Situatia autostrazilor in Romania
Data: 16 – 30 aprilie 2016
Mijloacele de comunicare în masă aduc aproape zilnic în atenţia cititorilor, telespectatorilor şi radioascultătorilor informaţii privind stadiul actual şi perspectivele construcţiei de autostrăzi, relevând, în acest sens, prevederile Master Planului General de Transport. Asemenea informaţii sunt, însă, viciate, deseori, de interpretări specifice unui an electoral, când principalii competitori caută şi găsesc din belşug exemple care încriminează adversarii politici. Tocmai de aceea, considerăm deosebit de utilă prezentarea punctelor de vedere ale unui specialist, astfel încât tematica - a cărei importanţă este în afara oricărei discuţii - să fie „curăţată" de zgura partizanatelor politice. (n.r.)
Premisele unei abordări multisectoriale
Creşterea explozivă a traficului rutier din ultimele două decenii impune stringent crearea condiţiilor pentru desfăşurarea normală şi în deplină siguranţă a acestuia. Condiţiile respective se referă, pe de-o parte, la starea şi calitatea mijloacelor de transport, iar, pe de altă parte, la capacitatea infra-structurii rutiere de a satisface noile cerinţe de trafic.
Se ştie că industria construcţiei mijloacelor de transport auto a progresat mult în ultimele decenii. Viteza a crescut considerabil la toate tipurile de automobile (inclusiv la cele de transport de mărfuri). S-au îmbunătăţit substanţial condiţiile de siguranţă şi confortul în circulaţie. Unor asemenea mijloace de transport le este necesară şi o infrastructură adecvată, respectiv o reţea de autostrăzi bine gândită pe cuprinsul întregii ţări, astfel încât să nu existe perturbări locale, care ar putea conduce la stânjenirea economiei.
În condiţiile unui trafic rutier sporit este imperios necesară creşterea capacităţii de circulaţie a infrastructurii respective. Aceasta se poate face fie prin creşterea corespunzătoare a suprafeţelor rutiere, fie prin sporirea vitezei de deplasare. S-a dovedit că soluţia cea mai eficientă a fost crearea autostrăzilor. Acestea permit atât o creştere în limite acceptabile a suprafeţelor de rulare, dar mai ales o sporire substanţială a vitezei de deplasare.
De ce autostrăzi şi nu drumurile existente?!
Pentru a înţelege mai bine răspunsul la această întrebare, este necesar să explicăm mai pe înţeles ce este o autostradă.
Autostrada este o cale rutieră cu cele două sensuri de mers separate între ele prin diverse sisteme de siguranţă (de regulă, prin parapete corespunzătoare), având cel puţin câte două benzi de circulaţie pe fiecare sens, în funcţie de mărimea traficului din zona respectivă.
Autostrada se desfăşoară pe trasee în afara localităţilor, cu caracteristici geometrice care permit circulaţia în condiţii depline de siguranţă, cu viteză de cel puţin două ori mai mare decât pe un drum cu acelaşi număr de benzi de circulaţie.
Toate intersecţiile autostrăzilor cu alte căi de comunicaţie sunt denivelate. Accesele (intrările şi ieşirile) în şi din autostradă se fac în deplină siguranţă, graţie unor amenajări corespunzătoare cu benzi suplimentare de accelerare/decelerare. Aceasta înseamnă creşterea capacităţii de circulaţie de cel puţin două ori, şi - ceea ce este deosebit de important - se permite reducerea timpului de transport la jumătate, conducând, astfel, la efecte benefice notabile asupra economiei: micşorarea consumului de combustibil şi lubrifianţi; reducerea uzurii materialului rulant; diminuarea poluării şi a stresului; folosirea timpului economisit în alte scopuri lucrative.
Autostrada beneficiază şi de o serie de amenajări adiacente: diverse dotări pe parcurs, care contribuie la desfăşurarea în siguranţă şi confortabilă a traficului rutier, precum: staţii de benzină; locuri de popas cu posibilităţi de satisfacere a tuturor tipurilor de necesităţi; posturi telefonice de urgenţă etc. Totodată, autostrada beneficiază de un sistem de marcaje şi semnalizare specială, care contribuie în mod efectiv la siguranţa traficului.
