Valoarea apei
Data: 1-15 mai 2004
Despre valoarea apei intr-un bazin hidrografic ne-am permis sa facem unele aprecieri in grupajul publicat in numerele 7 si 8/2004 ale "Universului ingineresc", desi nu exista reglementarile necesare pentru valorificarea tuturor folosintelor acestei resurse, care este apa.
Apa, resursa naturala vitala existentei, se valorifica intr-un cadru normativ reglementat de mai multe legi, prin intermediul, cel mai ades, al unor amenajari hidrotehnice. Reglementarile in domeniu, neconsonante intotdeauna cu realitatile, prin aparitia lor in momente diferite si/sau necorelarea intersectoriala, permit interpretari si decizii care pot pune in conflict folosintele si pe administratorii lor. Sectorul hidroenergetic, cu diversitatea constructiilor si instalatiilor sale, a fost multa vreme considerat important de ministerul care gestiona energia electrica, de exemplu, doar prin puterea electrica disponibila si energia produsa, celelalte utilitati fiind considerate secundare si tratate corespunzator. Sunt de notorietate divergentele provocate intre sectoarele energie – sisteme de gospodarire apa, din cauza necorelarii programelor folosintelor administrate.
Apa este o resursa totusi epuizabila, care trebuie sa asigure toate folosintele intr-o ordine de prioritati clara. Faptul ca energia hidraulica este o energie regenerabila, ca efect al circuitului natural, nu trebuie sa genereze speculatia cu energia ieftina produsa de hidrocentrale. Pe termen lung se pot produce mutatii climatice care sa afecteze hidraulicitatea, iar neinterventia pentru sustinerea unor costuri de intretinere in amonte de instalatii si constructii va conduce in timp la reducerea unor functii tehnice, cu efecte economice importante. Factorii de eroziune intr-un bazin hidrografic, daca nu sunt tratati la timp, afecteaza direct capacitatea de regularizare a acumularilor prin volumele colmatate, cu efecte directe asupra serviciilor in sistemul electroenergetic, programelor de energie pe piata reglementata, tranzitarea viiturilor, protectia teritoriului, stocarea volumelor de apa pentru alimentarea populatiei, industriei si agriculturii.
Pentru posibilitatea coabitarii optime a folosintelor complexe, a sectoarelor utilizatoare de apa, este necesara eliminarea ambiguitatilor din reglementari si definirea, unanim acceptata, a unor concepte: valoare apa, costuri ale folosintelor de apa, principii de evaluare economico-sociala a utilitatilor unor amenajari hidrotehnice complexe si de alocare a resurselor pentru dezvoltare, mentinere in exploatare, retehnologizare si modernizare.
Este energia hidroelectrica “ieftina”? Atributul de energie electrica ieftina produsa de hidrocentrale este intr-o contradictie paradoxala cu dificultatea alocarii resurselor pentru dezvoltarea amenajarilor hidrotehnice complexe.
Greutatile, in mare masura, provin din lipsa unei metodologii pentru reglementarea eficientei tehnico-economice a amenajarilor hidrotehnice complexe, cu folosinte multiple. Este imposibil de sustinut un proiect nou de dezvoltare, si de demonstrat eficienta lui, atat timp cat evaluarea efectelor pozitive directe si indirecte nu este reglementata si apoi pe durata exploatarii nu se pot constitui si suporta costurile, conform cu veniturile fiecarei folosinte.
Pentru energie electrica facem precizarea ca Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (A.N.R.E.) a reglementat, in interiorul acestei folosinte, pentru marile acumulari energetice din Romania (Izvorul Muntelui, Vidraru, Vidra, Fantanele, Oasa) corelarea volumelor, pe durata unui an hidrologic (1 aprilie 31 martie) cu nevoia functionarii in siguranta a Sistemului Electroenergetic National (SEN), prin rezervarea unor volume de apa necesare serviciilor de reglaj.
In situatia potentialului hidroenergetic al Romaniei, putin amenajat si intr-o acuta lipsa de resurse pentru finalizarea a ceea ce este inceput, intr-o ordine de prioritati corecta, trebuie indentificate regulile si stabilite mecanismele de decizie, fara putinta unor strategii arbitrare, a unor programe oneroase si inoportune in acest moment sarac in resurse. Acest lucru devine urgent, deoarece conform cu Legea apelor, a aparut in bazinul hidrografic un instrument consultativ de decizie: comitetul de bazin.
Prin consensul utilizarilor de apa, intr-un areal vast, este greu de armonizat un sistem de interese de foarte multe ori in divergenta si cu actori inegali. Regulile, o data stabilite, trebuie aplicate, intr-un timp rezonabil de conformare, de cei existenti cu infrastructura si cu interesele lor. Pentru cei care doresc sa dezvolte noi proiecte, acestea sa fie dezbatute apriori pentru sincronizare.
