„Decalajul dintre necesar si posibil poate fi redus prin stimularea mai puternica a cercetarii stiintifice“
Data: 1 - 15 aprilie 2014
Convorbire cu prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu, secretar stiintific al Sectiei de Stiinte Economice, Juridice si Sociologie a Academiei Romane
Teodor Brates: In conditiile in care preocuparea pentru accesarea fondurilor europene, cu accent pe cele destinate promovarii creatiei stiintifico-tehnice, este tot mai pregnanta, constatam ca un factor de franare este reprezentat de insuficienta cunoastere a unor date esentiale referitoare la politica de cercetare la nivelul UE.
Emilian M. Dobrescu: In general, indiferent de domeniu, deficitul de cunoastere isi pune amprenta asupra gradului de valorificare a potentialului de care dispunem.
T.B.: Asa este, dar consecintele sunt totdeauna mai grave daca ne referim la rolul pe care cercetarea stiintifica trebuie sa-l aiba, mai ales, in conditiile actuale.
E.M.D.: Impartasesc acest punct de vedere, si tocmai de aceea consider ca ar fi bine sa prezint, in limitele impuse de aceasta scurta convorbire, cateva date si fapte de interes si pentru cititorii publicatiei Univers ingineresc.
T.B.: Sa trecem, deci, cum s-ar spune, la treaba. Amplele dvs. lucrari referitoare la subiectul propus arata ca avem de-a face cu o imbinare stransa a traditiei cu inovatia.
E.M.D.: Aceasta imbinare este proprie oricarui tip de activitate creativa, dar insasi nasterea structurilor europene in domeniu arata ca avem de-a face chiar cu pilonul demersului comunitar. Bazele cercetarii stiintifice la nivel european au fost puse in 1957, prin Tratatul Euratom. Accentul pus pe energie a reprezentat elementul comun de-a lungul a aproape sase decenii, un moment de referinta inregistrandu-se exact in urma cu 40 de ani, in 1974, cand, printr-o Rezolutie speciala, a fost reglementata activitatea de coordonare a politicilor nationale de cercetare. Aria de actiune a fost largita considerabil dupa 1980, ceea ce a creat premisele adoptarii Strategiei de la Lisabona, lansata in anul 2000.
T.B.: Atunci s-a fixat drept obiectiv ca, in urmatorul deceniu, economia europeana bazata pe cunoastere sa devina cea mai dinamica din lume. Din pacate, aceasta tinta nu a fost atinsa.
E.M.D.: Si aceasta - trebuie, obligatoriu, sa precizez - in conditiile in care s-au facut pasi importanti in directia stabilita. As aminti doar adoptarea, in martie 2005, a Cartei Europene a Cercetatorilor si a unui Cod de Conduita pentru recrutarea cercetatorilor. Paradoxal este faptul ca de prevederile acestor documente beneficiaza si cercetatorii romani, in special cei tineri, dar continutul unor asemenea „acte normative“ este, insa, insuficient cunoscut, chiar si in liniile lui esentiale.
T.B.: V-as propune sa recurgeti la cateva concretizari care sa trezeasca interesul strict necesar pentru cunoasterea celor doua documente.
E.M.D.: Este vorba despre mentionarea drepturilor si obligatiilor egale ale cercetatorilor pe intreg teritoriul Uniunii Europene, pornindu-se de la constatarea ca au existat si exista prevederi nationale, regionale, inclusiv in ceea ce priveste unele sectoare de activitate, care nu permit sa se utilizeze, asa cum este necesar si posibil, potentialul stiintific al UE. „Nodul“ intregii probleme il constituie alocarea a 3% din PIB pentru cercetare si dezvoltare, tinta neatinsa, asa cum se prevazuse pentru 2010 si reportata pentru 2020.
T.B.: Ratarea tintei poate fi pusa, cred, si pe seama nerealismului ei.
E.M.D.: Ceea ce nu se poate spune, inca, pentru orizontul 2020. Nu ma refer, deocamdata, la Romania, intrucat posibilitatile economiei noastre nationale nu ingaduie un asemenea efort bugetar. ?inta, insa, este de natura a stimula toate eforturile care pot sa ne apropie de atingerea ei.
T.B.: Dvs. ati vorbit despre Carta si Cod prin prisma drepturilor si indatoririlor. Insist, totusi, pe necesitatea de a le mentiona.
E.M.D.: Sunt prevazute procedurile de recrutare si cele de evaluare care se cer aplicate neconditionat si in tara noastra. Bunaoara, evaluarea nu trebuie sa se faca numai pe baza numarului de lucrari publicate, ci si in stransa legatura cu o gama mai larga de criterii, cum ar fi volumul si calitatea activitatii didactice, dimensiunile si eficienta muncii in echipa, transferul de cunostinte, managementul in entitatile de profil si mijloacele de constientizare publica a rolului cercetarii stiintifice.
T.B.: Pentru ca tot ne referim la tinte, nu putem face abstractie de competitia care a avut si are loc intre UE si SUA in mai toate domeniile de activitate. In materie de performanta stiintifica, SUA sunt inaintea UE in 10 dintre cele mai importante domenii care fac obiectul unor evaluari periodice. Ne despart decenii fata de nivelul atins in mai multe sfere ale creatiei stiintifico-tehnice.
