Dr. ing. IULIAN DOGARU (1938 – 1996)
Data: 1-15 martie 2007
Iulian Dogaru s-a nascut la 1 martie 1938 în Ploiesti.
În anul 1954 s-a înscris la Institutul Politehnic din Bucuresti – Facultatea de Electrotehnica, pe care a absolvit-o în 1959.
Si-a început activitatea inginereasca la Rafinaria Teleajen, unde a lucrat pâna în 1967, îndeplinind functiile de inginer principal si apoi sef ATM în serviciul energetic si de automatizari al centralei termoelectrice. Între 1967 si 1969 a lucrat ca cercetator la CCPAS al Academiei RSR, unde a construit mai multe tipuri de termoregulatoare electronice.
În 1969 intra prin concurs la Institutul de Energetica al Academiei, ca cercetator stiintific gr. III si unde devine cercetator gr. I.
În activitatea de cercetare a realizat, împreuna cu membrii colectivului de magnetohidrodinamica Iuliu Cserveny si Laszlo Katona, primele doua generatoare MHD în ciclu deschis din tara, pentru care au primit Premiul Traian Vuia al Academiei RSR în anul 1971.
Între 1971 si 1975 a îndeplinit functia de secretar al Comisiei MHD a Academiei RSR.
A obtinut titlul stiintific de doctor inginer în electrotehnica cu lucrarea Studiul câmpului electromagnetic în canalul generatorului MHD în 1978, acesta fiind primul doctorat în domeniul MHD în ciclu deschis din tara. A colaborat în cadrul conventiei tarilor membre CAER, în problema MHD, între 1979 si 1983, efectuând numeroase delegatii si facând parte din consiliul împuternicitilor la problema nr.14. Între 1981 si 1983 a fost membru în colegiul de redactie al revistei Itoghi naucinoissledovatelischih i opîtnoconstructorschih rabot (IVTAN-Moscova). Începând din 1980 a preluat conducerea colectivului MHD din institut. În acelasi an breveteaza un dispozitiv pentru comanda unui generator MHD si initiaza lucrarea Fundamentarea tehnico-economica a construirii în România a unui bloc energetic cu generator MHD. În 1986 a început sa construiasca al treilea generator MHD, de 6 MW putere termica, functionând în ciclu combinat gaz-abur si în paralel a demarat studiile privind generatoarele MHD disc de 1MWt. În 1992 participa la Conferinta Internationala de la Beijing, consacrata conversiei directe a energiei pe cale MHD.
Pasionat cercetator, si-a dedicat întreaga viata stiintei, activitatea cea mai importanta desfasurând-o timp de 30 de ani în cadrul ICPET – Cercetare, în urmatoarele domenii: electrotehnica, actionari si automatizari electrice, termotehnica, masurari electrice si termotehnice, fizica si chimia plasmei si magnetohidrodinamica.
Contributiile originale în domeniul conversiei directe a energiei prin intermediul magnetohidrodinamicii, cu ajutorul generatoarelor în ciclu deschis, sunt urmatoarele:
– calculul câmpurilor electric si magnetic, în cazul segmentarii finite a electrozilor si la efect Hall cu ß cu variabil;
– determinarea repartitiei densitatii de curent si a distorsiunilor acesteia în vecinatatea electrozilor;
– studiul câmpului magnetic inductor cu geometrie tridimensionala;
– interactiunea MHD cu canalul de tip Faraday, în regim subsonic si supersonic;
– contributia importanta la proiectarea si realizarea generatoarelor GMHD-01, 02 si 03 si încercarile experimentale aferente etc.
A publicat 29 de lucrari în tara si în strainatate si a comunicat la diferite sesiuni stiintifice 42 de lucrari; a elaborat peste 60 de lucrari în cadrul institutului. A fost în mod frecvent solicitat de specialisti straini pentru colaborari internationale, primind scrisori de apreciere de la personalitati din domeniul MHD.
În 1993 devine secretar stiintific al diviziei de cercetare a ICPET, iar între 1994 si 1996 îndeplineste functia de director al ICPET – Cercetare. A decedat în noiembrie 1996 în urma unei boli necrutatoare.
A primit, post-mortem, Premiul Hermann Oberth al Academiei Oamenilor de Stiinta din România, pentru cartea aparuta postum Generatoare MHD în ciclu deschis (Editura Electra, 2005).
Acumulând vaste cunostinte de cultura generala, ca autodidact, în domenii foarte diferite (istorie, stiinte naturale, astronomie, geologie, arta etc.), a raspândit permanent celor interesati, prin discutii colegiale si conferinte, cunostintele sale, conform sintagmei „daruind vei dobândi“.
A fost timp de peste patru decenii membru al Orchestrei Inginerilor din Bucuresti, participând la concerte, atât în tara cât si în strainatate. A vorbit în mod curent limbile engleza, franceza, germana si rusa.
Pasionat colectionar, s-a remarcat în domeniul filateliei si numismaticii.
Disparitia sa a reprezentat o mare pierdere pentru cercetarea româneasca în domeniul pluridisciplinar al magnetohidrodinamicii, iar amintirea lui lasa în urma o figura luminoasa, integra, de aleasa cultura si de înalt nivel stiintific.