Academicianul Dan Radulescu, la 85 de ani
Data: 1 - 15 martie 2013
O opera stiintifica dedicata punerii in valoare a resurselor naturale ale Romaniei
„Muntii nostri aur poarta...“
Cand, la 2 februarie 1995, profesorul Dan Radulescu rostea discursul sau de receptie cu prilejul acordarii titlului de membru titular al Academiei Romane, a ales drept idee centrala celebrul vers „Muntii nostri aur poarta“. A adaugat, insa, un semn de intrebare care se referea, intr-o maniera polemica, la controversele din acea vreme, intensificate in prezent pe tema rezervelor minerale utile din tara noastra. Era aproape inevitabil ca tema sa fie reluata cu prilejul Sesiunii aniversare Acad. Dan Radulescu - 85 de ani, gazduita, la 5 februarie a.c., de Aula Academiei Romane. Toti participantii au evocat viata si activitatea celui sarbatorit in legatura lor indisolubila cu preocuparile - de anvergura nationala - consacrate valorificarii bogatiilor tarii in interesul economiei romanesti, al intregii societati.
Un mesaj catre cei de azi si catre cei care vor veni
Desfasurarea sesiunii aniversare a fost consemnata intr-un comunicat de presa al Academiei Romane, eveniment care a avut nu numai o puternica incarcatura emotionala, ci si elementele constitutive ale unui mesaj cu adevarat patriotic: purtam, cu totii, o mare raspundere fata de tot ceea ce s-a intamplat, se intampla si se va intampla cu resursele pamantului romanesc.
Din acest unghi de vedere, s-a subliniat ca, timp de mai bine de sase decenii, acad. Dan Radulescu s-a dedicat geologiei si invatamantului geologic, aducand contributii a caror valoare este inscrisa in istoria stiintelor pamantului din Romania. Ca profesor de autentica vocatie, acad. Dan Radulescu a format stiintific si moral generatii de specialisti ce-i pastreaza o respectuoasa si cordiala amintire. O alta subliniere a vizat legatura stransa dintre activitatea geologica si cea inginereasca, dintre exponentii celor doua profesii prin a caror complementaritate s-a dat si se da expresie legaturii dintre explorare, exploatare si procesare in domeniul resurselor naturale.
In alocutiunea de deschidere, acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, a facut o calda prezentare a personalitatii stiintifice, didactice si academice a acad. Dan Radulescu. Astfel, au fost trecute in revista principalele momente ale biografiei sale, prin prisma unei creatii stiintifice remarcabile. S-a nascut la Bucuresti, la 20 ianuarie 1928, iar dupa absolvirea liceului a urmat cursurile Facultatii de Stiinte Naturale, Sectia Geologie, a Universitatii din Bucuresti, devenind doctor in 1957 si doctor docent in 1968. Acestea au fost bazele formarii sale intr-o cariera universitara inceputa chiar in perioada studentiei, in 1949 in calitate de preparator la Catedra de mineralogie. A devenit apoi, parcurgand treapta cu treapta, asistent, lector, conferentiar si profesor titular.
O personalitate complexa, preocupari multilaterale
Remarcabil este faptul ca a imbinat strans trei componente definitorii ale unei veritabile personalitati stiintifice: cadru didactic, cercetator si participant activ la activitatile specifice cercetarii geologice. A indeplinit o serie de functii ca geolog la Intreprinderea de Prospectiuni Geologice si Geofizice, cercetator la Institutul Geologic din Bucuresti. Intre 1966 - 1969 a fost director al acestei institutii, apoi adjunct al ministrului Minelor, Petrolului si Geologiei.
Bogata sa activitate de cercetare stiintifica in mai multe domenii ale geologiei este cuprinsa in peste o suta de articole si volume. A fost ales membru corespondent al Academiei Romane in anul 1990, titular in anul 1993, iar intre anii 1994 - 1998 a fost vicepresedinte al acestei prestigioase institutii de stiinta si cultura.