Valoarea apei intr-un bazin hidrografic poate fi un indicator si un parametru de ordonare de prioritati, folosinte si alocare de resurse pentru dezvoltare economico-sociala.
Apa are in bazinul hidrografic o cota de interes mai mare sau mai mica, in functie de un sistem de particularitati:
- disponibilitate (cantitativa, calitativa) intr-un orizont de timp previzibil (cu sau fara regularizare);
- accesibilitate (valorificarea intr-un scop anume sa fie fezabila tehnico- economic si sa nu fie grevata de restrictii: arii protejate, legi speciale etc.);
- dezvoltarea economico-sociala (numar mare de folosinte si de actori interesati, unde se pot identifica interese publice si private, de interes national, zonal, local si individual);
- gradul de amenajare preexistent (intrat in constiinta utilizatorilor ca un dat natural degrevat de costuri, vesnic si inepuizabil);
- densitatea folosintelor (energetica, protectia teritoriului, piscicola, apa potabila pentru distributie regionala, turistica etc. – vezi acumularea Bradisor din Amenajarea Lotru);
- internationalitate (bazinul hidrografic este situat pe suprafata mai multor autoritati administrative: state, regiuni, zone, judete, consilii locale – de exemplu Bazinul Hidrografic Dunarea, Tisa, Siret, Prut etc.).
Pentru bazinele hidrografice, recent constituitele comitete de bazin au definite atributiuni pentru avizari, propuneri si recomandari care pot tine seama in viitor de sistemul de particularitati identificate de noi.
Pentru posibilitatea unor evaluari pertinente s-ar recomanda gestionarea integrala a bazinului cu un numar redus de integratori, bine sincronizati intre ei. Aici politicile si strategiile domeniilor trebuie sa fie coerente, sa nu permita divizarea unei folosinte in administrare multipla, caracterul de monopol natural al apei si conotatia publica a majoritatii folosintelor cu instalatii si constructii de utilitate publica impunand decizia optima.
Efecte necuantificabile in dezvoltarea economico-sociala:
• diminuarea izolarii unor localitati;
• dezvoltare locala si zonala;
• reducerea noxelor si cresterea masei vegetale;
• largirea sferei serviciilor;
• cresterea directa si indirecta a numarului de noi locuri de munca;
• imbunatatirea starii sanatatii cetatenilor prin asigurarea de apa curata.
Pentru comensurarea efectelor, in vederea stabilirii explicite a veniturilor trebuie stabiliti indicatori specifici si o metodologie de evaluare.
Evaluarea acestor “beneficii” colaterale, cu impact direct asupra dezvoltarii umane, ar avea darul sa creasca atractivitatea amenajarilor complexe, sa dezghete perceptia ca sunt costisitoare. Ar sincroniza politicile de dezvoltare locala cu cele de interes national, ar pune in colaborare ministerele gestionare ale folosintelor in interiorul BVC-national, ar usura configurarea strategiei de dezvoltare nationala.
Principalele date tehnico-economice si serviciile cu apa care pot defini un bazin hidrografic amenajat sau in curs de amenajare sunt:
a) Alimentari cu apa potabila si industriala, irigatii si piscicultura
- debite asigurate suplimentar, fata de regimul natural al raului (asigurari reglementate pe tip de folosinta, cresterea debitelor minime minimorum fata de regimul natural din aval). Pentru ierarhizarea modului de alimentare cu apa a diferitelor folosinte “trebuie trecut de la asigurari normate la functiile apa-productie pentru diverse etape de dezvoltare”.
b) Combaterea efectelor viiturilor, cresterea gradului de protectie a terenurilor si localitatilor
- cunoasterea pagubelor istorice in regim neamenajat (pentru sustinerea calculelor tehnico-economice in promovarea proiectelor noi, mentinerea functiunilor amenajarilor existente, modernizari, retehnologizari);
- debitele maxime, cu diferite asigurari in regim natural si amenajat, cu atenuarile care se pot realiza si influentele ce se propaga in aval;
- localitati aparate sau zone din localitati, cu gradul de aparare realizat, caracteristicile localitatii: nr.locuitori, valoare bunuri, unitati industriale;
- suprafete de teren agricole si silvice aparate in regim neamenajat si amenajat (pentru punerea in evidenta a functiei de protectie), volumul potential al pagubelor care se evita prin amenajarea hidrotehnica promovata;
- efectele evitarii colmatarilor in aval in special a lucrarilor existente, dar si a sectoarelor de rauri care afecteaza localitati, terenuri (pe baza unor evenimente care au avut loc). Costurile anuale pentru decolmatari, pierderile unor facilitati, sunt efecte la vedere.
