Profesorul DORIN PAVEL – FONDATORUL HIDROENERGETICII ROMANESTI
Data: 1-15 mai 2004
Intr-un sfarsit de Florar cu bogatie de lumina si miresme imbatatoare, la 31 mai 1900, in orasul Sebes, judetul Alba, pe strada astazi Gaterului nr. 1, fosta Suseni, apoi Mircea cel Batran, s-a nascut Dorin Pavel. Parintii, inspectorul scolar Ioan Pavel din Lancram si Letitia Blaga (era sora cea mai mare a poetului, filozofului, a Astrului de la Lancram, Lucian Blaga), invatatori de renume care au stiut sa sadeasca in inimile copiilor de romani dragostea de neam, l-au crescut in spiritul dreptatii, al muncii necurmate, al devotamentului pentru profesiune, neam si tara.
A urmat scoala primara si gimnaziul sasesc la Sebes (in septembrie 1910 a trecut in prima clasa gimnaziala, purtand sapca rosie de elev cu dunga argintie. In vara anului 1914 absolva gimnaziul sasesc din Sebes), iar liceul la Kun Kollegium, un liceu maghiar din Orastie, la care si-a exercitat pentru prima oara inclinatiile didactice pregatindu-si colegii. La finele lui ianuarie 1918 ia bacalaureatul la Brasov. Dupa unirea Transilvaniei cu Romania, Consiliul Dirigent a ales cincizeci de bacalaureati spre a fi trimisi la studii in strainatate, Dorin Pavel numarandu-se printre acestia. Pana la plecarea in Elvetia, din decembrie 1918 pana in iunie 1919, a functionat ca profesor suplinitor de matematica, fizica si muzica la Liceul roman din Bistrita (unde tatal lui era inspector scolar, toata familia mutandu-se la Bistrita).
La finele lui decembrie 1919, Dorin Pavel este inscris definitiv in anul intai al Facultatii de Electromecanica a Politehnicii Confederate din Zürich (dupa sustinerea celui de-al doilea bacalaureat, in noiembrie 1919). Destul de tarziu, la 12 iulie 1923 i s-a eliberat diploma de inginer in specialitatea hidromecanica, deoarece aceste acte solemne se litografiau individual.
Dupa sustinerea diplomei de inginer, tanarul asistent ing. Dorin Pavel s-a casatorit in anul 1923 cu domnisoara Elsi Kirchgraber, devenita D-na Pavel, care i-a fost nu numai partener de viata, dar si cea care l-a ajutat sa treaca cu succes numeroasele obstacole intalnite in profesiune si in activitate.
S-a inscris apoi la doctorat la profesorul Franz Prašil. Isi alege o tema foarte grea, si anume ”Ebene Potentiale Strömungen durch Gittern und Kraiselräder” (Fluxuri plane de potential transmise prin gratare si roti de tip Kraisel), pe care o duce la bun sfarsit. Sustine cu succes teza de doctorat in anul 1925, in fata unei comisii renumite in frunte cu marele prof. Ludwig Stodola, care la finele expunerii i-a strans solemn mana si i-a spus: „Gratuliere, Herr Kollege !” (Felicitari, domnule coleg). In 1922 i se publica lucrarea Regulierungsmechanismen der Wasserturbien (Mecanisme de reglare a turbinelor cu apa), care este premiata de Confederatia Elvetiana, iar in 1925 ii este publicata teza de doctorat Ebene Potentiale Strömungen durch Gittern und Kraiselräder la Rascher Verlag, Zürich & Leipzig. In timpul scurtei sale cariere didactice din Elvetia a colaborat cu cei doi mari profesori ai acelor timpuri – Franz Pr@šil si Ludwig Stodola. La Politehnica din Zürich, la Facultatea de Electromecanica, pentru rezultate si merite deosebite la invatatura este retinut ca asistent de profesorul Franz Pr@šil, care, fiind suferind si inaintat in varsta, i-a oferit de multe ori posibilitatea predarii cursurilor de Hidraulica, Masini hidraulice si Centrale hidroelectrice. Este numit apoi sef de lucrari (Oberasistent) la Technische Hochschulle din Zürich.