Participantii la sesiunea aniversara au relevat puternicul ecou al discursului de receptie al acad. Dan Radulescu, un adevarat „crez“ stiintific si civic a carui insemnatate se pastreaza vie nu numai in memoria celor care l-au ascultat, ci si a intregii comunitati a geologilor romani. Remarcabil a fost, in acel discurs, elogiul adus inaintasilor, odata cu prezentarea principiilor cercetarii in geologie. Atat sub aspect conceptual, cat si practic, s-a subliniat atunci ca in geologie cercetarea este mult mai complexa comparativ cu alte domenii deoarece „aici raportul intre constatare si ipoteza este extrem de nefavorabil celui dintai“ si de aceea „indoiala asupra ideilor ii sta bine cercetatorului pana la o eventuala confirmare materiala a acestora“.
O expresie deosebit de concludenta a spiritului de angajare civica - evocat de aproape toti vorbitorii la sesiunea aniversara - a constituit-o angajarea acad. Dan Radulescu in activitatea diplomatica, intre 1997 - 2000 fiind ambasador al Romaniei in Republica Elena. In toate functiile sale, s-a remarcat printr-o activitate competenta si responsabila, fapt consacrat si prin inalte distinctii primite de-a lungul anilor: Ordinul Steaua Ecuatoriala, Ordinul Serviciul credincios in grad de Mare Ofiter, Ordinul Phoenix in grad de Mare Cruce a Republicii Elene. Pe plan international, activitatea sa a fost apreciata in mod deosebit prin cooptarea ca membru in mai multe organisme, intre care Asociatia Internationala de Vulcanologie si Programul International Geosfera - Biosfera.
Generozitatea naturii si forta investigatiei stiintifice
Trecerea timpului a confirmat valoarea contributiilor acad. Dan Radulescu, expuse pe larg in comunicarile acad. Mircea Sandulescu, presedintele Sectiei de Stiinte Geonomice - Acad. Dan Radulescu - o figura proeminenta a geostiintelor din Romania; prof. univ. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Romane - Acad. Dan Radulescu - profesorul meu, promotor al studiilor de petrografie sedimentara moderna si prof. univ. Gheorghe Udubasa, membru corespondent al Academiei Romane - Contributii fundamentale la cunoasterea magmatismului neogen din Carpati. Au rostit alocutiuni omagiale prof. univ. Emil Constantinescu, Universitatea Bucuresti, prof. univ. Ioan Bucur, membru corespondent al Academiei Romane de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si prof. Alexandru Ungureanu, membru corespondent al Academiei Romane din partea Universitatii Al. Ioan Cuza din Iasi.
In mod deosebit a retinut atentia participantilor expunerea acad. Mircea Sandulescu privind domeniile in care acad. Dan Radulescu a adus contributii notabile. Mai intai, studiile mineralogice, intre care cele din depozitele salifere din Subcarpatii Moldovei, primele din tara noastra. Au urmat cercetarile vulcanismului neogen din Carpati, „probabil cea mai valoroasa dominanta a contributiei acad. Dan Radulescu atat din punct de vedere teoretic, cat si aplicativ“. De fapt, „de aici a inceput totul“ si primele rezultate sunt prezentate inca in 1958 in teza de doctorat „Studiul petrografic al formatiunilor eruptive din regiunea Seini-Ilba-Nistru (Baia Mare)“. Cei doi oameni de stiinta au avut ca domeniu comun geotectonica versus magmatismul alpin in Carpati. Impreuna cu dr. Borcos au elaborat harta metalogenetica a domeniului Carpato-Balcanic. Remarcabila a fost si participarea ca membru la numeroase proiecte ale Comisiei Hartii Geologice a Lumii (UNESCO). Incepand din 1960, acad. Dan Radulescu a fost implicat in managementul geologiei romanesti, mai intai ca director stiintific si apoi director principal la Institutul Geologic al Romaniei, cand a participat la elaborarea Hartii Romaniei la scara 1/200 000 si a initiat reorganizarea cercetarii. A fost presedinte al Comitetului National al Geologilor din Romania, afiliat UNESCO, pentru harta metalogenetica si cea geologica ale Europei. La toate se adauga numeroasele manifestari stiintifice internationale la care a reprezentat Romania.
