150 de ani de la nasterea lui Dragomir M. Hurmuzescu
Data: 1 - 15 aprilie 2015
Academia de Stiinte Tehnice din Romania - Sectia Electrotehnica, Energetica, Asociatia Generala a Inginerilor din Romania si Comitetul Electrotehnic Roman au organizat, la sediul central al AGIR din Calea Victoriei nr. 118, Bucuresti, o reuniune consacrata implinirii a 150 de ani de la nasterea marelui fizician si inventator Dragomir M. Hurmuzescu.
O mare personalitate a stiintei si tehnicii romanesti si internationale
Reuniunea a fost deschisa de Mihai Mihaita, presedintele AGIR si presedinte al ASTR, care a subliniat importanta evenimentului si a expus unele repere biografice ale marelui inginer, profesor si savant roman:
„S-a nascut la 13 martie 1865 ca fiu al lui Martin Hurmuzescu - functionar postal, si al Profirei - casnica. Dragomir Hurmuzescu s-a afirmat ca o mare personalitate a stiintei si tehnicii romanesti de talie internationala. Ca o recunoastere a meritelor sale, in 1965 - la 100 de ani de la nasterea savantului - UNESCO a recomandat ca intreaga comunitate stiintifica mondiala sa-l sarbatoreasca.
Drumul sau creativ a fost marcat semnificativ in 1916, cand a fost ales membru corespondent al Academiei Romane. In conditiile dramatice binecunoscute de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial a fost exclus in 1948 din inaltul forum cultural si stiintific, impreuna cu alte zeci de personalitati de marca ale stiintei si culturii romanesti. A fost repus in drepturile sale de academician in 1990.
Alte repere biografice sunt de natura a releva numeroasele fatete ale personalitatii sale. Ramanand orfan de copil, ca elev la Liceul Sfantul Sava si student al Facultatii de Stiinte (pe care a absolvit-o ca sef de promotie), s-a intretinut financiar el si familia lui, asigurandu-si cele necesare traiului cotidian prin meditatiile date copiilor celor instariti si din colaborarile la diferite ziare si reviste ale vremii. In urma unui concurs a beneficiat de o bursa care i-a permis sa obtina doctoratul la Universitatea Sorbona din Paris fiind discipol al lui Jules Henri Poincare, Gabriel Lippmann si Joseph Bertrand si a fost coleg de laborator cu Marie Curie.
S-a intors in tara in 1896 si a urcat treptele universitare incepand cu calitatea de conferentiar. Intre anii 1904 si 1907 a fost secretar general al Ministerului Instructiunii Publice, ocupandu-se de invatamantul liceal. De numele lui este legata intemeierea invatamantului in domeniul electric. Simultan, a desfasurat o remarcabila activitate de cercetare in fizica, chimie si radioactivitate. A dezvoltat radiocomunicatiile si a inceput emisiunile radio la 1 noiembrie 1928, lansand in eter celebrul anunt «AICI RADIO ROMANIA».
Alte momente din bogata sa biografie vor fi evocate pe larg de stimatii nostri colegi, prezenti la aceasta reuniune.
Se poate afirma cu tot temeiul ca Dragomir Hurmuzescu este un model pentru noi toti si pentru generatiile viitoare, remarcabilele sale realizari fiind obtinute prin munca, devotament, patriotism si inalta tinuta etica.
S-a stins din viata la 31 mai 1954, in timp ce isi scria memoriile. Si avea ce sa scrie...“
Mereu cu un pas inaintea timpului sau
In cadrul manifestarii, a luat cuvantul prof. univ. dr. ing. Alecsandru Simion, de la Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi, care a prezentat comunicarea „Profesorul Dragomir Hurmuzescu, intemeietorul invatamantului superior electrotehnic din Romania“, comunicare elaborata impreuna cu prof. univ. dr. ing. Gheorghe Livint, de la aceeasi Universitate. Au fost trecute in revista realizarile lui Dragomir Hurmuzescu in perioada in care a activat la Iasi. S-a prezentat, de asemenea, o analiza a conditiilor socio-culturale de la inceputurile invatamantului superior tehnic din Europa si Romania, in cadrul carora se proiecteaza activitatea profesorului Dragomir Hurmuzescu la Universitatea din Iasi. Aici a intemeiat invatamantul superior electrotehnic din tara noastra.
La activitatea din perioada „bucuresteana“ a ilustrului savant si ctitor de invatamant superior s-a referit prof. univ. dr. ing. Florin Teodor Tanasescu, vicepresedinte al ASTR. Vorbitorul a subliniat faptul ca ideile lui Dragomir Hurmuzescu au devansat multe concepte ale timpului sau, idei pe care le apreciem astazi si care dovedesc nu numai cunoasterea unor preocupari din scolile europene, ci si curajul de a oferi solutii moderne si de mare actualitate si astazi (formarea cercetatorului, rolul scolii in cultivarea de valori, legatura indisolubila intre investigatia stiintifica si educatie, legatura scolii cu viata reala, functiile laboratorului in pregatirea tehnica a studentului, stimularea creativitatii, in folosul tarii).
Un Institut Electrotehnic similar celui de la Universitatea din Iasi s-a creat la Universitatea din Bucuresti, in anul 1913 (cladirea fostului Muzeu al Literaturii Romane, edificiu cunoscut sub numele de „Casa Kretzulescu“).