Academicianul Ioan Anton scria: „La o luna dupa obtinerea titlului de dr.ing. in stiinte tehnice (cu teza Ebene Potentiale Strömungen durch Gittern und Kraiselräder, sustinuta in anul 1925), si-a prezentat demisia din postul de asistent. Cu toate ca sotia, D-na Elsi, era elvetianca, si cu toate promisiunile de promovare rapida la gradul de docent si apoi de profesor, venite din partea rectorului si a prof. Fr. Prašil, dr.ing. Pavel Dorin ramane neclintit in hotararea de a se intoarce in tara. Impulsionat de dorinta de a deveni util tarii, stiind ca va fi singurul specialist de inalta calificare in domeniul hidroenergeticii si constructiilor hidrotehnice. De asemenea, de a fi util tineretului roman avid de formare si de acumularea de noi cunostinte la nivel mondial. Astazi cele patruzeci si sapte de generatii de studenti il poarta in suflet pe marele lor dascal si sunt mandri ca pot spune: „Si eu am fost studentul eminentului Profesor dr.doc.ing. Dorin Pavel”.
Revenit in tara, intre anii 1927–29 este profesor la Scolile Aeronautice din Bucuresti, apoi (din 1928 conferentiar si docent), din 1931 pana in 1938 la Institutul Electrotehnic al Facultatii de Stiinte. Din anul 1935 este profesor la Politehnica bucuresteana, profesor emerit in 1964, devenind profesor consultant in 1970.
Un colaborator si prieten apropiat al lui Dorin Pavel, prof.dr.ing. Mircea Dimitrie Cazacu, mentioneaza: „Pe aceasta linie de activitate a predat si editat: pana in 1929 cursurile de Mecanica fluidelor si aerodinamica, Mecanica si hidraulica, Hidraulica si caderi de apa, pana in 1935 cursurile de Aerodinamica si aviatie, Hidraulica si masini hidraulice, pana in 1964 cursurile de Instalatii si masini hidraulice, Aerodinamica, dinamica si propulsia avionului, Hidraulica si uzine hidroelectrice, Hidrostatica si hidraulica, Caderi de apa si masini hidraulice, Hidraulica teoretica si aplicata, Hidroenergetica generala, Masini hidraulice, Statii de pompare si retele hidraulice, iar pana in 1969 cursurile de Turbine si echipamente hidroenergetice, Masini si instalatii hidropneumatice.
Multe cursuri elaborate in premiera la noi in tara de profesorul Dorin Pavel au fost transmise colaboratorilor mai tineri formati de dansul, precum: Centralele hidroelectrice lui Alexandru Diacon, Hidroenergetica lui Jean Boisnard, Hidrologia lui Mircea Podani, Montajul si exploatarea hidroutilajelor lui Mircea Cazacu, Pompele lui Dan Tasca, Turbinele hidraulice si stavilele lui Stefan Zarea, iar cursul de Hidraulica profesorului/academicianului Dumitru Dumitrescu, contribuind in acest fel la formarea unei puternice scoli romanesti de Hidraulica, Hidrotehnica, Hidroenergetica si Masini hidraulice”.
Din anul 1929, in calitate de conferentiar la Institutul Electrotehnic al Facultatii de Stiinte, a amenajat primul laborator de Hidraulica, dotat cu modele de turbine, stavile, baraje si alte echipamente in functiune sau modele “uscate” demontabile in scop didactic. Acest laborator a fost transferat in anul 1938 la Politehnica si a fost completat si dezvoltat, incat in anul 1950 se efectuau in fiecare semestru circa 30 de lucrari didactice.
