Tema sacrificiului in arta
Intilnire in Piata Amzei
Data: 1-16 mai 2003
Nichita Stanescu era plin de imaginatie.
Avea un humor incalculabil.
Ar fi spus unui agent de circulatie:
– Fii atent, ca stai pe carosabil!
In albele si albastrele chilii
Ale sangelui sau, traiau poezii.
Era de ajuns sa se rupa un vers
Ca imediat curgea sange,
Colorand acel univers
Unde chiar nenascut rasu-plange.
La bloc, in Piata Amzei, Nichita crestea poezii:
Turma lui de lei stravezii,
Pe care-i lasa liberi sa hoinareasca,
Sa-nvete cine-o vrea limba poezeasca.
Facand tumbe prin aer, leii se lasau respirati
De trecatorii cu ochii mirati,
Iesind prin pupilele deschise
Sub forma de cuvinte nezise.
Copiii-alergau intr-un picior dupa ei,
Sa prinda poezii de vreo cativa lei.
In piata, precupetii-si dichiseau tarabele.
Tinand la pret, se certau cu babele,
Si nu-si credeau urechilor cand vreo-njuratura
Se schimba in infloritura:
Un leu straveziu le intrase in gura!
La ora cand Mariile primenesc primariile,
Nichita deschidea usa si-si chema poeziile;
– Hai, veniti din curcubeie
Si din ochiul de pe umar!
Trup luati ca de femeie,
Sa v-alint, sa va nenumar!
Poeziile i se asezau cuminti inainte
Pe doua randuri: cuvinte si necuvinte.
– Alegeti, ne-ndemna cu-n zambet sublim,
Dar ne venea greu sa le deosebim.
Deodata ce sa vezi? Sa te tii!
Nichita se lasa mancat de poezii,
De leii lui stravezii!
El ii mangaia duios pe blondele coame:
– O, leii mei! Va e foame!
Imi explica atunci cu glasul lui bland:
– Mi se intampla din cand in cand!
Tocmai voiam sa sun la Salvare,
Cand... Ce minunata-ntamplare!
Poetul era multiplicat in mii de exemplare,
In poezii: cate un Nichita in fiecare.
E drept ca erau si poeme
Unde nu se regasea cu totul in teme:
Ici, colo, vedeai doar o coasta, un genunchi,
Un deget, uneori niste coate,
Sau vreo alta bucata din trunchi;
O farama de inima era insa-n toate.
Mi-a trebuit timp de-o rima si-o goana
Pan-sa strang totul intr-o persoana.
Un nod mi se puse in gat:
Mi-amintisem de-un poem al meu amarat.
Am zis cu un aer milog:
– Nichita, se stie
Ca devine tot ce-atingi poezie.
Atinge si poemul scris de mine, te rog!
– Prietene necunoscut,
Din inima vreau sa te-ajut
Sa desenezi pe hartie
Aer si poezie.
Dar ce te faci in momentul in care
Leii te vor de mancare?