E.M.D.: Va dati seama unde ne aflam noi, romanii, in raport cu performanta stiintifica americana. Potrivit Institute for Scientific Information (ISI), Romania ocupa locul 69 in clasamentul mondial in materie de productivitate stiintifica. Sigur, exista domenii in care ocupam un loc mult mai bun, si, pentru ca am evocat la inceput energia atonica, nu pot sa nu reamintesc, si in convorbirea de fata, rezultatele de la institutele de profil care au avut un rol esential in conceperea si realizarea proiectului ELI de la Turnu Magurele.
T.B.: O trecere in revista a obiectivelor programelor-cadru, ca si a programelor specializate, cum ar fi eTen privind extinderea serviciilor electronice, precum si a burselor intre care se remarca cele care poarta numele Marie Curie, arata ca exista surse de finantare comunitare care ar permite cercetarii stiintifice romanesti sa progreseze mult mai rapid.
E.M.D.: Remarca este valabila pentru ansamblul fondurilor europene.
T.B.:...dar pentru cercetare, dezvoltare si inovare, gradul de acuitate este mult mai inalt.
E.M.D.: Sunt de acord cu dvs. Se impune cresterea substantiala a numarului de proiecte eligibile, iar in aceasta privinta rolul unor organizatii profesionale asemenea AGIR, al unor foruri stiintifice asemenea Academiei Romane, Academiei de Stiinte Tehnice din Romania este deosebit de important. In acelasi timp - pentru ca tot m-am referit la decalajele fata de SUA - rolul fundatiilor si al domeniilor non-profit in cresterea investitiilor destinate cercetarii este considerabil. Inca in urma cu un deceniu, Comisia Europeana a creat un grup de experti pentru redactarea Raportului intitulat „A da mai mult cercetarii din Europa“. Constatarea a fost destul de dureroasa. Fundatiile si organizatiile non-profit din UE sunt mai putin angajate decat cele din SUA in sustinerea activitatii de cercetare-dezvoltare. Doar Marea Britanie a constituit o exceptie in acest sens. In ceea ce priveste tara noastra, este evident ca aceste structuri sunt insuficient implicate in sustinerea cercetarii stiintifice. Resursele puse, insa, la dispozitie nu numai de Comisia Europeana, ci si de Banca Europeana pentru Investitii (BEI) si Fondul European de Investitii (FEI) sunt - si ele - insuficient accesate. Ma refer la zeci de miliarde de euro la nivel comunitar, din care ar putea beneficia din plin si cercetarea stiintifica romaneasca. Pe ansamblul UE continua sa se manifeste consecintele decalajului la care m-am mai referit atunci cand ne comparam cu Statele Unite ale Americii. Numarul cercetatorilor raportat la mia de locuitori populatie activa este de 5,36 in UE fata de 8,66 in SUA si 9,72 in Japonia. ?inta stabilita pentru 2020 de a creste numarul cercetatorilor din tarile membre ale UE cu 700.000 este, inca, foarte greu de atins, mai ales in conditiile in care nu a fost stopata „fuga creierelor“ spre SUA si Canada. Documentele Consiliului European si Comisiei Europene subliniaza necesitatea unui efort urgent si consistent pentru a se asigura mai multe avantaje tinerilor, pentru incurajarea mobilitatii cercetatorilor in toate statele membre, pentru reintoarcerea celor care, in prezent, lucreaza in alte zone ale lumii.
T.B.: Dupa toate probabilitatile, documentele la care faceti dvs. permanent trimitere sunt foarte putin cunoscute in toate articulatiile lor. Nu avem posibilitatea sa recurgem si la alte detalii, insa unele elemente se cer macar punctate.
E.M.D.: Prezentarea situatiei reale, accentele pe care le-am pus si le punem pe zonele ramase in urma, pe decalajele fata de media din UE nu trebuie sa ne duca la concluzia ca nu avem de-a face si cu unele progrese.
T.B.: Bunaoara...
E.M.D.: Am in vedere platformele tehnologice care s-au creat in mai multe zone ale tarii, modalitatile de atragere a IMM-urilor la realizarea unor proiecte, la mai buna valorificare a resurselor umane. Programele de crestere a competitivitatii economice creeaza premise pentru implicarea mai activa a cercetarii in realizarea proiectelor menite sa ridice eficienta energetica, sa utilizeze mai bine sursele regenerabile de energie, tehnologiile nepoluante. Lansarea competitiilor pentru proiecte de cercetare, dezvoltare si inovare, cum ar fi cele ale Programului Operational Sectorial Cresterea competitivitatii economice, prin Axa prioritara 2 intitulata Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologica si inovare, arata ca exista beneficiari eligibili, inainte de toate institutiile de cercetare-dezvoltare, universitati, entitati economice si sociale.
T.B.: Luari recente de pozitie ale unor factori decidenti au anuntat noi masuri pentru o mai buna accesare a intregii game de resurse pentru sustinerea cercetarii stiintifice, bineinteles cu precadere a celor nerambursabile de la UE.
E.M.D.: In aceasta privinta ne inscriem si in tendinta tot mai evidenta, la nivel comunitar, prin care se simplifica regulile, se diminueaza procedeele birocratice, se instituie o mai mare varietate a formulelor de subventii, inclusiv prin finantarea prin cote variabile. Nu putem afirma ca nu se actioneaza pentru imbunatatirea situatiei din domeniile de care ne-am ocupat, insa o concluzie sintetica arata ca decalajul cel mai mare se inregistreaza intre potentialul existent si modul in care este fructificat.