O invitatie la stapanirea „fenomenului de decompresie“
Data: 16 - 30 aprilie 2014
La sediul Bancii Nationale a Romaniei (BNR) a avut loc lansarea lucrarii „Razbunarea trecutului. Capitalismul in cinci luni postdecembriste“, de prof. dr. Marin Dinu si dr. Teodor Brates. Cuvantul introductiv a fost rostit de acad. Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, presedintele Sectiei de Stiinte Economice, Juridice si Sociologie a Academiei Romane. Au mai facut referiri la lucrare alti membri ai Academiei Romane, precum si cercetatori de prestigiu.
Responsabilitate fata de ceea ce a fost, este si va fi economia romaneasca
In cuvantul sau, prof. univ dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Romane, presedintele Asociatiei Generale a Economistilor din Romania (AGER), a spus:
„Cartea colegilor nostri Dinu si Brates ne ofera un numar impresionant de teme de reflectie pentru cercetatorii din sfera economiei si pentru economisti, in general. Ea ne induce, inainte de toate, sentimentul responsabilitatii fata de ceea ce a fost, este si va fi economia romaneasca. Nu este o stare de spirit comoda daca ne gandim nu numai la rezultatele pozitive, ci si la erori.
Oricum, nu poti fi indiferent nici la faptele rememorate de autori si nici la interpretarea lor, inclusiv la evaluarile care nasc intrebari, controverse, dar pe care, cu franchete, ei le emit.
Daca restrangem aria de abordare la cercetarea economica, la slujitorii stiintei economice, este evident ca momentul de ruptura, de cotitura, de schimbare radicala din decembrie 1989 ne-a gasit intr-o situatie dificila, fara precedent. Multi dintre noi am fost pregatiti, intr-o anumita masura, pentru schimbare in cele mai diverse moduri, prin cunoastere, prin sesizarea - unii mai devreme, altii mai tarziu - a falimentului economiei de comanda, prin repetate tentative de reformare a sistemului (in anumite cazuri) si de intelegere a faptului ca nu mai era nimic de reformat (in alte cazuri), prin teama de necunoscut intretinuta si de deficitul de capacitate proiectiva.
Intr-un mod nuantat, autorii recurg la judecati de valoare, fara complexe, dar si fara incrancenare, in legatura cu zbaterile noastre de la inceputul perioadei post-decembriste, inclusiv ca acte de constiinta. In consecinta, avem la ce medita, chiar daca nu ne simtim prea confortabil atunci cand recurgem la introspectii.
Fondul si forma
Cartea ne seduce, dar nu ne abandoneaza; ne seduce prin faptul ca ne cointereseaza intr-o neagra si iremediabila deziluzie. Ne ofera premisele unei treziri, uneori dureroase, alteori purificatoare, in vederea «ducerii crucii» mai departe spre onoarea, dar si spre evaluarea critica a modului in care ne-am exercitat si ne exercitam profesia. Autorii ne indeamna sa nu acceptam asertiunile pripit generalizatoare potrivit carora, la noi, in Romania, inclusiv in sfera cercetarii economice, suferim de o amnezie cronica, totul fiind uitat, totul fiind repetat, mai ales erorile.
Ni se ofera si o lectie de profesionalism, de simt al masurii, de echilibru, chiar si atunci cand se demonteaza mituri, legende, in special in legatura cu personalitati ale stiintei economice din trecutul mai apropiat sau mai indepartat, chiar si din perioada examinata. Ma refer, intre altii, la academicienii Alexandru Barladeanu si N.N. Constantinescu.
Tensiunile din prezent isi au originea, intr-o masura considerabila, in ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989 si in cele cinci luni care au urmat. Ce se mai poate repara, la ce este imperios necesar sa renuntam, de ce proiect de tara avem, cu adevarat, nevoie? Nu sunt intrebari retorice, ci ele se subsumeaza unei alte intrebari, de data aceasta fundamentala: Romania incotro? Sau, intr-o formula mai directa: Ce facem cu Romania? Pentru a contura un raspuns, mai trebuie sa formulam cel putin inca o intrebare: putem parafraza titlul unui film celebru cu formula «singuratatea cercetatorului de cursa lunga»? Cred ca da.
Retrospectiva si prospectiva
Imediat dupa decembrie 1989, ni s-a oferit sansa de a lucra, cu adevarat, in echipa, refuzand tot ceea ce definea ipocrita formula a muncii si conducerii colective.
Cartea releva multe contributii individuale demne de o buna si chiar foarte buna apreciere. O parte dintre acestea si-au gasit locul in documente de sinteza precum Schita privind strategia infaptuirii economiei de piata in Romania. Nu putem, insa, sa vorbim despre un real proiect de tara, ca rezultanta a unui efort comun, in spiritul a ceea ce se intelege prin munca in echipa. In aceasta ordine de idei, nu pot sa nu reamintesc o lucrare mai putin evocata a profesorului Costin Murgescu, cel care a facut enorm pentru promovarea unei autentice munci in echipa si pentru reconsiderarea unor mari economisti romani. Ma refer la lucrarea aparuta, in 1971, despre Echipa de conducere in unitatile economice.
