PRIMUL DICTIONAR TEHNIC ROMANESC:Disionaras Romanesc de cuvinte tehnice si altele greu de inteles
Data: 16-30 aprilie 2009
‘Aceasta osteneala mi-am dat mie pe la anul 1848 de am cules si am adunat o mare parte de cuvinte pe care le-am lamurit pe cat s-a putut prin altele cunoscute, precum instiintasem atuncia prin Foaia de Transilvania. Nendamanarile tiparului a prelungit darea la lumina acestui disionaras pana acum, cand vazand si trebuinta crescanda din zi in zi cu indreptarile si adaugirile putincioase s-a tiparit precum se vede.’ Asa vestea Teodor Stamati in Precuvantare aparitia in anul 1851 la Tipografia Buciumului Roman din Iasi a Disionarasului Romanesc de cuvinte tehnice si altele greu de inteles.
Dictionarul este de format mic ‘de buzunar’, 13x8, la care s-a utilizat hartie groasa rezistenta, ingalbenita cred in timp, legata in carton si acoperita cu piele frumos ornamentata in carouri hasurate prin presare. Sunt urme de vopsea rosie cu care au fost vopsite paginile pe cant in exterior. Pe langa foaia de titlu, dictionarul contine Precuvantarea de noua pagini numerotate cu cifre romane si datata de autor: Iasi 30 Noiembrie 1851. Pagina a noua contine Lamurirea prescurtarilor. Aceste prescurtari se refera la originea cuvantului. Autorul precizeaza si faptul ca a utilizat intre paranteze explicatii referitoare la ‘cuvinte cu care este legat ori intrebuintat termenul descris, ori cuvinte neintelese cum se cade’. Dictionarul propriu-zis contine 306 pagini frumos tipografiate cu litere chirilice amestecate cu cele latine, asa cum se practica in acea perioada de tranzitie. Ultimele patru pagini prezinta ‘Numele D-lor prenumerati la Disionarasul Romanesc, dupa sirul alfabetului’. Numarul celor care intentionau sa cumpere acest dictionar, achitand in avans, este de 71 de persoane. Printre acestia, cap de lista il gasim pe Vasile Alecsandri, urmat de vornici, spatari, medelniceri, egumeni, capitani, profesori etc. Nume sonore precum familiile Carp, Hurmuzachi, Filaret Scriban - rectorul Seminarului de la Socola.
Teodor Stamati se recomanda in prima fila cu titlul de ‘Doctor de filozofie, si de frumoasele arte, profesor public de fizica si de istoria naturii, madulariu efectiv al societatei de medici si naturisti din Principatul Moldovei’. Teodor Stamati (1812 - 1852) este prezentat in Mica Enciclopedie astfel: fizician si naturalist roman. Profesor de fizica si istorie naturala la Academia Mihaileana. Lucrari si manuale de fizica, mineralogie, botanica si de popularizare a stiintei; a pus bazele fizicii elementare si a infiintat primul laborator de fizica experimentala (1840). Lucrari lexico-grafice (‘Disionaras de cuvinte tehnice’).
Gheorghe Asachi alaturi de epitropii Veniamin Costache, Mihai Sturza si Costache Mavrocordat pregatesc reorganizarea invatamantului romanesc din Moldova, distrus de tulburarile din 1821. In data de 28 martie 1828, domnitorul Ioan Sandu Sturza semneaza anafora pentru deschiderea Scolii Domnesti de la Trei Erarhi. Adresa domneasca catre epitropie din 4 aprilie 1828 vorbeste de ‘cateva sute de scolari’, dar bursieri nu erau decat 12, printre care il gasim si pe Teodor Stamati, in varsta de 15 ani, fiu de preot. La 15 ianuarie 1832, in urma propunerii lui Gh. Asachi, Epitropia anunta crearea unui curs de trei luni ‘pentru pregatirea candidatilor la profesoratul scoalelor incepatoare de pe la tinuturi’, in care sa urmeze cursurile predate de profesorii Gimnaziului Vasilian. Aceste cursuri intense au functionat in perioada 15 februarie - 15 mai, iar printre elevi il gasim si pe Teodor Stamati. Urmeaza o practica la gimnaziu, dupa care pe data de 16 iulie 1832 are loc examenul unde toti candidatii, sapte la numar, reusesc. Teodor Stamati este numit invatator la Scoala elementara din Iasi.