In perioada anilor 1930-1934 a facut pilotaj civil la Scoala de zbor, obtinand brevetul pentru gradele intai si doi. De altfel, la Orastie preda in 1926-1928 si cursuri de aeronautica si de constructia avioanelor. Un timp (1926-1928) a fost si profesor la Scoala aeronautica de la Cotroceni.
Fascinat din copilarie de apele raului Sebes, coborat din Valea Frumoasei, a fost atras de visul amenajarii si utilizarii uriaselor forte naturale, ramanand toata viata legat de plaiurile transilvane, militand pentru amenajarea hidroenergetica a Sebesului, amenajare care s-a si realizat dupa planurile si visurile lui.
Revenit in tara, este angajat la Societatea Electrica, ca sef al biroului de studii si proiecte hidroelectrice, unde desfasoara, in conditii grele, o activitate de creatie, elaborand numeroase studii si proiecte. In anul 1933 publica o monografie de mare amploare, lucrare de referinta a Hidroenergeticii romanesti, Plan général d’aménagement des forces hydrauliques en Roumanie (Plan general de amenajare a fortelor hidraulice \n Rom@nia), tiparita la Institutul Roman de Energie. In aceasta lucrare sunt elaborate schemele a 567 de uzine hidroelectrice pe toate raurile tarii, cu toate datele tehnice si economice si cu 100 de planse cu vederi in plan si profile in lung prin amenajari. Aceasta lucrare va constitui multa vreme un indrumar pretios pentru proiectarea hidroenergetica romaneasca, perfectionarea acestor solutii constituind o preocupare continua in intreaga sa cariera. Desi elaborat intr-o perioada de inceput a dezvoltarii hidroenergeticii pe plan mondial, gratie geniului ingineresc al prof. Dorin Pavel, Planul este fundamentat pe o serie de principii care si-au dovedit valabilitatea in decursul celor aproape 70 de ani de la elaborare. Intreaga dezvoltare a hidroenergeticii romanesti, pornind de la cei 21 MW instalati in 1933 pana la cei aproape 6.000 MW aflati in functiune astazi, a facut dovada realismului prevederilor Planului.
In calitate de inginer, profesorul Dorin Pavel a realizat lucrari hidroenergetice importante, dintre care merita amintite (3):
- Modernizarea partiala a centralei din Sinaia (1926 – 1928).
- Participarea la constructia hidrocentralei de la Dobresti (1929 – 1934).
- Putini stiu ca inca din anul 1933, profesorul Dorin Pavel a inventariat, pe intregul bazin al Somesului, pana la frontiera, un numar de patruzeci si sase de uzine, cu 355 MW si 1,2 miliarde kWh anual.
- Proiectarea sistemului complex al Barzavei, Nerei, Semenicului, Goznei si Timisului (1942 – 1944).
- Proiectarea si conducerea constructiei primului baraj de anrocamente inalt de 60 m de la Valiug si a turbinelor Pelton si Francis din centrala Crainicel, in colaborare cu profesorul Aurel Barglazan de la Institutul Politehnic din Timisoara (1946 – 1951), lucrare pentru care a obtinut in 1952 Premiul de Stat clasa I.
- Descoperirea sursei, proiectarea si supravegherea constructiei alimentarii cu apa a fabricii de celuloza de la Zarnesti, precum si proiectarea unei mici hidrocentrale pentru fabrica de hartie.
- Proiectarea canalizarii fabricii Industriei Aeronautice Romane din Brasov.
- Conceperea si conducerea proiectarii si amenajarii sistemului hidraulic al Capitalei prin devierea Ialomitei si Argesului si realizarea lacurilor Buftea, Mogosoaia, Baneasa, Herastrau, Floreasca si Tei prin constructia de baraje.