Pe scurt, autostrada înseamnă: siguranţă; viteză sporită; confort; economie de timp, combustibil şi lubrifianţi; reducerea stresului; creştere economică.
Efecte propagate la scară naţională, europeană şi mondială
Construcţia de autostrăzi are şi o serie de avantaje colaterale destul de importante pentru economia unei naţiuni, precum; reducerea şomajului, creşterea veniturilor şi inclusiv a produsului intern brut, îmbunătăţirea nivelului de trai al oamenilor.
Explicaţia acestei afirmaţii este dată deja de către mari economişti ai lumii.
Este bine cunoscut că prin investiţii se produc dezvoltări economice redutabile, care sunt cu atât mai importante, cu cât investiţiile sunt mai complexe, prin antrenarea a cât mai multor ramuri ale economiei. Se cunosc cazuri când ieşirea dintr-o criză economică a unei ţări s-a făcut prin declanşarea construcţiei unei investiţii masive. În acest fel este declanşată şi activitatea în masă a forţei de muncă, ceea ce înseamnă şi crearea de plusvaloare, concomitent cu reducerea cheltuielilor sociale. Investiţiile în autostrăzi trebuie alese cu grijă, pentru ca, apoi, după finalizarea lor să se obţină beneficii economice şi sociale importante, adică să fie investiţii de succes, folositoare.
Construcţia de autostrăzi a început încă din prima jumătate a veacului trecut în ţările dezvoltate ale lumii, apoi şi în cele în curs de dezvoltare, deoarece se cunoaşte şi este bine dovedit că economia unei naţiuni este în strânsă legătură cu transporturile de mărfuri şi de oameni.
Primele autostrăzi din Europa s-au construit în Italia pe vremea lui Benito Mussolini începând cu anul 1926, apoi Hitler a preluat ideea şi a început construcţia de autostrăzi în Germania în anul 1933. În Germania s-au executat aproape 4000 de kilometri de autostrăzi în doar cinci ani. În ambele ţări, şomajul era foarte ridicat, dar s-a diminuat simţitor prin aplicarea programelor de construcţie a autostrăzilor. În acelaşi timp, s-a remarcat şi un salt serios în dezvoltarea economiilor celor două ţări.
În ceea ce priveşte situaţia autostrăzilor din ţara noastră, aceasta reprezintă subiectul prezentului articol.
Se vorbeşte tot mai mult despre insuficienta dezvoltare a autostrăzilor din ţara noastră, pentru că din ce în ce mai mult este resimţită această lacună. Economia trebuie să progreseze în pas cu vremurile, dar nu poate mai mult tocmai din această cauză. Paradoxal este faptul că, cu cât se vorbeşte mai mult, cu atât se face mai puţin în acest domeniu. Ne împiedicăm în hăţişul birocraţiei, al legilor şi normelor neclare şi greoaie, în loc să abordăm problemele pragmatic, să schimbăm tot ceea ce este de schimbat şi să purcedem la treabă. Timpul trece pe lângă noi şi rezultatele sunt total nesatisfăcătoare.
Comparaţii utile, concluzii obligatorii
Cum este posibil ca vecinii noştri din Ungaria şi Bulgaria, ţări mult mai mici şi cu populaţii sub jumătate din cea a ţării noastre, să ne fi depăşit marcant în acest domeniu?
Dar, pentru a vedea cum stăm concret la capitolul autostrăzi, vom analiza care este situaţia în acest domeniu în ţările europene în care s-au construit autostrăzi. Din această analiză va rezulta clar care este locul nostru pe plan european şi poate, astfel, situaţia va da mai mult de gândit factorilor de răspundere.
Se prezintă, în tabelul de mai jos, un clasament al ţărilor europene după numărul total de kilometri de autostradă pe care îi deţineau la sfârşitul anului 2014 (deci, destul de recent), preluată de pe Internet. Alăturat sunt trecute suprafeţele şi populaţiile fiecărei ţări în parte.
În această analiză au fost exceptate statele care nu au autostrăzi din motive lesne de înţeles (Andora, Islanda, Letonia, Liechtenstein, Malta, Monaco, Muntenegru, Moldova, San Marino, Vatican), precum şi Rusia şi Kazahstan (care au suprafeţe foarte mari ce se întind pe două continente şi conţin terenuri siberiene, muntoase sau deşertice).