Gheorghe Asachi propune in august 1833 sa se trimita tineri la universitatile din strainatate pentru perfectionare, pentru a deveni buni profesori in viitorul apropiat. Din aceasta grupa de sase tineri face parte si Teodor Stamati. Epitropia hotaraste trimiterea la Viena a celor sase tineri in scopul marturisit de ‘...a da numitilor mijloace ca inzestrandu-se cu noi folositoare stiinte, sa fie in stare de a face patriei slujbe pentru cresterea si luminarea ce au primit.’ Astfel, Teodor Stamati urmeaza la Viena cursurile de filozofie si in special matematica, fizica si istoria naturala, timp de patru ani. Doctorul A. C. Popp din Viena este insarcinat de epitropie sa supravegheze pe bursieri si sa expedieze rapoarte trimestriale asupra activitatii lor. Astfel se pregateau profesorii pentru viitoarea Academie Mihaileana. Paralel se infiinteaza la 1 martie 1828 institutul profesorului francez Victor Cunin, unde studiaza A. I. Cuza, V. Alecsandri, Matei Milo, Alex. Mavrocordat si M. Kogalniceanu.
Din raportul intocmit de dr. Popp reiese ca Teodor Stamati urmeaza si cursurile universitare de la Heidelberg pentru a obtine titlul de doctor. Reintors in tara, in toamna anului 1838 il gasim pe Teodor Stamati printre membrii comitetului academic cu titlul de ‘profesor de fizica si inalta matematica’, iar la 17 septembrie 1838, domnitorul ii aproba numirea definitiva ca profesor. Epitropia obliga tinerii profesori sa asiste la cursurile lui Teodor Stamati pentru a capata noi cunostinte. Leafa profesorului creste de la 1800 lei in 1838, la 6000 lei in 1839 si 8000 lei in 1842.
Pe Teodor Stamati il gasim in comitetul academic pentru ‘a cerceta situatia scolara a candidatilor la internat’ conform legii din 1839. Reforma invatamantului sub presiunea curentului rusofil provoaca mari nemultumiri in cadrul corpului didactic. Comitetul academic in frunte cu Ioan Ghica, in care il gasim si pe T. Stamati, hotaraste ‘predarea obligatorie a limbei elene si latine, iar pentru invataturi inalte este obligatoriu limba franceza si germana, iar limba rusa ramane facultativa’. Acest lucru dovedeste curajul profesorilor de a-si impune vointa contra influentei suparatoare a consulului rus. In anul scolar 1845 - 1846 la colegiu, T. Stamati preda fizica si mineralogia, iar in anul scolar 1846 - 1847 preda fizica si chimia la Institutul Francez condus de A. Malgouverne. In aceasta perioada dificila pentru Moldova, paharnicul T. Stamati solicita domnitorului gratuitate pentru copiii care urmeaza Gimnaziul Vasilian, lucru pe care domnitorul il aproba. Este numit director al scolii de fete, dar nu functioneaza in aceasta calitate decat pana la data de 17 decembrie 1850, cand isi da demisia. Publica in Albina romaneasca, intre anii 1839 si 1847, o serie de observatii meteorologice, iar pasiunea lui pentru construirea unor orologii solare era bine cunoscuta incepand cu anul 1843. Interesul pentru acest domeniu este legat si de observatiile sale asupra eclipselor de soare, cum sunt cele din anii 1847 si 1851.
Constient de lipsa manualelor in limba romana, publica principala sa lucrare, Fizica elementara (1849), care constituie primul manual de fizica tiparit in romaneste si care a contribuit la formarea unei terminologii romanesti de fizica. Alte lucrari, precum Manualul de istorie naturala (1848), Disionarasul romanesc de cuvinte tehnice (1851) si Vocabulariu de limba germana si romana (1852), au contribuit cu siguranta la formarea noilor intelectuali moldoveni. Pentru meritele sale didactice, in 1848 este ridicat la rangul de paharnic, care era al 8-lea rang boieresc din Moldova.
Credem ca venirea ardelenilor in posturi importante la conducerea invatamantului din Moldova din acea perioada, cum ar fi August Treboniu Laurean si Simion Barnutiu, a creat conditiile favorabile pentru ca T. Stamati sa inceapa publicarea manualelor si a dictionarelor, atat de necesare unui inceput de drum romanesc in educarea tinerilor.
Decesul surprinde pe Teodor Stamati in plina activitate creatoare in data de 13 decembrie 1852.
In Precuvantare, Teodor Stamati motiveaza foarte plastic necesitatea acestui dictionar, referindu-se la limba romana degradata de incluziunile grecesti si rusesti in special. ‘Ce ati zice daca vi s-ar infatisa acum intr-o societate o persoana imbracata cu niste vesminte din mai multe bucati de straie din deosebite epoci si tari? Asa de exemplu straiele: o maneca de cataveica, alta de surtuc, gulerul din mundir. Pantalonii: un crac de salvari si altul de itari... Desigur ca nu v-ati pute tine rasul privind o asa pestrititura’.
