Aparente si esente
Data: 1-15 aprilie 2016 2016
Dacă ar fi să ne limităm la temele care ţin „capul de afiş" în mass-media autohtonă, nu putem să nu constatăm apetitul cu totul şi cu totul exagerat pentru informaţia de tip spectacol, menită să atragă publicul cititor, radioascultător şi telespectator în zonele în care se consideră că ridică substanţial rating-ul. Când, însă, parcurgem sondajele de opinie, demne de această denumire şi nu diversele făcături cu scopuri electorale, ne dăm seama că zonele de interes public sunt cu totul şi cu totul altele decât cele de la „suprafaţa" demersurilor publicistice de toate genurile. Avem, astfel, o reprezentare concretă a raportului dintre aparenţe şi esenţe, temă primordial ştiinţifică.
Pe primele locuri atât în ceea ce priveşte identificarea priorităţilor, cât şi în materie de îngrijorări se situează, constant, independent de conjuncturi, de informaţiile aşa-zis „bombă", locurile de muncă, veniturile, preţurile, sănătatea, educaţia. Observăm, lesne, atât din ierarhizarea domeniilor, cât şi din ponderea lor, că majoritatea concetăţenilor noştri îşi leagă aspiraţiile, dezideratele, înainte de toate de starea economiei. Până şi domenii în esenţa lor calitative, unele imposibil de cuantificat, sunt raportate la dimensiunile şi structura produsului intern brut (PIB). Bunăoară, când se discută despre educaţie, cercetare ştiinţifică, dar şi despre sănătate şi cultură, cel dintâi impuls este de a sublinia cât la sută din PIB se alocă domeniilor respective. De altfel, ori de câte ori ne referim la abordări exclusiv ştiinţifice, ceea ce nu poate fi măsurat intră, de regulă, în sfera speculaţiilor.
Raportarea la PIB, atât în privinţa resurselor, cât şi a utilizării, permite, desigur, şi comparaţii internaţionale deosebit de utile, dar, dacă se rămâne la ceea ce am numit „suprafaţa lucrurilor", eludăm esenţele. Or, contează enorm nu numai procentajul referitor la alocări din PIB şi contribuţii pe structuri la crearea PIB, ci şi ponderea diverselor componente structurale. Una este să crească PIB-ul, preponderent pe seama ramurilor de vârf ale economiei, purtătoare de progres tehnic, de valoare adăugată superioară, şi alta să evolueze, fie şi în sens pozitiv, pe seama domeniilor mari consumatoare de resurse, energofage, slab eficiente, inclusiv în plan concurenţial.
La fel, se cer interpretate corect, tot prin prisma raportului dintre aparenţe şi esenţe, tot felul de aserţiuni care par de-a dreptul axiome. Aşa, de exemplu, se consideră că o economie modernă trebuie să aibă serviciile drept domeniu majoritar. Dacă aprofundăm tema, constatăm că nu orice fel de servicii aduc valoare adăugată mare şi/sau contribuie efectiv la o autentică dezvoltare durabilă. La noi, cea mai mare pondere în sfera serviciilor o au comerţul cu ridicata şi cel cu amănuntul, ceea ce nu se întâmplă în ţările cu o economie dezvoltată. Dacă vrem, cu adevărat, ca sfera serviciilor de la noi din ţară să fie la nivelul celei din Occident, atunci accentul trebuie pus nu pe comerţ, ci pe serviciile destinate întreprinderii. În această privinţă, direcţiile cele mai favorabile de dezvoltare, de acţiune sunt indicate de exigenţele erei digitale. De aici decurg o serie de concluzii practice a căror importanţă apare evidentă. Esenţa constă în mutarea centrului de greutate de la muncile manuale (chiar şi cele înalt calificate) la activităţile preponderent creative, orientate obligatoriu spre satisfacerea cerinţelor societăţii bazate pe cunoaştere.
Nu ne putem plânge că statisticile oficiale nu ne furnizează suficiente date despre procesele şi fenomenele de adâncime care ne permit să trecem de la aparenţe la esenţe. Pentru că, totdeauna, un plus de cunoaştere înseamnă chiar mai multă valoare adăugată exact acolo de unde se poate obţine: sfera creativităţii, care este, prin definiţie, de domeniul esenţelor.