In comunicare s-a subliniat ca preocuparile stiintifice ale lui Dragomir Hurmuzescu la Iasi au fost axate pe studierea proprietatilor corpurilor sub actiunea magnetizarii (de exemplu, rezistenta electrica), cu forta electromotoare datorita deformarilor mecanice, radiatii X si radiatii secundare, radiologie medicala, radioactivitatea petrolului romanesc si a unor ape minerale. Aceste cercetari si studii vor fi continuate si completate la Institutul Electrotehnic din Bucuresti cu domeniul radiofoniei emisie-receptie, telegrafie si comunicatii, acestea reprezentand „punctele tari“ ale Institutului, atat din punctul de vedere al formarii specialistilor in domeniu, cat si in constructia unor statii de emisie-receptie radio.
Profesorul Florin Tanasescu a relevat ca Dragomir Hurmuzescu ramane in istoria invatamantului superior electrotehnic drept un vajnic luptator pentru promovarea a tot ceea ce a fost nou si modern, implicandu-se deosebit de activ in procesul formarii specialistilor prin insusirea celor mai noi cunostinte teoretice, completate cu o parte aplicativa. In acest sens, a demonstrat ca doar laboratorul este mijlocul care asigura cunoasterea unui fenomen, masurarea lui, interpretarea unui rezultat in comparatie cu predictiile teoretice. Iar „samanta“ pusa de el a prins radacini pentru ca venea dintr-o realitate care, pentru a avea finalitate, avea si ea nevoie de timp.
Un loc de seama in cronica creatiei stiintifico-tehnice
La Universitatea Sorbona de la Paris, Dragomir Hurmuzescu a fost invitat sa lucreze cu celebrul profesor G. Lippmann. Plecand de la unele observatii ale lui Maxwell, si-a sustinut, in 1896, teza de doctorat cu titlul „Asupra determinarii raportului intre unitatile de masura electrostatice si electromagnetice“, cu care a impresionat, prin rigoarea, concizia si profunzimea ei stiintifica. De atunci, constanta „D“ s-a inscris definitiv in istoria fizicii mondiale.
In aceasta perioada s-a dedicat cu pasiune studiului razelor X si radioactivitatii, realizand, impreuna cu un alt roman aflat la studii la Paris, Gh. Marinescu, primele radiografii din lume. A descoperit proprietatea acestor raze de a descarca corpurile electrizate cu inventia sa de rasunet, din 1894, electroscopul, care-i poarta de atunci numele. Pentru constructia acestuia a utilizat ca material electroizolant dielectrina (un amestec de sulf si parafina), o alta importanta inventie a sa. Electroscopul Hurmuzescu a fost elogiat, in 1899, in cadrul Societatii de Fizica din Paris si folosit de catre Pierre si Marie Curie, iar in 1903 de catre Becquerel in cercetari de radioactivitate (care au fost distinse cu Premiul Nobel!). Tot in aceasta perioada (1890 - 1896) construieste „in premiera“ un dinam cu 4 indusi in serie, asezati pe acelasi ax, care furniza o tensiune de peste 2000 V, necesara continuarii cercetarilor sale.
Intre anii 1897 si 1900 accepta conducerea Catedrei de fizica si functia de director al Liceului Internat, unde realizeaza, chiar din primul an, cu forte proprii, iluminatul electric al unei parti a cladirii liceului. Din 1901, devine profesor definitiv la Facultatea de Stiinte la Universitatea din Iasi, unde infiinteaza Catedra de caldura, gravitatie si electricitate, isi termina tratatul „Electricitate si caldura“ si introduce lucrari obligatorii pentru studentii sai in Atelierul de aparate fizice. In anul 1901, din initiativa sa, a fost infiintata Societatea de Stiinte din Iasi. Societatea a tiparit publicatia Les Annales Scientifiques de l’Universite de Jassy, avandu-l pe Hurmuzescu ca secretar de redactie.
In dubla sa calitate, de cercetator si cadru didactic, este ales, in 1932, membru de onoare al Societatii Franceze a Electricienilor. Din initiativa sa, in 1934, s-a organizat, in Bucuresti, primul Congres de Stiinte din Romania.
Ca urmare a recunoasterii perseverentei si neobositei sale activitati stiintifice, folosite intens in propasirea stiintei si tehnicii romanesti, in anul 1935 este ales deputat de Vaslui in Parlamentul Romaniei.
Dragomir Hurmuzescu a scris (dar nu a tiparit) cursuri de „Caldura si electricitate“ (Iasi, 1900) si de „Electricitate generala si aplicata“ (Bucuresti, 1934). Aceste adevarate lucrari de referinta sunt valabile in cea mai mare parte si astazi, dupa mai bine de un veac.
Asa cum s-a mai relevat, contributia sa la dezvoltarea radiocomunicatiilor se inscrie la loc de seama nu numai in cronica vietii stiintifice nationale si mondiale, ci si in randul momentelor esentiale de dezvoltare a uneia dintre cele mai moderne modalitati de comunicare. A promovat acest mijloc intr-un mod exemplar, in calitate de presedinte al Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune.
*
* *
Tot cu ocazia marcarii a 150 de ani de la nasterea lui Dragomir Hurmuzescu, Editura AGIR va edita si publica o brosura despre viata si activitatea marelui savant si dascal. Brosura va putea fi gasita la Libraria AGIR.