Concertul Orchestrei Inginerilor Petru Ghenghea la Ateneul Roman
Data: 16-30 aprilie 2009
15 martie 2009 a fost data spectacolului care a entuziasmat, la superlativ, un public care a depasit cu mult capacitatea Ateneului Roman.
Programul serii a constituit o atractivitate speciala, prin piesele de larga audienta prezentate: Uvertura la opera Cotofana hoata de Rossini, apoi doua lucrari cu vioara solistica, Poemul de Ernest Chausson si Tzigane de Maurice Ravel si Simfonia a noua, in mi minor, Din lumea noua de Antonin Dvorak.
Uvertura a ‘starnit’ pofta de muzica a audientei, prin bogatia coloristica si caracterul antrenant, proprii creatiilor compozitorului italian. Lucrarea face parte din galeria uverturilor rossiniene care solicita mari abilitati interpretative orchestrale, in special sub aspectul virtuozitatii si al acuratetei sonore. Interpretarea abordata de orchestra a fost una sclipitoare, cu un raport bine proportionat intre cele doua parti, introducerea moderata si dezvoltarea in allegro. Atat partidele de corzi, cat si suflatorii au sustinut un dialog alert cu fraze bine construite care au pus in evidenta marea bucurie de a canta a celor prezenti pe scena. Interpretarea s-a remarcat printr-un sunet bine sustinut, permanent si un ritm din ce in ce mai vivace, finalul piesei fiind varful spumos al interpretarii.
Pentru solistica acestui concert, dirijorul Andrei Iliescu a optat pentru unul dintre tinerii talentati romani, violonistul Tudor Andrei. Alegerea s-a dovedit cu totul inspirata, Tudor Andrei dovedindu-se un violonist plin de calitati si cu o exceptionala pregatire muzicala. Este student in anul trei la Academia Regala de Muzica din Londra, unde il are ca profesor pe marele nostru violonist Remus Azoitei, stabilit in Anglia. Lucrarile din concert sunt doua dintre marile lucrari ale repertoriului violonistic, care in majoritatea spectacolelor se canta in aceasta alaturare. Sub aspect tematic, ele sunt complementare, Poemul de Chausson fiind o lucrare romantica, de mare profunzime, care potenteaza valentele de constructie la nivel de fraze si de redare a diverselor stari afective ale interpretului; cea de a doua, Tzigane de Ravel, este o lucrare postromantica, care impune o stapanire a unei tehnici violonistice desavarsite. Este o lucrare spumoasa si ‘periculoasa’ in acelasi timp, prin lejeritatea pe care o solicita solistului si orchestrei, deopotriva. Ceea ce a oferit Tudor Andrei a fost la inaltimea unor interpreti cu mare experienta de scena: o muzicalizate deosebita, sustinuta de un ton viril, foarte curat si o tehnica impecabila. Orchestra a fost un partener de dialog foarte sigur care a creat impreuna cu solistul un ‘parteneriat’ de mare calitate muzicala, facand ca publicul sa ovationeze minute in sir.
Spre marea satisfactie a audientei, ‘biss’-ul acordat a fost celebra Romanze in F de Ludwig van Beethoven, dedicat de catre solist dnei Aliz Kosza, un om de mare suflet care i-a acordat lui Tudor intreaga ei sustinere morala si sprijin financiar pentru sustinerea studiilor lui in Anglia.
Simfonia a noua, Din lumea noua de Dvorak, a constituit ‘regalul regalulilor’ realizat de membrii orchestrei inginerilor, atat din punctul de vedere al includerii in program a unei lucrari de o asemenea anvergura, cat si al interpretarii pe care am ascultat-o. Ne asteptam la o mare performanta dupa ce, numai cateva luni in urma, ii ascultasem interpretand o alta mare simfonie, - Simfonia intai de Brahms - tot pe scena Ateneului si, intr-adevar, asteptarea a fost confirmata pe deplin. Aceasta mare simfonie romantica este o lucrare care da posibilitatea unui dirijor sa-si etaleze forta de constructie, nu numai stiinta traducerii indicatiilor din partitura, iar instrumentistilor satisfactia muncii la un edificiu monumental. Este o lucrare dificila datorita variatiilor de ritm, foarte dese si diferite care trebuie realizate in mod coerent, pastrand unitatea stilistica a operei si sa nu o fragmenteze intr-o suma de teme disparate. Si nu in ultimul rand, maretia simfoniei rezida in alternantele de acumulare si eliberare a tensiunilor muzicale, in maiestria desfasurarii lor. A fost o interpretare magnifica, plina de pasiune, de stralucire, de visare, de energie, de muzicalitate si de sensibilitate.
Am ascultat o orchestra a inginerilor in mare forma, care merita intreaga noastra admiratie pentru efortul pe care membrii acestui ansamblu il depun.
Credem ca nu totdeauna am fost prea darnici in aprecierile adresate dirijorului Andrei Iliescu, nu pentru ca nu le-ar fi meritat cu prisosinta, dar ni se parea ca este de la sine inteles ca tinuta sa artistica este de cea mai inalta clasa, in absolut toate ocaziile. Totusi, acest concert ne-a facut sa intelegem mai bine ce inseamna realizarea unui mare concert si, mai ales, ca acest succes i se datoreaza in cea mai mare masura, de la alegerea programului pana la ultimul detaliu interpretativ. Este un dirijor care ne-a dovedit, a cata oara, cat de bine asculta si colaboreaza cu solistul, acompaniamentul unui solist, dupa parerea specialistilor in muzica fiind primul criteriu dupa care se judeca valoarea unui dirijor. Modul in care tine in mana orchestra da multa siguranta ansamblului si ii pastreaza coeziunea sonora.
Poate ca daca toti cei ce vor urmari si de acum incolo concertele orchestrei vor intelege cat de greu se realizeaza un spectacol, atunci cu siguranta audienta va fi una de calitate, care sa respecte munca si pasiunea celor care performeaza pe scena. Am trait multe clipe de insatisfactie la acest din urma concert datorita unor spectatori ale caror telefoane mobile sunau incontinuu, sau altora care aplaudau amuzati intre partile unei lucrari muzicale, ca dupa o piesa de divertisment, sau care schimbau glume si faceau comentarii galagioase in timpul desfasurarii concertului. Un concert simfonic este un act artistic de valoare la a carui reusita isi dau concursul atat interpretii cat si publicul.