Jurnal de bord Investitii strategice
Data: 1-15 martie 2017 2017
În prezent, se desfăşoară o amplă dezbatere publică, stimulată de preocupările legate de elaborarea unei legi speciale pentru investiţiile strategice. Nu este, desigur, pentru prima dată când o astfel de temă se află în atenţia decidenţilor la nivel naţional, însă concluzia la care s-a ajuns, respectiv necesitatea elaborării unui act normativ, la nivel de lege, pentru reglementările strict necesare reprezintă, incontestabil, o premieră. Nu este cazul să intrăm în detalii până la adoptarea noilor reglementări, însă precizările care au venit între timp, din surse oficiale, arată că este vorba despre accelerarea marilor proiecte de investiţii sau de achiziţii publice în domeniile transporturilor, apărării şi energiei. Este limpede că avem de-a face cu domenii într-adevăr strategice, iar preconizatele măsuri de stimulare a procesului investiţional, inclusiv prin parteneriate public-private, reprezintă o cerinţă de prim ordin pentru progresul economico-social al României.
Este interesant de relevat că tema investiţiilor strategice are, în prezent, dimensiuni continentale, întrucât vizează politici strategice la nivelul Uniunii Europene. Cu toate că în centrul atenţiei se află cele cinci variante de soluţii pentru revigorarea Uniunii Europene, ceea ce induce în rândurile statelor şi cetăţenilor un puternic sentiment de incertitudine, iată chiar că preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a publicat un comentariu consacrat tocmai investiţiilor strategice. Este o expresie concretă a nevoii de viziune, iar elementul-cheie relevat de şeful Executivului de la Bruxelles îl constituie investiţiile în domeniul industriei. Jean-Claude Juncker a afirmat că „punctul forte al industriei europene a fost totdeauna capacitatea ei de a se adapta şi de a inova. Într-un mediu global competitiv, care evoluează rapid, trebuie să ne bazăm pe punctele noastre forte, respectiv rezerva considerabilă de talente, forţa de muncă instruită, tradiţiile noastre de inovare, şi, nu în ultimul rând, cei 500 de milioane de consumatori din cadrul Pieţei Unice".
Dacă ne rezumăm la cele două elemente de actualitate, unul de ordin intern, iar celălalt la scara Uniunii Europene, nu va fi dificil de constatat că ambele vizează direct şi indirect sferele de acţiune inginereşti. Accentul pus pe elementul de ordin constructiv propriu oricărui proces investiţional relevă cu deosebită claritate că niciun proiect nu poate fi elaborat şi apoi pus în operă fără contribuţia inginerilor de cele mai diferite specializări. Desigur, aici este vorba şi despre fonduri, despre resurse financiare considerabile. Chiar dacă în această privinţă se manifestă deseori scepticism, trebuie reamintit că, dintre toate procesele economice, investiţiile au cea mai mare capacitate de autoreproducere la scară mărită. Ele asigură premisele pentru cel mai rapid şi mai consistent spor de valoare adăugată. Tocmai pe această caracteristică s-a mizat, se mizează şi se va miza inclusiv în ceea ce priveşte asigurarea strict necesarelor resurse financiare.
Revenind la viziunea continentală, îl cităm din nou pe preşedintele Comisiei Europene: „Trebuie să investim în mod colectiv în cetăţenii noştri, echipându-i cu competenţele necesare pentru un mediu de lucru care evoluează constant şi cu drepturile sociale adecvate pentru modelele de ocupare a forţei de muncă, aflate şi ele în schimbare. Regiunile noastre şi vechile situri industriale ar trebui transformate nu doar pentru a construi apartamente scumpe pe malul apei, ci şi pentru a crea locuri de muncă pentru cetăţenii din respectivele zone". Cum s-ar spune, a fost pus „punctul pe i". Sunt remarci care ne vizează şi pe noi, iar deschiderea oferită, atât ca viziune, cât şi ca orientare practică, reprezintă o oportunitate pe care nu avem dreptul să o irosim.