Vocatia baghetei
Data: 1-15 martie 2006
„Aparitia pe scena de concert a unui dirijor femeie nu este un lucru obisnuit“, astfel sunau cuvintele de debut din programul de sala al Orchestrei de Camera Radio, in seara de 16 noiembrie. Intr-adevar, o prezenta feminina ce manuieste bagheta este o „pasare rara“ printre aparitiile uzuale pe podiumul tuturor timpurilor.
Si totusi, sarmul si charisma unei asemenea aparitii, agreabile si ferme totodata, impresioneaza auditoriul hors temps, mai ales daca aceasta prezenta este dublata de stapanirea unui mestesug solid din punct de vedere tehnic, de dobandirea unei culturi stilistice adecvate si a unei capacitati-sumum de elemente expresive apte de a impulsiona aparatul orchestral in arhitecturarea amanuntita a tuturor aspectelor discursului fonic.
Carmen Maria Carneci, caci despre ea era vorba, este, o putem afirma cu toata certitudinea, o astfel de prezenta, dublata de o instructie solida (la Conservatorul bucurestean cu dirijorii Constantin Bugeanu si losif Conta, in cadrul bursei de studii obtinute la Freiburg cu profesorul Francis Travis, lor urmandu-le, ulterior, reputatii sefi de orchestre Pierre Boulez si Peter Eotvos) si o disponibilitate speciala pentru muzica noua (pe care o slujeste din plin si in postura de compozitoare, nu mai putin apreciata in tara si peste hotare). C.V.–ul sau mai mentioneaza, printre altele, ca in 1988 a fost premiata la Concursul International pentru dirijori Muzica secolului XX din Austria, intre 1989 si 1991 a fost asistenta lui Michael Gielen, dirijorul sef al orchestrei din Baden-Baden, a debutat in 1992 la Scala din Milano, a colaborat cu orchestra operei din Stuttgart, iar in 1996, la Bonn, a avut loc, sub conducerea sa, premiera propriei opere, Giacometti.
De altfel, insusi recentul concert din Studioul Mihail Jora a demonstrat cu prisosinta calitatea prestatiei ei dirijorale, certificand virtutile complexei sale personalitati. Carmen Maria Carneci a proiectat sensibil dramaticul Memorial semnat de Anatol Vieru (destinat comemorarii victimelor Holocaustului), a configurat cu minutiozitate caligrafica rigurosul edificiu al cunoscutului Concert bachian in re minor pentru orga si orchestra (sprijinind aportul solistic nuantat al Olgai Babadjan) si si-a incheiat evolutia marcand cu aplomb „forta baroca“ si „tandretea romantica“ de cea mai pura speta a amplei Serenade in sol major op. 95 de Max Reger.
Eleganta, inteligenta si claritatea cu care si-a structurat gestul dirijoral, subtila capacitate de comunicare, controlul riguros si energia cu care Carmen Maria Carneci impregneaza rezultatul sonor au revelat auditoriului o natura puternica avand vocatia baghetei, alaturi de care membrii Orchestrei de Camera Radio au imaginat versiuni bine fundamentate stilistic ale celor trei partituri.
O asteptam pe Carmen Maria Carneci sa revina cat mai curand la pupitrul dirijoral, sperand ca principala sa directie de formare – cea de compozitor – ne-o va rapi doar pentru scurt timp de pe podiumul salii de concert.