Jurnal de bord - Cunoastere si actiune
Data: 16-31 martie 2017
Indiferent de agendele personale sau ale entităţilor economico-sociale în care lucrăm, ar fi de neconceput să nu ne intereseze ceea ce se întâmplă în lume, mai cu seamă în spaţiul Uniunii Europene, în care România este parte prin actul aderării de acum 10 ani. O analiză lucidă, obiectivă va confirma şi reconfirma existenţa unui consens, cu adevărat naţional, privind eforturile considerabile, uneori marcate de sacrificii, îndreptate spre împlinirea unei voinţe exprimate clar încă de la începuturile tranziţiei spre economia de piaţă şi spre un real regim democratic în ţara noastră. Perioada de 17 ani în care ne-am pregătit să devenim stat membru al UE, apoi deceniul în care procesul de integrare a căpătat un suport solid, inclusiv printr-o susţinere financiară deloc neglijabilă, sunt parte din viaţa ţării întregi şi, implicit, a fiecăruia dintre noi.
O evaluare a tuturor acestor ani nu poate să facă decât obiectul unor studii ample, aprofundate. În cele ce urmează ne vom referi la o singură temă, deşi în contextul împlinirii a 60 de ani de când s-au pus bazele Uniunii Europene din prezent şi, sperăm, din viitor, sunt extrem de multe aspecte care se cer analizate.
La summit-ul de primăvară al UE - cel care a precedat impresionanta reuniune de la Roma - s-au aflat pe agendă subiecte de foarte mare interes economico-social, subiecte care, din păcate, nu au făcut obiectul unor informări publice adecvate.
Comunicatul oficial referitor la această reuniune conţine elemente concrete de cel mai mare interes, inclusiv pentru comunitatea inginerească din ţara noastră. Este de reţinut evaluarea de ansamblu privind faptul că reformele adoptate după declanşarea crizei globale au dat, în cea mai mare parte, rezultatele scontate. Se subliniază că toate statele membre înregistrează creşteri economice pozitive. În acest context, este cât se poate de firesc să reamintim că România a înregistrat, în 2016, cel mai înalt ritm de creştere a produsului intern brut (PIB) la scara UE. În acelaşi timp, s-a apreciat că perspectivele sunt încurajatoare. În acest sens, s-au adus şi argumente concrete, între care faptul că şomajul se află la cel mai scăzut nivel faţă de anul 2009, vârful crizei globale. Concretizând la ţara noastră ideea de perspectivă, se impune a consemna că, în primele luni ale anului, a avut loc un semnificativ proces de revigorare a industriei şi construcţiilor. Sigur, elementele de ordin conjunctural trebuie apreciate ca atare, fără exagerări, dar orice indiciu referitor la progrese în diferite domenii se cere luat în considerare cu toată seriozitatea.
Întrucât în abordările de până acum au fost implicate, direct şi indirect, elemente care vizează creşterea economică, nu este lipsit de interes să consemnăm atenţia cu totul deosebită pe care Consiliul European (format din şefi de stat şi de guvern din cele 27 de state membre) a acordat-o consolidării Fondului European pentru Investiţii Strategice. Este vorba despre un Fond care va ajunge la 500 miliarde euro. Să reţinem că acest Fond este suplimentar surselor financiare de până acum, inclusiv celor destinate programelor de coeziune şi de dezvoltare rurală, cele cu care ne-am obişnuit şi care, cum se ştie, sunt insuficient accesate pentru intervalul 2014 - 2020. Ceea ce atrage atenţia în mod deosebit este faptul că documentul summit-ului de primăvară al UE stabileşte clar şi priorităţile pentru accesarea sumelor considerabile puse la dispoziţie prin Fondul European pentru Investiţii Strategice. Se au în vedere infrastructura, cercetarea şi inovarea, educaţia, sănătatea, tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Fie şi numai menţionarea acestor priorităţi şi tot este suficient pentru a ne da seama încotro trebuie să se îndrepte, cu precădere, procesul investiţional din ţara noastră.