Faptele de viata si memoria afectiva
Tematica stiintifica a fost imbinata strans cu faptele de viata, cu amintirile depanate de participanti. Profesorul Nicolae Anastasiu, de exemplu, a evocat perioada in care a fost asistent al academicianului Dan Radulescu la cursul de Petrografie sedimentara, dupa care i-a ramas alaturi, in momente de satisfactii si de cumpana, in 1989 cand trebuia sa se raspunda „sansei care ne-a adus schimbarea si noi toti ne-am castigat Libertatea“. Respectul fata de Magistrul devenit model pentru multi discipoli „izvoraste nu numai din exprimarea sa erudit stiintifica, ci si din modul in care judeca truda noastra pe bancile facultatii“. Si este un model pentru ca, dupa cuvintele lui Platon, „a sti ce este dreptatea nu inseamna doar a fi in stare sa discuti despre ea, inseamna, in mod direct si fara echivoc, a face lucruri drepte, adica a fi un om drept. In acelasi fel, a cunoaste virtutea inseamna a o intrupa“. Si o lectie pe care si-o aminteste si azi: „Omul este cel care, in ciuda tuturor obstacolelor nefaste la care poate fi supus, este in stare (...) sa pastreze si sa transmita mai departe elementele bune, adevarate, de valoare ale vietii“.
Prof. univ. Emil Constantinescu a relatat cum, imediat dupa 1989, studentii si-au caracterizat profesorii, iar acad. Dan Radulescu a primit atunci „un vot al adevaratei aprecieri a competentei de profesor si cercetator“. Pana la acest apogeu al recunoasterii este un drum ale carui repere sunt, in viziunea vorbitorului, excelenta care acopera un domeniu restrans; capacitatea de a intelege profesia in totalitatea ei. Si geologia are, impreuna cu alte trasaturi, si pe aceea de a „dezvolta mintea“; capacitatea de a intelege filosofia ei, urmata de filosofia stiintei si a lumii unita cu capacitatea de a actiona. Si astazi „avem nevoie de Profesorul Dan Radulescu“, de domnia sa fiind legata speranta renasterii geologiei ca „punct de plecare in progresul stiintelor si al lumii“. „Si daca astazi vedem esecul societatii informatice care incepe sa comunice tot mai mult si mai stralucit despre nimic, cred ca geologia si modelul Profesorului Dan Radulescu ne fac sa pasim in adevarata societate a cunoasterii“.
Cu deosebit interes a fost asteptat si urmarit cuvantul celui sarbatorit. Confesiunile acad. Dan Radulescu au emotionat profund asistenta. Intre altele, si-a amintit cum, dupa obiceiul de atunci, in 1951, a fost invitat in Aula Academiei sa prezinte o comunicare, publicata apoi in Buletinul stiintific. A fost un moment care a anticipat, in chip fericit, prezenta sa in cel mai inalt for stiintific si cultural al tarii. Acest parcurs a cunoscut momentele de varf in perioada postdecembrista, cand a fost ales printre membrii Academiei Romane, iar ca vicepresedinte (1 februarie 1994 - 13 februarie 1998) a contribuit la elaborarea noului statut. Apoi, amintirile au urmat firul vietii, distinsul om de stiinta punctand cu deferenta cum a fost mereu in mijlocul unor oameni care i-au favorizat formarea stiintifica si morala. „M-am simtit, inca de la inceput, ca sunt facut pentru cariera didactica si i-am daruit intreaga mea putere de munca. M-am bucurat de reusita studentilor si m-am bucurat de fiecare data cand i-am auzit spunand: daca ar fi s-o iau de la inceput, tot geolog as vrea sa fiu. Asta inseamna ca am reusit sa insuflu pe langa cunostintele de geologie si un anume fel de a privi lucrurile, de a privi viata“. Ca intotdeauna exigent cu sine, Profesorul a considerat ca nu a aratat „mai multa caldura fata de semeni si fata de studenti... mi-am inchipuit intotdeauna ca a fi onest este suficient...“
Aula Academiei Romane a fost arhiplina, cei prezenti bucurandu-se impreuna de aceasta aniversare: de la colegi de generatie, inclusiv ingineri cu care a colaborat de-a lungul timpului, la studenti dornici sa-l vada si sa-l auda pe Magistrul, Savantul si Omul atat de indragit si respectat de profesorii lor.