Daca analizam dictionarul, putem constata foarte multe lucruri interesante. Dar inainte de a trece la aceasta analiza, trebuie sa spunem ca acest Disionaras a constituit subiectul unei cercetari foarte aprofundate a doamnei Estelle Variot, care prin lucrarea Un moment significatif de l’influence française sur la langue roumaine: Le dictionaire de Teodor Stamati, Iassy, 1851 a obtinut titlul de doctor. Teza a fost sustinuta in 1996, membrii juriului fiind Valeriu Rusu - director de cercetari, G. Taverdet, J. C. Bouvier. ‘Obiectivul tezei a fost sa demonstreze imensa bogatie a acestei opere lexicologice care este atat un revelator cat si o oglinda a societatii romane a epocii respective’, marturiseste autoarea tezei de doctorat.
Enciclopedia utilizata de T. Stamati se pare ca a fost cea redactata de Diderot si d’Alembert, avand in vedere definitiile cuvintelor Enciclopedie si Enciclopedic (pag. 87) si prezenta altor cuvinte in dictionar*, de unde Stamati a selectat acele cuvinte tehnice pe care le-a considerat utile pentru improspatarea limbii romane.
Numarul de cuvinte introduse de Stamati in Disionaras este de 4290*. Fiecare cuvant care isi schimba a doua litera este evidentiat tipografic prin caractere accentuate, asta pentru a facilita depistarea mai rapida a cuvintelor, obicei abandonat, dar inlocuit in dictionarele moderne cu indicarea unui grup de trei litere la partea superioara a filei.
Domeniile abordate pentru care Stamati a facut selectia cuvintelor sunt destul de cuprinzatoare: gramatica, drept, medicina, matematica, astronomie, agricultura, fizica si chimie, diplomatie, armata, jocul de carti, imbracaminte, filozofie, religie, comert si finante, transport etc.
Se poate constata o abordare diferita a explicatiilor corespunzatoare cuvintelor din drept, medicina, comert si finante, unde explicatiile sunt de o acuratete demna de toata lauda, in comparatie cu explicatiile date pentru cuvintele din domenii precum: imbracamite, mobilier, transport etc. Se pune intrebarea fireasca daca Stamati a fost ajutat de specialisti din aceste domenii pentru a da cele mai nimerite explicatii cuvintelor din domeniul fiecaruia.
Este firesc sa gasim la explicarea cuvintelor termeni invechiti, dintre care unii sunt inca specificati in DEX, printre care amintim: angarale, daravele, duduca, misie, culpas, scarp, hiritisi, firitisi, sibarit, meremetisire, parmaclacuri, diata, besactea, tulpan, panegiric, orcan, promitisit, bagdadie etc.
Cuvintele frantuzesti din enciclopedia mai sus amintita, in speranta lui Stamati ca vor fi folosite si ulterior asimilate, s-au dovedit in general bine alese. Dar au fost o serie de cuvinte frantuzesti care nu au fost asimilate, cum ar fi: adieu, impromptiu, mur, anuance, olive, pacfond, paraplui, parasol, paratoner, parnas, seanse, suicid, facton, supea, felonie, semizeta etc.**
Cu toate ca scopul acestui dictionar, marturisit de Stamati, a fost acela de a elimina grecismele si rusismele cat si combinatia dintre acestea, totusi a strecurat cuvinte din aceasta categorie pentru a explica cat mai clar la acea vreme cuvintele selectate in dictionar. De exemplu: doclad, dopros, brudica, dela, privaz, cacerdicesc, cvartal, paradosesti, docladaricesc etc.
Constatam introducerea in dictionar a unor cuvinte italiene contemporane cu autorul, cum ar fi: parmezan, rizico, basta, dacapo etc., mult prea putine pentru a crede ca Stamati ar fi consultat si un dictionar italian.
Dar Teodor Stamati a introdus si cuvinte care cu siguranta nu provin din dictionarul lui Diderot, cum ar fi: promitisit, paradosesti, scarp, rapstitor, firitisi, besactea, ceea ce denota fie o contributie personala pentru a explica mai precis unele cuvinte utilizate la acea data, fie o alta sursa de inspiratie.
