Centenarul GRIGORE MOISIL (1906-1973) Matematician, filozof si istoric al stiintei de renume mondial
Data: 15-31 martie 2006
Celebrul matematician de valoare mondiala Grigore Moisil s-a nascut la Tulcea, in ziua de 10 ianuarie 1906, unde tatal sau, Constantin Moisil (1876-1958), cercetator in domeniul arheologiei, numismaticii, heraldicii si sigilografiei, era profesor de istorie. De numele tatalui, care a devenit membru de onoare al Academiei Romane (1948), este legata infiintarea Scolii Superioare de Arhivistica din Bucuresti. El a condus si Cabinetul de numismatica al Academiei Romane. Mama, Elena Niculescu, nascuta intr-o familie de invatatori, a imbratisat aceeasi cariera ca a parintilor. Familia isi are originea in comuna Maieru din judetul Bistrita-Nasaud. Bunicul, Gheorghe Moisil, a fost paroh de Nasaud, a infiintat liceul din localitate in 1863 si a fost un luptator pentru drepturile romanilor. Constantin si Elena Moisil au avut patru copii: Grigore, nascut in 1906, Florica – 1909, Ioan – 1910 si Gheorghe – 1917. Baietii au devenit oameni de stiinta si profesori universitari, fata – cercetatoare la Academia Romana.
Familia s-a mutat in Bucuresti in 1910. Tatal a infiintat in acelasi an Cabinetul de numismatica la Academia Romana, pe care l-a condus pana la sfarsitul vietii.
Grigore a urmat cursul primar la Scoala de baieti nr. 19 din Bucuresti, unde a fost considerat ca un copil precoce. A urmat cursurile Liceului Spiru Haret din Bucuresti, la care tatal lui era profesor de istorie. In timpul liceului, la 16 ani, a devenit colaborator la Gazeta matematica, la care in 1922 a publicat Introducere in istoria matematicii si in 1923, prima lucrare originala, Teoreme asupra triunghiului. Intr-o autobiografie scria: „Prima mea profesoara de matematica a fost mama“.
Ca sa ajunga mai repede la facultate, a dat examenele pentru ultimele doua clase intr-un an. Referitor la alegerea profesiei, el scria urmatoarele: „Pe vremea mea, cine era bun la matematica se inscria la Politehnica, dar mama nu m-a lasat sa ma inscriu la Politehnica, unde zicea ca este mai greu, si atunci m-am inscris la Facultatea de Matematica, si in anul urmator m-am inscris la Politehnica.“
El a urmat in acelasi timp cursurile Facultatii de Stiinte, Sectia matematica, de la Universitatea Bucuresti si cursurile Sectiei de constructii de la Politehnica pana in anul patru inclusiv.
In anul 1929 si-a sustinut teza de doctorat in matematica, Mecanica analitica a sistemelor continue, la care a avut ca indrumatori pe Gh. Titeica , D. Pompei si Anton Davidoglu. In acelasi an a fost publicata la Paris, in Editura Gautier-Villars, pentru a nu i se pierde originalitatea si prioritatea ideilor.
Credincios pasiunii sale pentru inginerie, a efectuat studii si cercetari nu numai in cele mai variate domenii ale matematicii teoretice, ci si numeroase studii de matematica aplicata in inginerie.
In anul 1931 si-a sustinut teza de docenta Sur une classe de systemes d’equations aux derivées partielles de la physique mathematique.
Intre anii 1931-1932 a studiat la Paris si Roma, cu o bursa Rockefeller si a lucrat cu marii matematicieni ai timpului.
In 1932 a revenit in tara, a fost numit conferentiar suplinitor la Universitatea din Iasi. Avea 26 de ani si era cunoscut intre matematicienii din intreaga lume prin cele 30 de lucrari stiintifice originale, publicate in reviste de specialitate de circulatie internationala. Pana in 1939, cand a fost transferat de la Iasi la Bucuresti, a urcat toate treptele ierarhiei didactice ale invatamantului superior.
Intre anii 1946-1949 a fost ambasador al Romaniei la Ankara.
Dupa 1950 a fost profesor de matematica la Institutul de Mine din Bucuresti si la Facultatea de Filozofie, unde a predat cursul Fundamentele matematicii si logica propozitiunilor.
Prof. Moisil este creatorul scolii romanesti de mecanica mediilor solide deformabile si al scolii romanesti de teoria algebrica a automatelor, ambele cu aplicatii in inginerie.
A militat pentru stiinta aplicata, combatand ideea „stiinta pentru stiinta“, conceptie pe care si-a exprimat-o in articolul Despre falsa impartire in matematici pure si matematici aplicate. A publicat peste 300 de studii, comunicari, carti de stiinta in cele mai variate discipline matematice: analiza matematica, analiza functionala, geometrie diferentiala, logica, teoria mecanismelor automate. A fost caracterizat matematicianul industriei in care predomina electronica, automatizarea si masinile de calcul. Despre el se spunea: „A fost un maestru al transformarilor de rezultate si metode dintr-un domeniu al matematicii intr-un altul, din matematica in alte stiinte si inginerie, sau din acestea in matematica“. El a incurajat cercetarile de lingvistica si muzica matematica si tot ce poate fi exprimat prin matematica.
Vasta sa opera stiintifica a fost publicata de Academia Romana in trei volume: Vol. I – dedicat ecuatiilor diferentiale; Vol. II – contributii in domeniul matematicii si fizicii matematice; Vol. III- dedicat algebrei, analizei, filozofiei matematice, gramaticii matematice.
A fost cel mai popular om de stiinta roman, facandu-se cunoscut prin prelegerile la radio si aparitiile la TV, a intrat in folclor prin umorul sau spontan. Studentii il apreciau pentru expunerile sale clare, presarate cu glume.
Meritele stiintifice i-au fost recunoscute prin alegerea sa ca membru titular al Academiei Romane, la 2 noiembrie 1948; ca membru al Institutului International de Filozofie din Paris; ca membru al Comitetului International de Automatica; ca presedinte al Asociatiei Matematicienilor de Limba Latina; ca membru al academiilor de la Messina, Bratislava (1969); ca vicepresedinte al Uniunii Internationale de Istoria Filozofiei si Filozofia Stiintei. I s-au decernat numeroase ordine si medalii romanesti si straine.
A trecut in nefiinta la 23 aprilie 1973, in timpul unei vizite la Centrul de calcul al Politehnicii din Ottawa, din cauza unui atac cardiac.
Este apreciat de comunitatea matematicienilor pentru ca a scris o pagina de istorie in stiinta matematica universala.
Mai multe licee din Romania, in special cu profil de informatica, ii poarta numele.
La propunerea Delegatiei permanente a Romaniei la UNESCO, Consiliul de conducere a recomandat statelor membre sa celebreze centenarul de la nasterea sa. Academia Romana, al carei membru a fost, a organizat o sesiune omagiala in ziua de 24 februarie a.c.