- In colaborare a proiectat renovarea si amplificarea statiei de la Arcuda, noile puturi de alimentare cu apa in sistemul de surse la Bragadiru, Slobozia, Clinceni si Ulmi, triplarea statiei de pompe de la Grozavesti si extinderea arterei de centura de 900 mm, a altor 200 km de conducte de alimentare cu apa si noi canale si colectoare de 3,8 x 2,8 m.
In cadrul Institutului de Studii si Proiectari Energetice si al Institutului de Studii si Proiectari Hidroenergetice a colaborat ca proiectant, consilier si a acordat asistenta tehnica pe santiere la multe proiecte de hidrocentrale, precum: Astileu, Sadu V, partial la Moroeni si Bicaz, cascada Bistritei si a Argesului, ca si la partea hidrotehnica a termocentralelor. Incepand din 1923 a conceput primele proiecte pentru cataractele Dunarii, a fost consilier la amenajarea Lotrului si Sebesului si a proiectat cascada celor 6 hidrocentrale de pe Sebes.
In cadrul Institutului de Proiectari, Amenajari si Cercetari Hidrotehnice si apoi al Institutului de Studii si Proiectari pentru Imbunatatiri Funciare a colaborat ca expert la avizarea multor lucrari hidrotehnice pentru alimentari cu apa, irigatii si uneori baraje echipate cu hidrocentrale, precum: barajul Valea cu Pesti de 56 m inaltime, pe Jiul de Vest, pentru alimentarea cu apa a oraselor Lupeni, Vulcan, Petrosani si a termocentralei Paroseni; barajul Paltinul de 108 m inaltime si 56 milioane m3 pentru apa industriala necesara la Ploiesti si Brazi (cu o centrala de 10 MW la piciorul barajului); alimentarea cu apa a oraselor Onesti si Borzesti (prin barajul de 80 m de la Poiana Uzului); proiectarea barajelor Siriu si Surduc pe raul Buzau si Basca, la derivatia Siretului la Bucecea; a barajului cu hidrocentrala de la Firiza pentru Baia Mare, precum si pentru lacul de 400 milioane m3 de la Rovinari pe Jiu.
A fost consultat pentru schemele hidrotehnice ale captarilor apei din rauri pentru termocentralele Paroseni, Sangeorgiul de Padure, Doicesti, Ovidiu, Ludus, Isalnita de langa Craiova si Mintia de langa Deva si a dat unele solutii ingenioase pentru sisteme mari de irigatie si desecari, precum: Mostistea, cu 200.000 ha si pompare din Dunare cu agregate reversibile; canalul magistral Siret-Baragan prelungit peste Ialomita si unit cu sistemul Mostistei; cascada Oltului cu ultimele 5 hidrocentrale, care sa functioneze reversibil ca transformatoare hidroenergetice, iar in timpul verii cu pompare pe 800.000 ha dintre Jiu, Olt, Vedea si Neajlov.
In anul 1934 a fost ales membru corespondent al Academiei de Stiinte din Romania, iar in 1936, membru titular, unde prezenta in sedintele periodice comunicari, tiparite in Comptes-rendus de l’Académie de Science de la Roumanie si care erau difuzate tuturor academiilor de stiinte. Din nefericire, prin reorganizarea Academiei Romane in anul 1975, cand a fost propus de Institutul Politehnic sa devina membru corespondent, profesorul Dorin Pavel a amintit calitatea avuta de membru titular al Academiei de Stiinte din Romania inca din 1934, ceea ce a facut ca dupa consultarea dosarului sau personal de catre Cabinetul 2 al Comitetului Central (al tovarasei Elena Ceausescu, proaspat numita la Academia Romana), sa fie caracterizat drept colaborator al regimului burghezo-mosieresc, deoarece fusese decorat de Majestatea Sa Regele Carol al II-lea pentru lucrarile de amenajari hidraulice realizate si activitatea de om de stiinta si dascal, dandu-se dispozitia de a fi sters de pe lista de propuneri. A urmat retragerea calitatii de profesor consultant, ceea ce nu i-a mai permis sa organizeze admiterea de noi doctoranzi.