Platind tributul pe care vremurile il impuneau, un tribut care ne-a marcat negativ pe multi dintre noi care ne-am dedicat cercetarii economice in perioada antedecembrista, profesorul Murgescu punea astfel de intrebari: «Avem oare dreptul sa ignoram pierderile economice si sociale, considerabil mai grele, rezultate din irosirea realelor aptitudini creatoare ale oamenilor?». Raspunsul sau transant era bazat pe vasta experienta a umanitatii, inclusiv in ceea ce el numea fara reticente virtutile pietei concurentiale. Inevitabil, in conditiile date, apelul la virtutile pietei concurentiale era limitat la incercarile de implementare a unor elemente de rationalitate in decizia si practica economica, sub impulsul unor reforme chiar din interiorul asa numitului sistem economic socialist mondial.
Virtuti si servituti
Dupa decembrie 1989, promovarea virtutilor pietei concurentiale devenea o chestiune presanta, la ordinea zilei, iar comunitatea economica a tarii era chemata imperativ sa identifice caile si mijloacele de actiune cele mai potrivite conditiilor din Romania. Din acest motiv, intervalul temporal care face obiectul cartii a fost marcat si de incercari de coagulare a fortelor breslei noastre, ceea ce s-a realizat, in buna masura, la Congresul de constituire a AGER, la inceputul lunii martie 1990. De asemenea, s-au inregistrat eforturi notabile de definire a zonelor consensuale de «coagulare» a fortelor creative ale economistilor pentru punerea la dispozitia factorilor decidenti a fundamentelor stiintifice pentru propriile optiuni. Din pacate, nici resursele, nici disponibilitatile, nici imprejurarile - mai ales cele politice - nu au fost favorabile pentru finalizarea unui astfel de demers pe care nu ezit sa-l numesc istoric. Au fost, daca ne recunoastem limitele, multe sanse ratate.
Cartea este, neindoios, atractiva nu numai prin continut, ci si prin stil.
In general, noi, cercetatorii, suntem acuzati ca nu stim «sa ne vindem marfa», adica rezultatele efortului nostru creativ, ca avem mari lacune in materie de comunicare. Or, formatia profesionala a celor doi autori, dar si talentul si vocatia lor, ne aduc in prim-plan posibilitatea ca rezultatele unei cercetari laborioase sa nu fie prezentate inapatent, cum se intampla adesea, ci colocvial, colorat, percutant, inclusiv sub aspect publicistic.
Au lucrat in «echipa» doi cercetatori, doi publicisti care stiu sa confere cuvantului valente multiple. Ma refeream, mai inainte, la profesorul Costin Murgescu, el insusi cercetator si publicist. In lucrarea amintita il citeaza pe George Calinescu, retinand aprecierea marelui critic potrivit careia «economia si lirica pot sta impreuna fara scandalul pe care si-l inchipuie unii». Recurgand la o metafora, George Calinescu se adresa colegilor intelectuali: «Cand aveti un ou in farfurie ganditi-va, ca oameni de cultura ce sunteti, ca mancati o emblema a Soarelui».
Pastrand proportiile, nu pot sa nu remarc - la parcurgerea titlurilor si subtitlurilor cartii - ca avem de-a face cu o dovada palpabila a coexistentei economiei nu numai cu epicul, ci si cu liricul, care induce lectorului «prise de conscience», adesea marcata de provocari si reflectii patetice. Acceptand fara rezerve ideea ca exista o piata a ideilor, atunci se impune sublinierea ca lucrarea colegilor nostri Marin Dinu si Teodor Brates este de natura a stimula emulatia creativa, oferindu-ne - ca sa spun asa - doua modele de avantaje, unul de tip comparativ si altul competitiv.
Ei insisi, recurgand la utile comparatii, ne arata cum poate o investigatie stiintifica sa devina un bun intelectual cu virtuti sociale pragmatice, prin doza de inedit si originalitate pe care o prezinta. Competitivitatea rezulta din optiunea pentru argument cu o «materie prima» extrem de valoroasa, si anume documentul autentic, cu valoare de izvor istoric.
Orice carte, demna de acest nume, se confrunta, inevitabil, cu exigentele pietei ideilor. Convingerea mea este ca - raspunzand unei necesitati de necombatut - se prezinta sub ambele aspecte, comparativ si competitiv, cu sanse de succes, fie si numai pentru ca nu alege intre profitul economico-social si adevar, ci le slujeste pe amandoua, cu determinare civica, cu talent publicistic si de cercetator consacrat. In ansamblul sau, cartea promoveaza ideea de a nu ne pripi, de festina lente care practic a reusit, in momentele grele ale inceputului tranzitiei, sa salveze de la demolare cladirea Parlamentului, a combinatului Sidex Galati, la propunerea unor minti infierbantate ale asa-zisilor «specialisti» din tara si strainatate. Tot aceasta carte ne invata, in prezent, sa nu ne distrugem avutia nationala, capitalul intelectual si natural, avand in vedere experientele amare ale trecutului capitalist condensat, incapsulat in 5 luni postdecembriste.
Nu in ultimul rand, ne invita sa stapanim «fenomenul de decompresie», evocat metaforic de profesorul George Palade, laureat al Premiului Nobel, referitor la sticla de sampanie care, fiind prea agitata, prin explozia dopului, ar putea sa conduca la pierderea sampaniei intr-o proportie greu sau chiar imposibil de recuperat. Cartea ne invita la identificarea fortei in masura sa desfaca dopul cat, cum si cand trebuie!
Personal pretuiesc ideile si dedicarea vizibila a autorilor pentru cauza nobila a cunoasterii, prea maculata astazi in dezbaterea publica.“
N.R.: Subtitlurile apartin redactiei