Centenarul zborului lui Traian Vuia 100 DE ANI DE LA PRIMUL ZBOR DIN LUME CU UN AVION PRIN DECOLARE CU MIJLOACELE PROPRII DE BORD, REALIZAT DE ROMANUL TRAIAN VUIA
Data: 1-15 martie 2006
La inceputul secolului XX, preocuparile oamenilor pentru realizarea zborului s-au concretizat prin construirea unor avioane care au reusit sa efectueze primele zboruri ale unor oameni, care semnau de fapt certificatul de nastere al aeronauticii mondiale.
Se considera de regula ca data de nastere a aviatiei mondiale anul 1903, in care fratii Wright au realizat primele zboruri cu avionul utilizand un sistem de decolare prin catapultare pe o sina inclinata.
Romania a jucat un rol important in acea perioada de inceput a aeronauticii, prin prioritatea realizarii de catre romanul Traian Vuia la Paris, la 18 martie 1906, a primului zbor din lume al unui avion prin decolare cu mijloace proprii de bord, iar apoi, la 16 decembrie 1910, prin prioritatea primului zbor al unui avion cu motor cu reactie, realizat la Paris de romanul Henri Coanda.
Desi primele zboruri cu un avion au fost realizate in SUA la 17 decembrie 1903 de fratii Orville si Wilbur Wright, acestia utilizau pentru lansarea in zbor un sistem de plan inclinat cu sine din lemn care era fix pe sol, deci decolarea se realiza prin catapultare, si nu cu mijloace proprii de bord.
Aeroplanul-automobil inventat de Traian Vuia era prezentat in memoriul inaintat Academiei de Stiinte din Paris la 16 februarie 1903, iar brevetul francez nr. 332106 pentru avionul Vuia nr. 1 era inregistrat la 15 mai 1903, fiind eliberat la 17 august 1903 si publicat la 16 octombrie 1903.
Dupa zborurile realizate cu avionul sau VUIA nr. 1, primul fiind zborul de la Montesson, langa Paris, la 18 martie 1906, Traian Vuia a inregistrat la Oficiul International de Brevete din Paris, la 11 iunie 1907, avionul Vuia nr.2, care a primit brevetul francez nr. 200682, publicat la 15 iunie 1907, iar in acelasi an avionul Vuia nr. 2 a fost brevetat si in Belgia.
Traian Vuia arata ca „viteza de translatie este prima conditie pentru ca un aeroplan sa poata pluti in atmosfera.“ Si pentru a facilita miscarea de translatie, el utilizeaza, pentru prima oara in istoria aviatiei, trenul de aterizare pe roti. Asa cum rezulta din descrierile din brevete, caracteristic avioanelor Vuia nr.1 si Vuia nr.2 „este faptul ca suprafata de sustentatie, aripa, este pliabila si este purtata de un cadru automotor, tractiunea fiind asigurata de o elice tractiva actionata de un motor, iar ansamblul aparatului este suportat de patru roti prevazute cu amortizoare. La decolare, aparatul inainteaza pe sol prin forta propulsiva a elicei, iar atunci cand s-a obtinut o viteza suficienta, suprafetele de sustentatie actioneaza prin alunecare pe stratul de aer, spre a realiza ridicarea aparatului.“
Datorita faptului ca in 1906 nu existau motoare cu putere suficienta si cu greutate mica, Traian Vuia a realizat in 1906 al doilea motor de avion din lume si primul din Europa care a propulsat un avion, dupa cel realizat in SUA in anul 1903, de fratii Wright. Motorul Vuia avea 4 cilindri, amplasati doi in stanga si doi in dreapta, tipul amplasarii fiind de tip boxer, utilizata si in prezent in aviatie la avioanele usoare si ultrausoare. Fiind actionat prin vaporizarea de anhidrida carbonica incalzita cu 12 becuri Bunsen de constructie proprie si alimentate cu petrol lampant, motorul Vuia avea greutatea de 105 kg si realiza 20CP pe o durata de 5 secunde, ceea ce a permis, prin utilizarea elicei lui Victor Tatin, cu diametrul de 2,2 m si pas fix de 2,4 m, realizarea unei tractiuni de 45 kgf la turatia de 450 rot/min. Prin realizarea la Montesson, la 18 martie 1906, a unui rulaj de cca 50 m urmat de o desprindere de la sol la inaltimea de un metru si zbor pe distanta de 12 m, Traian Vuia a demonstrat lumii ca este posibil zborul unui avion prin decolare cu mijloace proprii de bord. La acest prim zbor Traian Vuia a folosit doar un sfert din puterea de 20CP a originalului motor cu anhidrida carbonica realizat de el.
