile de externalitate (concretizate prin plata redeventelor) sau decât amenzile. Daca o firma cu poluare provocata de noxe din categoria B depaseste concentratia admisibila, conform cu conditia de respectare a concentratiei admisibile, poate fi scutita de amenzi si de plata unor externalitati, în functie de un anumit numar minim de actiuni disponibile. Aceste actiuni pot fi folosite de firma posesoare pentru investitii în filtre, în tehnologii nondisipative si în alte tehnologii care permit reducerea gradului de poluare. În urma finantarii acestor masuri, este posibil ca dupa câtiva ani sa nu se mai depaseasca limita admisibila a concentratiei, caz în care în prima etapa nu se mai platesc nici redevente, nici amenzi.
Strategia S2. Plata amenzilor si a externalitatilor.
* Categoria C : noxe considerate cu grad de periculozitate redus (50-70%).
Pentru aceasta categorie nu se platesc amenzi, ci numai externalitati nesemnificative pentru firme.
Daca, dupa efectuarea controlului de catre inspectorii Ministerului Protectiei Mediului, nu este satisfacuta conditia de respectare a concentratiei admisibile, atunci firmele cu poluare cu noxe din categoria C au la dispozitie strategiile S1 si S2.
Etapa a II-a
Pentru aceasta etapa se utilizeaza norme cu exigenta mai mare decât la prima etapa, adica se foloseste un nou grad de concentratie admisibil, mai mic decât gradul de concentratie admisibil initial.
De asemenea, creste exigenta si pentru încadrarea noxelor în cele trei categorii aratate mai sus. Astfel, în categoria A vor fi considerate 20-30% din noxe, \n categoria B vor fi considerate 30-40%, iar în categoria C, 30-50%. În rest, întreprinzatorii pot folosi, de asemenea, cele doua strategii S1 si S2, descrise mai sus. În plus, daca o întreprindere reuseste sa se încadreze în restrictia de respectare a conditiei de încadrare în limita de concentratie admisibila, primeste redevente. Toate firmele care vor ajunge în stadiul de a deveni generatoare de resurse de mediu nepoluant vor constitui o noua categorie, categoria D, deci cu efecte benefice pentru alte firme.
Se poate estima ca, în etapa a II-a, circa 10-20% din totalul firmelor vor ajunge în categoria D.
Etapa a III-a
Noxele prevazute pentru aceasta etapa vor fi egale cu cele prevazute de Uniunea Europeana si, evident, mai bune decât cele din etapa precedenta.
La sfârsitul acestei perioade, trebuie ca ponderea întreprinderilor cu noxe categoria A si chiar B sa tinda catre zero. Majoritatea întreprinderilor trebuie sa poata fi încadrate în categoria C (circa doua treimi) si chiar o parte semnificativa (circa o treime) în categoria D.
Pe masura ce se înmultesc firmele din categoriile C si D, vor aparea noi strategii, si anume :
Strategia S3. Vânzarea actiunilor.
Strategia S4. Încasarea unor sume sub forma de bani sau a unor hârtii de valoare, fie de la firmele beneficiare de externalitati pozitive, fie de la firmele generatoare de poluare care platesc compensatii. Întreprinderile din categoria D pot folosi aceste fonduri si în alte scopuri decât investirea în masuri antipoluante.
Pâna la sfârsitul etapei a III-a se prevede ca România sa ajunga la îndeplinirea normelor europene privind poluarea. Totusi, bursa ecologica va trebui sa functioneze si dupa aceasta data pentru îndeplinirea urmatoarelor scopuri:
* controlul si mentinerea în limitele admisibile a concentratiilor de noxe;
* finantarea noilor întreprinderi care se înfiinteaza si noilor tehnologii care apar;
* îmbunatatirea continua a normelor existente (pe plan national si chiar european).
În paralel cu bursa ecologica se vor înfiinta întreprinderi care sa execute proiectele de investitii pentru prevenirea poluarii. Aceste întreprinderi pot fi particulare, dar se pot înfiinta si unele unitati de stat pe lânga Ministerul Protectiei Mediului si altele în cadrul Ministerului Transporturilor, Locuintei si Familiei sau al altor ministere interesate.
Concluzii
1. Conform principiilor Declaratiei de la Rio, 1992, fiintele umane sunt în centrul preocuparii pentru o dezvoltare sustenabila (durabila). Ele sunt îndreptatite la o viata sanatoasa si productiva, în armonie cu natura. Dreptul la dezvoltare trebuie astfel îndeplinit încât sa întruneasca echitabil nevoile dezvoltarii si mediului înconjurator ale generatiilor prezente si viitoare. Protectia mediului înconjurator trebuie sa constituie parte integranta a procesului de dezvoltare si nu poate fi considerata distinct de acesta.
2. Dupa anii ’90 s-a constatat ca majoritatea tarilor în tranzitie se confrunta cu grave probleme de mediu, cu o economie bazata pe un consum excesiv de energie si resurse naturale, cu utilizarea unor tehnologii poluante si mult depasite. Aceste elemente, plasate pe fondul unei economii cu deficit public, protectionism si crestere a inflatiei, impun necesitatea unei restructurari a întregii economii si societati, inclusiv plasarea pe un loc prioritar a problemelor de protectie a mediului.
3. Încadrarea activitatii firmelor românesti în limitele admisibile ale concentratiei noxelor reprezinta nu numai o premisa a primirii României în U.E., ci si un standard înalt care trebuie sa fie atins în vederea cresterii calitatii vietii.
4. Posibilitatea trecerii graduale la un echilibru ecologic stabil este de natura sa preîntâmpine un eventual blocaj economic ce s-ar putea crea prin închiderea acelor întreprinderi care, în prezent, nu îndeplinesc cerintele de protectie a mediului.
5. Crearea unei burse ecologice ar facilita fluxul de fonduri necesar achizitionarii de tehnologii noi, a caror folosire duce la înlaturarea poluarii mediului.
6. Cadrul institutional al carui centru ar fi bursa ecologica, ar permite înfiintarea unor firme noi care pot avea ca obiect de activitate furnizarea de linii de fabricatie, de tehnologii noi, nepoluante (eventual în sistem leasing), precum si asigurarea service-ului aferent.