Pentru a analiza importanţa autostrăzilor în viaţa fiecărei naţiuni s-a completat lista cu doi coeficienţi, şi anume:
K1 = raportul dintre numărul kilometrilor de autostradă şi suprafaţa ţării respective;
K2 = raportul dintre numărul kilometrilor de autostradă şi populaţia ţării respective.
Raportul K1 arată cât de bine este distribuită reţeaua de autostrăzi pe suprafaţa ţării, iar raportul K2 relevă cât de bine este satisfăcută populaţia acestei ţări din acest punct de vedere.
Este evident că, cu cât aceşti coeficienţi sunt mai mari, cu atât mai mult arată satisfacerea acestor naţiuni din punct de vedere al transporturilor.
Din această listă se mai pot trage şi alte concluzii, precum:
- Coeficienţii cei mai mari se găsesc la ţările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, ceea ce explică interdependenţa dintre economie şi transporturi (Germania, Spania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Olanda, Danemarca);
Observaţie: Mărimea acestor coeficienţi depinde, practic, doar de dezvoltarea economică a ţărilor respective, ceea ce întăreşte ideea interdependenţei dintre economie şi transporturi.
- Coeficienţi mobilizatori se găsesc la ţări care au şi doresc în continuare dezvoltare economică (Grecia, Ungaria, Irlanda, Cehia, Macedonia);
- Ţări mici care se află în coada clasamentului din punct de vedere al suprafeţelor de teren şi al numărului de locuitori (Olanda, Danemarca, Elveţia, Belgia, Slovenia, Luxemburg, Cipru) se află în fruntea clasamentelor în ceea ce priveşte importanţa autostrăzilor în cadrul economiilor lor.
În ceea ce priveşte ţara noastră, se constată o rămânere evidentă în urmă, căci, deşi este a 12-a ca suprafaţă în acest clasament şi a 9-a ca populaţie, este pe locul 31 din punctul de vedere al distribuţiei autostrăzilor pe suprafaţa ţării (vezi K1) şi pe locul 32 din punctul de vedere al satisfacerii populaţiei (vezi K2).
Nivelului de mărime al ţării noastre (locul 12 ca suprafaţă şi locul 9 ca populaţie) ar trebui să-i corespundă nişte coeficienţi K1 ~ 20 şi K2 ~ 200, ceea ce ar conduce la concluzia că România ar trebui să aibă o reţea de autostrăzi de cel puţin 4000 km lungime (20×238,391 mii kmp ~ 4760 km şi 200×19,96 milioane locuitori ~ 4000 km).
Distanţa dintre necesităţi şi realitate
Autostrăzile sunt investiţii costisitoare, dar acest aspect nu trebuie să îngrijoreze dacă ele sunt realizate cu succes. O investiţie de succes înseamnă să fie economică, perfect funcţională şi durabilă. Pentru aceasta, trebuie respectate o serie de reguli şi condiţii, care nu sunt greu de îndeplinit, dacă există voinţă şi putinţă.
Este bine cunoscut faptul că un constructor poate executa corect şi bine o investiţie dacă are la bază un proiect bun, complet, detaliat. Nici cel mai bun constructor nu poate executa bine o lucrare după un proiect incomplet, greşit şi fără detalii suficiente. De o mare importanţă este, deci, existenţa unui asemenea proiect.
Dar cum poate fi realizat un asemenea proiect?!
Prima condiţie pe care trebuie să o îndeplinească un proiect bun este aceea de a fi elaborat de profesionişti, cu suficientă experienţă pentru tipul respectiv de lucrare. Pentru a respecta această condiţie, beneficiarul lucrării trebuie să cunoască toate posibilităţile proiectanţilor din domeniul respectiv şi să acorde sarcina de elaborare a proiectului după principii tehnice şi nu după principiul celui mai mic preţ, care de multe ori până acum a dus, în final, la construcţii greşite, costisitoare, păguboase pentru economie.
