Opinii
Data: 1-15 martie 2006
Numele meu este Elena Andrei, sunt membru AGIR (doar din anul 2006), dar asta nu conteaza, si va transmit cateva consideratii legate de conceptul de capacitate de absorbtie. Imi permit aceste consideratii deoarece lucrez in cadrul Agentiei ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession), constituita la nivelul Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA, prin intermediul careia compania deruleaza fonduri europene pentru reabilitarea Coridorului IV Pan-European si in viitor (dar vai, ce viitor indepartat!) si a Coridoarelor VII si IX, coridoare care s-ar putea sa fie deviate de pe teritoriul tarii noastre (au fost deja discutii in acest sens), daca nu sapam adanc la radacina raului. In cadrul agentiei ocup functia de ofiter de achizitii (Procurement Officer) in cadrul Departamentului de Pregatire, Licitare si Asistenta in Managementul Tehnic al Proiectelor.
Sunt de acord cu motivele expuse de autorul articolului „Capacitatea de absorbtie“, publicat in UI nr.3/2006 (presupun ca este dr. ec. Teodor Brates) si apreciez cum a formulat „marea problema“ a capacitatii scazute de absorbtie. Vreau sa adaug la practica atat de paguboasa, as zice eu, „de a ne face ca facem“, intarzierea in promovarea actelor legislative care sa favorizeze derularea contractelor si lipsa de profesionalism a unor importanti functionari din cadrul ministerelor. Am ajuns la aceste concluzii, tot asteptand (10 luni, pentru primul contract semnat) ca legislatia sa ne permita declararea utilitatii publice a terenurilor care trebuie achizitionate pentru derularea proiectelor de reabilitare a caii ferate si mai nou asteptand ca Ministerul Finantelor Publice sa inteleaga si sa respecte conditiile contractuale care prevad acordarea scutirii de TVA atat celor cinci contractori care au castigat contractele de lucrari pe sectiunea Bucuresti-Baneasa – Fundulea, dar si subcontractorilor si furnizorilor de echipamente si utilaje. Sunt de acord si cu orizontul care se deschide inginerilor, dar cred ca stiti cum sunt acestia platiti aici in tara.
Pe de alta parte, „deficitul cronic de proiecte“ este dat de lipsa unui Plan National de Dezvoltare care sa defineasca prioritati reale si viabile, acestea la randul lor sa fie cuprinse in alte planuri mai mici, care sa fie promovate si sustinute indiferent de guvernarea care se schimba. Din cei 7.000 – domnul prim-ministru a zis 9.000 – de „functionari publici specializati in problematica specifica“, probabil jumatate vor fi copii, nepoti, verisori si alte cunostinte de „persoane sus puse“, evident nepregatiti in domeniu.