Afectat profund de aceasta nerecunostinta fata de activitatea titanica depusa, profesorul sufera un preinfarct, iar recidiva din vara anului 1979 i-a fost fatala, decedand la Bucuresti la 7 iulie 1979. Este inmormantat la Lancram alaturi de stramosii sai, printre care, la loc de cinste, se afla ilustrul sau unchi, Lucian Blaga.
A fost treizeci de ani membru in Societatea Politehnica si presedintele Cercului aerotehnic (1925-1955). Ca membru, si un timp, vicepresedinte al Cercului hidrotehnic, a tinut multe conferinte care s-au publicat in Buletinul Societatii Politehnice, Buletinul AGIR si IRE.
A fost inginer la Societatea Anonima Romana Electrica (1925-1929), membru si secretar al Institutului Roman de Energie (1927-1945), director adjunct pe santierul Hidrocentralei Dobresti (1929–1934), director tehnic la Uzinele Comunale Bucuresti (1934–1941), vicepresedinte al Societatii Romane de Fizica (1936–1937), inginer sef la Uzinele Metalurgice si Domeniile din Resita pentru santierele Barzava, Nera, Semenic, Timis, Resita (1924–1951), inginer sef si apoi consilier la Institutul de Studii si Proiectari Hidroenergetice din Bucuresti, presedintele Comisiei Tehnice de Investitii si membru in Consiliul stiintific al Ministerului Energiei Electrice (1949 –1971), precum si membru permanent al Consiliului National al Apelor din 1953 si pana in ultimele zile ale vietii sale.
A activat, paralel sau succesiv, si ca membru in Comisia tehnica mixta de proiectare, membru al comisiilor de avizare, apoi de receptie a lucrarilor din 1956 pana in 1974, cand s-au realizat Portile de Fier.
A fost referent la World Power Conference din 1930 (Berlin), 1936 (Washington) si 1957 (Belgrad), apoi membru si vicepresedinte al Comisiei nationale a marilor baraje, raportor la al 3-lea Congres International de Mecanica (Stockholm, 1930).
Pentru multiplele merite stiintifice, didactice si ingineresti, a fost distins cu ordine si medalii: Premiul de Stat, clasa I, 1951, colectiv, pentru elaborarea primului plan de electrificare decenal; Premiul de Stat, clasa I, acordat individual in 1952, pentru realizarea sistemului hidrotehnic din Banat; Ordinul Muncii, clasa a II-a, in 1960, pentru realizarea cu succes a obiectivelor planului de electrificare decenal, cu un an mai devreme; titlul stiintific de profesor universitar emerit, in 1964, pentru merite in munca didactica si stiintifica; Ordinul Steaua Republicii Socialiste Romania, clasa a III-a, in 1966, pentru contributii la realizarea cascadei hidroenergetice de pe Bistrita; Ordinul Muncii, clasa I, in 1970, pentru indelungata activitate stiintifica, didactica si tehnica; Ordinul Meritul Stiintific, clasa I, 1972, pentru munca stiintifica si tehnica depusa la proiectarea si realizarea Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier si diferite medalii comemorative ale Romaniei.
Din partea tarii prietene, R.S.F. Iugoslavia, a primit de la presedintele Iosip Broz Tito, Ordinul Steagul Iugoslaviei, cu steaua de aur la colan.
Intr-o viata rodnica a trudit aproape 40 de ani pe santiere si peste 50 de ani la catedra. A elaborat schemele a 567 de uzine hidroelectrice pe toate raurile tarii. A tiparit 22 de manuale si cursuri, peste 150 de publicatii, totalizand peste 11 mii de pagini cu numeroase figuri si planse. Activitatea teoretica a sustinut-o practic prin dezvoltarea Laboratorului academicianului Valcovici, initiind un compartiment de hidraulica, dar mai ales prin participarea in teren, cu studentii, cat si cu specialistii.