c) Facilitati hidroenergetice
- puterea asigurata si productia de energie electrica pentru o perioada de timp determinata si in corelatie cu structura consumului in SEN ;
- functiile dinamice pe care le asigura in SEN ;
- efecte energetice suplimentare ce se pot obtine in hidrocentralele din aval;
- transportul apei in aval si reducerea cheltuielilor de pompaj pentru alte folosinte (vezi dilutia saramurii din Olt dupa evenimentul de la Ocnele Mari prin tranzitarea volumelor de apa necesare);
- efectele CHE-urilor la preluarea noxelor si aportul la alinierea cerintelor Uniunii Europene in politicile de mediu.
d) Folosinta piscicola
- suprafata luciului de apa, calitatea apei si alte caracteristici ale amenajarii.
e) Servicii pentru infrastructura de transport public
- poduri, drumuri, cai ferate, depozite;
- ecluze, cai navigabile;
- drumuri in zone greu accesibile.
Toate acestea deschid perspectiva dezvoltarii locale cu efecte tehnico-economice posibil de evaluat pe baza studiilor de specialitate.
f) Activitati turistice si dezvoltarea economica in ansamblu a zonei amenajarii. Aici se poate exemplifica cu infrastructura constituita pe organizarea de santier devenita ulterior o baza pentru turism, precum Voineasa, Vidra si Bradisor din amenajarea Lotru.
Este demn de remarcat faptul ca prin valorificarea apei in regim amenajat, pe langa costurile mari pe care le implica investitiile mari pe durate lungi de timp, beneficiile rasfrante pe termen lung, sincron politicilor de dezvoltare durabila, sunt mari, dar de cele mai multe ori asemeni aisbergului, in mica masura vizibile.
Uvrajele au o utilitate directa si indirecta cu atat mai mare cu cat sunt amplasate mai in amonte. Intensitatea precipitatiilor anuale scade in bazinul hidrografic dinspre munte spre campie. Panta raurilor este insemnata in amonte si permite cu costuri mai mici concentrarea caderilor. Fenomenele ocazionale legate de vegetatie, panta, intensitatea precipitatiilor sunt mai puternice in amonte si ele trebuie stopate cat mai aproape de sursa.
In amenajarile mari, catenare (Bistrita, Lotru, Arges, Sebes, Raul Mare) sau in cascada (Olt, Siret, Arges, Jiu etc.), importanta constructiilor din amonte se pune in evidenta prin oportunitatile pentru intreg ansamblul amenajarii:
• asigurarea acumularilor CHE-urilor din aval subdimensionate;
• atenuarea apelor mari;
• protejarea la colmatare a volumelor utile din aval;
• prezervarea unor volume importante de apa si de energie potentiala pentru programe de valorificare de interes national;
• amplificarea efectelor economice in centralele din aval.
Efectele colaterale ale acestor amenajari din amonte sunt usor de identificat:
• dezvoltarea drumurilor forestiere pentru exploatarea in regim silvic a padurilor;
• dezvoltarea turismului montan;
• dezvoltarea potentialului energetic bazat pe CHEAP-uri si MHC-uri prin valorificarea retelelor electrice existente;
• dezvoltarea economico-sociala a zonelor izolate cu o economie preponderent naturala.
In momentul schimbarii strategiei de dezvoltare a amenajarilor hidrotehnice complexe, credem ca trebuia - si acest imperativ este valabil in continuare - schimbata modalitatea de asigurare a resurselor si de administrare a acestei infrastructuri de foarte mare importanta pentru economia nationala. Acum se functioneaza pe tipare vechi, inertial, cu o cheltuire a putinelor resurse pe efecte economice care vor intarzia si contrazic o abordare obiectiva bazata pe criterii si/sau principii socio-tehnico-economice performante. Concluzionand, putem spune ca:
* valoarea potentiala a apei creste cu apropierea de izvor, cu gradul de amenajare si numarul folosintelor;
* decizia privind utilizarea apei trebuie sa ramana autoritatii centrale a statului;
* administrarea unei folosinte trebuie sa se faca unitar in BH (un singur administrator pentru hidroenergie, unul singur pentru tranzitarea apelor mari, unul singur pentru irigatii, imbunatatiri funciare etc.);
* satisfacerea cerintelor sociale si valorificarea optima a sistemului de folosinte complexe trebuie sa fie obiectivul autoritatii de decizie in bazinul hidrografic;
* folosinta hidroenergetica ar trebui sa-si organizeze structura de administrare bazinal, fara fragmentari costisitoare, intr-o simetrie organizatorica cu alte folosinte (apele romane) si in consonanta cu cadrul legislativ (comitetul de bazin).