La avionul Vuia nr. 2, Traian Vuia a utilizat un motor tip Antoinette de 24 CP la turatia de 1500 rot/min si elice de tip Antoinette cu diametrul de 1,8m si pas de 1,1 m.
La 21 iunie 1907, Traian Vuia a realizat cu avionul Vuia nr. 2 un zbor la 1,5 m inaltime pe lungimea de 10 m, la 5 iulie 1907 un zbor la 5 m inaltime pe lungimea de 20 m, iar la 17 iulie 1907, un ultim zbor pe o distanta de 70 metri.
Dupa ce a realizat in 1906 si 1907 experimentele de zbor cu avioanele Vuia nr.1, Vuia nr.1 bis si Vuia nr.2 , Traian Vuia – desi nu dispunea de mijloace financiare importante ca Santos Dumont, Bleriot sau alti pionieri ai aviatiei mondiale – a abordat problema zborului vertical cu elicopterul.
Primul zbor din lume cu un elicopter fusese realizat de francezul Paul Cornu la 13 noiembrie 1907, dar realizarea zborului vertical era in etapa de inceputuri. Traian Vuia a instalat, incepand din 1914, un laborator de incercare pentru rotoare de elicopter si a efectuat pana in anul 1916, cu intreruperi cauzate de Primul Razboi Mondial, o serie de 45 de experimente.
In anul 1918 a construit elicopterul Vuia nr. 1, cu greutatea de 120 kg si doua grupuri de rotoare cu diametrul de 6,5m, cu cate doua rotoare cu doua pale, care se roteau in sens invers (contrarotative), cele doua grupuri fiind amplasate in stanga si in dreapta axului elicopterului.
In anul 1919 Traian Vuia publica lucrarea Studii experimentale asupra planurilor inclinate in rotatie, care reprezinta una dintre primele lucrari in domeniul palelor de elicopter. Elicopterul Vuia nr. 1 a fost incercat in anul 1920, fiind actionat prin pedale de forta musculara a ciclistului Gaston Degy si obtinand o tractiune de cca 60 kgf, insuficienta pentru desprinderea de la sol a elicopterului. In anul 1921 Traian Vuia a realizat elicopterul Vuia nr.2 de 190 kg, inclusiv motorul de 8CP la turatia de 2650 rot/min si care avea greutatea de 53 kg, iar turatia rotoarelor era de 86 rot/min. Experimentat la 18 martie 1922 de pilotul Laurent, elicopterul Vuia nr. 2 a realizat rulaje si cateva salturi, dar terenul redus de la Juvisy de langa Paris nu a permis continuarea experimentelor. Din lipsa fondurilor, numai in 1925 Traian Vuia a obtinut un motor de tip Anzani de 16 CP cu care a echipat elicopterul Vuia nr. 2, care avea cu pilot 240 kg si la 31 octombrie 1925, Marcel Yvonneau, colaborator apropiat al lui Traian Vuia, a reusit cu aparatul respectiv un zbor la inaltimea de 8 m, pe o distanta de 80 m.
Traian Vuia a adus contribuit la dezvoltarea aeronauticii mondiale si a obtinut brevete in acest domeniu, dar si in cel energetic, fiind binecunoscut generatorul de vapori tip Vuia, care prefigura cazanele cu abur din centralele termoenergetice actuale.
In anul 1934 Traian Vuia a vizitat IAR-Brasov si intr-o scrisoare din 29 martie 1935 catre inginerul George Lipovan scria : „Am vizitat fabrica aeronautica din Brasov si am fost surprins ca este atat de bine inzestrata.“
La 2 septembrie 1950, la scurt timp dupa intoarcerea sa in Romania, Traian Vuia a incetat din viata si a fost inmormantat la Cimitirul Belu, dar a ramas pentru totdeauna in istoria aviatiei mondiale si in inimile romanilor.
Prin realizarile lui Traian Vuia, ale lui Henri Coanda si ale lui Aurel Vlaicu in aeronautica, Romania se afla in acele vremuri printre primele cinci tari in domeniul aeronautic.