Foarte plastic, acad. prof. dr. doc. ing. Ioan ANTON, Universitatea „Politehnica” Timisoara, a sintetizat: „Prof. dr. doc. ing. Dorin Pavel traieste astazi in sufletele miilor de studenti carora le-a insuflat suflet din sufletul sau si le-a transmis din stiinta sa. De asemenea, exista in fiecare hidrocentrala din Romania, in fiecare lucrare de captare si imblanzirea furiei apelor, o scanteie din sufletul marelui inginer, un dram din aurul sau cenusiu". Emil Cioran spunea ca: „Lucian Blaga este cea mai completa personalitate din Romania, deoarece s-a ridicat la acelasi nivel pe toate planurile in care s-a realizat”.
Extrapoland la prof. dr. doc. ing. Dorin Pavel, nepotul lui Lucian Blaga, se poate afirma ca D-sa este cea mai mare personalitate din domeniile hidroenergeticii, hidraulicii, constructiilor hidrotehnice, amenajarilor de rauri si CHE, alimentari cu apa si masini, deoarece s-a ridicat la acelasi nivel pe toate planurile, inclusiv pe cel didactic si al cercetarii tehnico-stiintifice.
Personalitatea si activitatea stralucitului inginer, dascal, om de stiinta si patriot Prof. dr.doc.ing. Dorin Pavel trebuie judecata cu criteriul marelui nostru istoric Nicolae Iorga, care spunea ca: „Valoarea unui om se pretuieste in ce lasa dupa dansul, ca un adaos la viata neamului sau”.
Numarul mare de generatii de studenti si doctoranzi pregatiti si indrumati de personalitatea complexa a profesorului, omului de stiinta si inginerului Dorin Pavel au constituit puternica forta ce a facut posibila dezvoltarea hidroenergetica rapida a Romaniei moderne. Dorin Pavel a fost un om de o generozitate debordanta, un profesor cu tinuta academica ireprosabila, o personalitate de mare tehnician si om de stiinta deosebit.
Pentru prestigiul si demnitatea pe care si le-a creat printr-o munca necurmata si tenace, comparata cu stanca pe care si-a amplasat barajele, pentru increderea si dragostea pe care a purtat-o mereu stiintei romanesti pe care a slujit-o cu credinta, il putem include pe profesorul Dorin Pavel, fondatorul hidroenergeticii romanesti, in galeria marilor ingineri pe care i-a dat Romania: George (Gogu) CONSTANTINESCU, Anghel SALIGNY, Ilie RADU, Ion IONESCU, Dimitrie LEONIDA, Cristea MATEESCU, Emil PRAGER, Dumitru DUMITRESCU si multi altii.
BIBLIOGRAFIE
(1) Pavel, D., Arhitectura apelor, Editura Eminescu, Bucuresti, 1976
(2) Sarbu, M.L., Bejan, M., Dorin Pavel, Stiinta si Inginerie, vol. 3, Editura AGIR, Bucuresti, 2003, pag. XI-XVIII
(3) Cazacu, D.M., Dorin Pavel-parintele hidroenergeticii romanesti, Stiinta si Inginerie, vol. 1, Editura AGIR, Bucuresti, 2002, pag. 11-20
(4) Bejan, M., Profesorul Dorin Pavel, precursorul amenajarilor hidroenergetice de pe Somes, Tehnica si Inginerie, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, EFES, Cluj-Napoca, 2001, pag. 19-22
prof.dr.ing. Mircea Bejan,
Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca
dr.ing. Mugurel Liviu S@rbu,
prefectul judetului Alba
Dorin Pavel - expl. foto
Explicatii foto
Calcul de turbina efectuat de profesorul Dorin Pavel
Carte a profesorului Dorin Pavel aparuta post-mortem
Corectura tezei de doctorat a dlui Iacob Voia, realizata de profesorul Dorin Pavel