Dictionarul ne ofera si surpriza unui curs valutar, cum ar fi pentru: dolar = 16 lei, 109 lei = 3 galbeni, sterlinga = doi galbeni, franc = trei lei, dar si a unei unitati de masura pentru greutate; litra = masura frantuzeasca care cuprinde trei litri de a noastre.**
Teodor Stamati nu a ezitat sa introduca in dictionar explicatiile necesare pentru unele jocuri de carti, cum ar fi: boston, vist (viitorul bridge), pasienta, taroc, faraon, dar si unele expresii utilizate in special la bridge: slem, licitatie, rober, singlinton, trefla, pica.
Dar una din cele mai interesante observatii o constituie utilizarea cuvintelor populare in acea perioada, la explicatia unor cuvinte (a se vedea caseta de mai jos).
Ce este interesant este si faptul ca in piata de zarzavaturi din Roman inca se utilizeaza cuvantul boamba pentru fasolea rotunda si mare.
O caracteristica a limbii romane utilizata in Moldova o constituie diminutivele care din fericire si-au pastrat autenticitatea si acum in Basarabia. Gingasia acestor diminutive scoate in evidenta bunatatea traditionala si delicatetea basarabenilor care utilizeaza in continuare diminutivele, chiar si la denumirea unor magazine. In dictionarul lui Teodor Stamati am gasit nenumarate asemenea exemple de diminutive, precum: stalpusori, cibotele, usita, odaita, carticica, chiliuta, casuta, mantaluta, scandurica, gainusa, fruntisoara, tarmuras etc.
Inevitabil pentru o asemenea lucrare de inceput, am gasit si multe greseli de tipografie pe care din diferite motive Teodor Stamati nu a reusit sa le evite. Sunt greseli provocate de neintelegerea de catre tipograf a literelor sau confundarea lor din manuscrisul autorului.
Un lucru greu de explicat il constituie nenumaratele cuvinte ramase neexplicate si grupate cate 8 pana la 60 de cuvinte, cum sunt cele de la paginile 81 si 231. Este inutil sa facem presupuneri pentru a intelege aceste lipsuri, pentru ca, evident, cuvintele au fost introduse pentru a fi explicate, si nu lasate cu aceeasi denumire. Ce le caracterizeaza este faptul ca toate au indicate litera v care nu apare in lista de explicatii a abreviarelor utilizate.
Pentru primul dictionar tehnic romanesc este normal sa gasim si explicatii neconforme cu realitatea, dar aceste confuzii sunt foarte putine.
Dar, asa cum spunea insusi autorul, constient de neajunsurile intampinate la redactarea disionarasului - ‘Primiti-l cu ingaduinta si indepliniti cu blandete neajunsurile lui’ - sa recunoastem efortul intreprins de Teodor Stamati si mai ales faptul ca a utilizat cel mai bun model de a explica termenii atat de utili societatii moldovenesti care se afla in pragul infiintarii Universitatii de la Iasi. Aparitia acestui dictionar romanesc tehnic a fost un eveniment important pe care noi il aniversam acum la 155 de ani de la aparitie.
* Informatia este oferita de doamna Estelle Variot
** Scrierea cuvintelor este identica cu a dictionarului
Caseta
balcon - cerdac balon, glob - boamba mare
balustrada - parmaclac banca - laita
bereta - caciula mare piscot - posmag
botine - ciubotele galerie - cerdac lung
deplorabil - vrednic de plans defect - meteahna
doleanta - jalanie convexitate - bulbucasie
epigrama - deradere piscatoare idiot - taran verde necioplit
injurat - ocarat, suduit pori - bortite in piele
frizer - incretitorie de par redingota - surtuc
reflectez - cutitare adanca succes - isprava fericita
superficial - pospait surpriza - gabuire fara de veste
tigara - sulurele de tiutiun circumspect - luatorie aminte
Bibliografie
1. Teodor Stamati, Disionarasu romanesc de cuvinte tehnice si altele greu de inteles, Tipografia Buciumului Roman, 1851
2. Gheorghe Manoliu, De la Academia Mihaileana la Liceul National, 1936
3. Ionel Maftei, Personalitati iesene, Ed. Universitas, Chisinau, 1993
4. Dictionar enciclopedic, 1993, Ed. Enciclopedica
5. Mic dictionar enciclopedic, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1978
6. Petit Larousse, Paris, 1928
7. Dictionarul explicativ al limbii romane, 1984
8. Dictionarul limbii romane, Tomul I, partea I (1913) si a II-a (1940), Bucuresti
9. Nouveau Dictionnaire Encyclope-dique, Paris, 1886 - 1891
10. Estelle Variot, Un moment significatif de l’influence française sur la langue roumaine: Le dictionnaire de Teodor Stamati, Iassy, 1851, Presses Universitaires de Septentrion, 3 tomes, Villeneuve d’Ascq, 1997