Pentru ca un proiect să fie bun nu este suficient să fie complet şi detaliat, ci trebuie să cuprindă cele mai eficiente soluţii. Acesta este un argument în plus ca proiectul să fie elaborat de profesionişti cu experienţă în domeniu. Totodată, proiectul trebuie să cuprindă caiete de sarcini pentru execuţie foarte clare, concrete, realizabile, incluzând cele mai adecvate materiale de construcţie. Elaborarea caietelor de sarcini după principiul „copy-paste" este una dintre cele mai mari greşeli care s-au comis şi se comit şi în prezent, ceea ce a dus şi duce la multiplicarea neclarităţilor şi la executarea de lucrări într-o manieră arbitrară, necorespunzătoare.
Criterii şi metode pentru eficientizarea investiţiilor
Adevărata economie în construcţii se face prin proiectare, prin concepţia şi adoptarea celor mai eficiente soluţii pentru fiecare element în parte.
Pentru a putea fi elaborată o asemenea documentaţie, o altă condiţie esenţială care trebuie respectată constă în acordarea unui timp suficient proiectantului pentru a o finaliza în condiţiile scontate. Aceasta înseamnă să nu mai fie impuse termene pompieristice de proiectare, ci să fie stabilite de către proiectant, care îşi cunoaşte posibilităţile, eventual prin negocierea cu beneficiarul lucrării.
Se ştie foarte bine că, la investiţiile de succes, proiectarea durează mai mult decât execuţia. Numai în felul acesta investiţiile sunt eficiente, când termenul de execuţie a construcţiei, care cuprinde ponderea costului, se reduce. Această exigenţă este posibil de îndeplinit numai dacă execuţia are la bază un proiect bun, complet, îndeplinind toate condiţiile menţionate anterior.
În ceea ce priveşte realizarea unei investiţii, trebuie spus că - şi în acest caz - această sarcină se cere încredinţată firmelor care demonstrează că pot dispune de dotări tehnice şi umane corespunzătoare. Este bine să aibă prioritate acele companii care s-au afirmat prin lucrările efectuate anterior şi să fie evitate sau chiar eliminate cele care au creat probleme la execuţie.
În ceea ce priveşte elaborarea caietelor de sarcini întocmite de către beneficiari, adaug că ele trebuie să fie clare, concise, la obiect şi nu maculatură stufoasă, repetabilă, care de multe ori nu are de-a face cu obiectivul în discuţie, creându-se astfel confuzii, neclarităţi, posibilităţi de interpretare arbitrară, care duc în final la investiţii necorespunzătoare, costisitoare.
Concluziile care se desprind din ceea ce am prezentat pot fi rezumate după cum urmează:
1. Economia unei naţiuni depinde în mare măsură de transporturile de pe teritoriul acelui stat, cu precădere de cele rutiere, care permit cea mai mare mobilitate, căci nu poate exista nicio activitate lucrativă fără deplasări de materiale şi resurse umane;
2. Transporturile depind atât de calitatea şi evoluţia mijloacelor specifice, dar, în aceeaşi măsură, şi de starea infra-structurii, în speţă a celei rutiere (drumuri şi autostrăzi);
3. Naţiunile au evoluat numeric şi calitativ şi au nevoie de condiţii sociale şi economice corespunzătoare, inclusiv un trai mai bun, ceea ce impune o mai mare mobilitate într-un timp cât mai redus şi cu siguranţă sporită;
4. Construcţia mijloacelor de transport a evoluat în aşa fel încât acestea pot să satisfacă dezideratele respective, dar este necesar ca şi infrastructura să fie corespunzătoare, autostrada fiind soluţia adecvată;
5. Ţara noastră este mult rămasă în urmă la acest capitol faţă de majoritatea ţărilor europene, astfel încât este necesară intensificarea măsurilor pentru recuperarea decalajului;
6. Construcţia autostrăzilor este o activitate strict necesară, dar de durată, de aceea trebuie tratată cu mult discernământ, corectând metodologiile şi greşelile comise până acum, abordând reguli şi condiţii verificate prin experienţă pe plan internaţional, ceea ce va conduce la realizarea de investiţii de succes;
7. Pentru ţara noastră, autostrada nu mai este o investiţie de lux, ci o necesitate vitală, astfel încât trebuie să devină prioritară.